Multiculturalism și integrare

Spu­neam mai demult – și pro­ba­bil în mai multe rân­duri – că soci­e­ta­tea modernă tinde să aibă o pro­blemă tot mai mare în pri­vința codu­lui moral aflat în vigoare, pe măsură ce tot mai mulți cetă­țeni se înde­păr­tează de reli­gie. Func­țio­na­rea sta­tu­lui, ori­care ar fi fost el, se baza în tre­cut pe ade­rența unei largi majo­ri­tăți la per­cep­tele morale ale unei reli­gii, ceea ce com­pleta par­tea juri­dică exact cu acele aspecte greu de defi­nit și de cuprins în para­grafe de legi. Aban­do­na­rea reli­giei în sen­sul său nor­ma­tiv – adică des­păr­ți­rea de con­di­ția de prac­ti­cant sâr­gu­in­cios – com­bi­nată cu ofen­siva con­su­me­ris­mu­lui modern, care pro­mo­vează un carpe diem împins la con­se­cin­țele sale extreme, au avut ca efect apa­ri­ția unei morale noi, per­mi­sivă și fle­xi­bilă, echi­pată să aco­mo­deze orice fel de com­por­ta­ment atât timp cât pro­mi­tea să gene­reze avan­taje eco­no­mice.

Ceea ce am ratat să remarc este că – la nive­lul unei națiuni euro­pene – lucru­rile se pre­zintă chiar mai com­pli­cat decât atât. Poli­ti­cile mul­ti­cul­tu­ra­liste dema­rate în anii '70 au des­chis calea unor con­flicte mult mai sub­tile, dar și mai grave, prin coli­ziu­nea directă a codu­ri­lor morale apar­ținând unor civi­li­za­ții com­plet dife­rite. Des­chi­de­rea occi­den­tu­lui euro­pean față de imi­gra­ția musul­mană – fie ea de sor­ginte magrebi­ană, turcă sau arabă – a pro­dus efecte în pro­gre­sie con­stantă, deși prea puțin vizi­bile la înce­put. Trep­tat cetă­țe­nii Euro­pei civi­li­zate s‐au tre­zit în fața unor rea­li­tăți pe care nu le anti­ci­pa­seră atunci când au îmbră­ți­șat mul­ti­cul­tu­ra­lis­mul – codul moral al altor popoare nefi­ind com­plet supra­pus peste valo­rile tra­di­țio­nale ale țării gazdă – și totuși, în numele unor prin­ci­pii asu­mate, aceste mino­ri­tăți exo­tice din punct de vedere cul­tu­ral și une­ori deran­jante prin mani­fes­tă­rile lor coti­diene au fost nu doar tole­rate, ci chiar dis­cri­mi­nate pozi­tiv.

Olanda a fost pro­ba­bil prima țară care a admis eroa­rea poli­ti­cii mul­ti­cu­tu­ra­liste, care declara în esența ei că sta­tu­lui gazdă îi revine res­pon­sa­bi­li­ta­tea inte­gră­rii imi­gran­ți­lor, oferindu‐le faci­li­tăți gra­tu­ite pen­tru a tra­versa pro­ce­sul adap­tă­rii la noua patrie. Autoh­to­nii plă­teau din buzu­na­rul lor edu­ca­rea unor stră­ini pe care nu ei îi invi­ta­seră să le fie con­ce­tă­țeni. Cetă­țe­nia nu era nici­de­cum legată de rezul­ta­tele inte­gră­rii soci­ale, ci de înde­pli­ni­rea unor con­di­ții teh­nice (legate mai ales de rezi­dență). Mai mult decât atât, înche­ie­rea nefruc­tu­oasă a pro­ce­su­lui de inte­grare a unui imi­grant nu avea nici un fel de con­se­cință legală, ast­fel că dez­in­te­re­sul față de adop­ta­rea valo­ri­lor și prin­ci­pi­i­lor țării gazdă era aproape expli­cit suge­rat. Ca musul­man nu tre­buia să îți bați capul dacă com­por­ta­men­tul și valo­rile tale jig­neau autoh­to­nii. Olan­de­zii au decla­rat răs­pi­cat că așa nu se mai poate și au creat un sis­tem de inte­grare soci­ală care se fina­li­zează cu un exa­men, pe care dacă îl pici poți pierde drep­tul de rezi­dență. Inte­gra­rea a deve­nit ast­fel pro­blema indi­vi­du­ală a celor care doresc să emi­greze. Dacă nu le con­vin valo­rile pe care tre­buie să le cunoască și să le prac­tice, sunt liberi să se întoarcă de unde au venit.

Cei mai afec­tați de noua orien­tare par a fi musul­ma­nii. În numele valo­ri­lor lor cul­tu­rale ei cer dero­gări de la pro­ce­sul de inte­grare. Inte­re­sant e că în inima isla­mis­mu­lui, în Ara­bia Sau­dită sau alte țări ale Orien­tu­lui Mij­lo­ciu, stră­i­nii sunt obli­gați să res­pecte morala locală, nu doar sub ame­nin­ța­rea expul­ză­rii, ci chiar a încar­ce­ră­rii. O dată ieșiți din pro­pri­ile lor țări, musul­ma­nii devin brusc demo­crați și mul­ti­cul­tu­ra­liști, soli­ci­tând ca euro­pe­nii să le tole­reze prin­ci­pi­ile și valo­rile reli­gi­oase. Pen­tru că – nu‐i așa? – Sha­ria e net supe­ri­oară ori­că­rei alte reli­gii.

Dar poli­tica mul­ti­cul­tu­ra­listă nu a pro­dus doar pagube prin dez­in­te­re­sul pen­tru inte­grare al imi­gran­ți­lor. Țiga­nii au sesi­zat ime­diat oport­u­ni­tă­țile pe care le cre­ază acest mod de rapor­tare la cetă­țeni și au con­clu­zio­nat că va tre­bui să li se tole­reze și lor com­por­ta­mente la limita lega­li­tă­ții atât timp cât vor putea pre­tinde că fac parte din moș­te­ni­rea cul­tu­rală a etniei. Tabe­rele de romi, căru­țele țiga­ni­lor noma­zi­lor, cer­șe­to­ria, ghi­ci­tul în palmă și ghioc – toate sunt "tra­di­ții" ale romi­lor și deci eli­gi­bile pen­tru a fi tole­rate în oriși­care țară euro­peană. La adă­pos­tul aces­tor așa‐zise mani­fes­tări ale cul­tu­rii pro­prii înflo­resc o sume­de­nie de con­tra­ven­ții și infrac­țiuni, pre­tinse a fi jus­ti­fi­cate de dis­cri­mi­nă­rile necon­te­nite si sără­cia în care soci­e­ta­tea îi împinge zi de zi. Acasă, în Româ­nia, mulți din­tre cer­șe­to­rii Occi­den­tu­lui au palate cu zeci de încă­peri, tur­nu­lețe și sca­une de toa­letă cu tele­co­mandă. Priviți‐i cum se mani­festă în Nor­ve­gia:

Spuneți‐mi acum că sără­cia i‐a adus la nive­lul acesta de viață, că e firesc să se com­porte așa pen­tru că sunt dis­cri­mi­nați și săraci și că voi v‐ați com­porta la fel dacă ați fi în locul lor. Spuneți‐mi că ori­care din­tre ei ar renunța bucu­roși să cutre­iere Europa dacă noi le‐am da ceva de muncă în Româ­nia, fie și în agri­cul­tură.

Spuneți‐mi că sunt și ei oameni și au drep­tul la pro­pria dem­ni­tate. Spuneți‐mi că tre­buie nu doar să‐i tole­răm, ci să le acor­dăm toate drep­tu­rile, inclu­siv pe acela de a vota și decide soarta țării în care tră­iesc, pen­tru că au dis­cer­nămân­tul de a‐și for­mula opi­ni­ile poli­tice. Spuneți‐mi că toate sub­ven­ți­ile care s‐au făcut de către UE și sta­tul român își văd rezul­ta­tele, că țiga­nii sunt tot mai civi­li­zați și mai dor­nici de a se inte­gra în cul­tura euro­peană.

Spuneți‐mi că nu are impor­tanță că pe ei îi văd zil­nic sute de mii de euro­peni, în timp ce pe voi vă cunosc doar câteva zeci. Spuneți‐mi că occi­den­ta­lii gre­șesc fun­damen­tal când, văzându‐i zi de zi, își clă­desc con­vin­ge­rea că așa arată româ­nii.

Vă rog, spuneți‐mi toate astea!


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


  1. Bogdan

    Nu pot sa nu remarc cat de rezis­tenti si adap­ta­bili sunt.…

  2. Dragos Inoan

    Non­sens! Tre­buie sa fim tole­ranti si sa imbra­ti­sam toate valo­rile cul­tu­rale ale civi­li­za­ti­i­lor care ne vizi­teaza. A, ale noas­tre? Lasa, ca avem timp

  3. George Curca

    Trist, dar ade­va­rat.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu