Multiculturalism și integrare

Spuneam mai demult — și prob­a­bil în mai multe rân­duri — că soci­etatea mod­ernă tinde să aibă o prob­lemă tot mai mare în priv­ința codu­lui moral aflat în vigoare, pe măsură ce tot mai mulți cetățeni se înde­părtează de religie. Funcționarea stat­u­lui, ori­care ar fi fost el, se baza în tre­cut pe aderența unei largi majorități la per­ceptele morale ale unei religii, ceea ce com­pleta partea juridică exact cu acele aspecte greu de definit și de cuprins în para­grafe de legi. Aban­donarea religiei în sen­sul său nor­ma­tiv — adică despărțirea de condiția de prac­ti­cant sâr­guin­cios — com­bi­nată cu ofen­siva con­sumeris­mu­lui mod­ern, care pro­movează un carpe diem împins la con­secințele sale extreme, au avut ca efect apariția unei morale noi, per­mi­sivă și flex­i­bilă, echipată să aco­mod­eze orice fel de com­por­ta­ment atât timp cât promitea să genereze avan­taje eco­nom­ice.

Ceea ce am ratat să remarc este că — la nivelul unei nați­uni europene — lucrurile se prez­intă chiar mai com­pli­cat decât atât. Politi­cile mul­ti­cul­tur­al­iste demarate în anii '70 au deschis calea unor con­flicte mult mai sub­tile, dar și mai grave, prin col­iz­iunea directă a codurilor morale aparținând unor civ­i­liza­ții com­plet diferite. Deschiderea occi­den­tu­lui euro­pean față de imi­grația musul­mană — fie ea de sorginte magre­biană, turcă sau arabă — a pro­dus efecte în pro­gre­sie con­stantă, deși prea puțin viz­ibile la început. Trep­tat cetățenii Europei civ­i­lizate s‑au trezit în fața unor real­ități pe care nu le antic­i­paseră atunci când au îmbrățișat mul­ti­cul­tur­al­is­mul — codul moral al altor popoare nefi­ind com­plet supra­pus peste val­o­rile tradiționale ale țării gazdă — și totuși, în numele unor prin­cipii asu­mate, aceste minorități exo­tice din punct de vedere cul­tural și une­ori der­an­jante prin man­i­festările lor coti­di­ene au fost nu doar tol­er­ate, ci chiar dis­crim­i­nate poz­i­tiv.

Olanda a fost prob­a­bil prima țară care a admis eroarea politicii mul­ti­cu­tu­ral­iste, care declara în esența ei că stat­u­lui gazdă îi revine respon­s­abil­i­tatea inte­grării imi­granților, oferindu-le facil­ități gra­tu­ite pen­tru a tra­versa pro­ce­sul adap­tării la noua patrie. Auto­htonii plăteau din buzu­narul lor edu­carea unor străini pe care nu ei îi invi­taseră să le fie con­cetățeni. Cetățe­nia nu era nicide­cum legată de rezul­tatele inte­grării sociale, ci de îndeplinirea unor condiții tehnice (legate mai ales de rezi­dență). Mai mult decât atât, încheierea nefruc­tuoasă a pro­ce­su­lui de inte­grare a unui imi­grant nu avea nici un fel de con­secință legală, ast­fel că dez­in­tere­sul față de adoptarea val­o­rilor și prin­cipi­ilor țării gazdă era aproape explicit sug­erat. Ca musul­man nu tre­buia să îți bați capul dacă com­por­ta­men­tul și val­o­rile tale jigneau auto­htonii. Olan­dezii au declarat răspi­cat că așa nu se mai poate și au creat un sis­tem de inte­grare socială care se final­izează cu un exa­men, pe care dacă îl pici poți pierde drep­tul de rezi­dență. Inte­grarea a devenit ast­fel prob­lema indi­vid­u­ală a celor care doresc să emi­greze. Dacă nu le con­vin val­o­rile pe care tre­buie să le cunoască și să le prac­tice, sunt liberi să se întoarcă de unde au venit.

Cei mai afec­tați de noua ori­entare par a fi musul­manii. În numele val­o­rilor lor cul­tur­ale ei cer derogări de la pro­ce­sul de inte­grare. Intere­sant e că în inima islamis­mu­lui, în Ara­bia Sau­dită sau alte țări ale Ori­en­tu­lui Mijlociu, străinii sunt oblig­ați să respecte morala locală, nu doar sub amenințarea expulzării, ci chiar a încar­cerării. O dată ieșiți din pro­pri­ile lor țări, musul­manii devin brusc democrați și mul­ti­cul­tur­al­iști, solic­itând ca europenii să le tol­ereze prin­cipi­ile și val­o­rile reli­gioase. Pen­tru că — nu‑i așa? — Sharia e net supe­rioară oricărei alte religii.

Dar polit­ica mul­ti­cul­tur­al­istă nu a pro­dus doar pagube prin dez­in­tere­sul pen­tru inte­grare al imi­granților. Țiganii au sesizat ime­diat opor­tu­nitățile pe care le crează acest mod de raportare la cetățeni și au con­cluzionat că va tre­bui să li se tol­ereze și lor com­por­ta­mente la limita legal­ității atât timp cât vor putea pretinde că fac parte din moștenirea cul­tur­ală a etniei. Taberele de romi, căruțele țiganilor nomazilor, cerșe­to­ria, ghic­i­tul în palmă și ghioc — toate sunt "tradiții" ale romilor și deci eli­gi­bile pen­tru a fi tol­er­ate în oriși­care țară euro­peană. La adă­pos­tul aces­tor așa-zise man­i­festări ale cul­turii pro­prii înflo­resc o sume­de­nie de con­tra­venții și infracți­uni, pretinse a fi jus­tifi­cate de dis­crim­inările necon­tenite si sără­cia în care soci­etatea îi împinge zi de zi. Acasă, în Româ­nia, mulți din­tre cerșe­torii Occi­den­tu­lui au palate cu zeci de încăperi, tur­nulețe și scaune de toaletă cu tele­co­mandă. Priviți‑i cum se man­i­festă în Norve­gia:

Spuneți-mi acum că sără­cia i‑a adus la nivelul acesta de viață, că e firesc să se com­porte așa pen­tru că sunt dis­crim­i­nați și săraci și că voi v‑ați com­porta la fel dacă ați fi în locul lor. Spuneți-mi că ori­care din­tre ei ar renunța bucuroși să cutreiere Europa dacă noi le-am da ceva de muncă în Româ­nia, fie și în agri­cul­tură.

Spuneți-mi că sunt și ei oameni și au drep­tul la pro­pria dem­ni­tate. Spuneți-mi că tre­buie nu doar să‑i tol­erăm, ci să le acordăm toate drep­turile, inclu­siv pe acela de a vota și decide soarta țării în care trăi­esc, pen­tru că au dis­cernămân­tul de a‑și for­mula opini­ile politice. Spuneți-mi că toate sub­venți­ile care s‑au făcut de către UE și statul român își văd rezul­tatele, că țiganii sunt tot mai civ­i­lizați și mai dor­nici de a se inte­gra în cul­tura euro­peană.

Spuneți-mi că nu are impor­tanță că pe ei îi văd zil­nic sute de mii de europeni, în timp ce pe voi vă cunosc doar câteva zeci. Spuneți-mi că occi­den­talii greșesc fun­da­men­tal când, văzându‑i zi de zi, își clădesc convin­gerea că așa arată românii.

Vă rog, spuneți-mi toate astea!


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Bogdan

    Nu pot sa nu remarc cat de rezis­tenti si adapt­abili sunt.…

  2. Dragos Inoan

    Non­sens! Tre­buie sa fim tol­er­anti si sa imbrati­sam toate val­o­rile cul­tur­ale ale civ­i­liza­ti­ilor care ne viziteaza. A, ale noas­tre? Lasa, ca avem timp

  3. George Curca

    Trist, dar ade­varat.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu