Nu mai țin minte unde am ci­tit cân­dva că există un fel de axi­omă a pre­sei con­tem­po­rane în pri­vința ști­ri­lor dra­ma­tice. N‑aș pu­tea să vă re­dau exact sin­tagma, nici au­to­rul ei, dar ideea de bază era că o tra­ge­die este per­ce­pută di­fe­rit de pu­blic în func­ție de lo­cul unde s‑a pro­dus și de nu­mă­rul de vic­time. Cu cât mai de­parte de pri­vi­tor s‑a pe­tre­cut ne­no­ro­ci­rea, cu atât mai multe vic­time tre­buie să fi avut pen­tru a‑l im­pre­siona. Un om aflat în su­fe­rință chiar lângă noi ne im­pre­sio­nează mai mult de­cât unul aflat în ce­lă­lalt ca­păt al lumii.

Ce­lor ce mi-ar spune că e fi­resc am să le în­torc vorba, întrebându‑i: de ce? Este su­fe­rința unui chi­nez mai ne­în­sem­nată de­cât a unui ro­mân de lângă tine? Nu avem un mij­loc de a mă­sura in­ten­si­ta­tea ei, nu se cu­vine oare atunci să o pre­su­pu­nem demnă de res­pect? Sau poate că pro­xi­mi­ta­tea sa ne fa­ci­li­tează transpu­ne­rea în pos­tura de vic­timă, iar com­pa­siu­nea noas­tră nu e chiar atât de al­tru­istă, ci doar ex­pre­sia com­pă­ti­mi­rii pro­priei noas­tre vul­ne­ra­bi­li­tăți? Se poate oare să sim­țim com­pa­siune doar cu acele vic­time în lo­cul că­rora ne pu­tem imagina?

Sâm­bătă di­mi­neața, la sala de fi­t­ness, ecra­nele te­le­vi­zoa­re­lor adu­cea pri­vi­to­ri­lor ima­gini din toate col­țu­rile pămân­tu­lui. Aici un do­cu­men­tar des­pre Africa, din­colo fi­nala de la Ro­land Gar­ros, pu­țin mai la dreapta e un meci de fo­tbal. Pe unul din ecrane, Re­a­li­ta­tea TV pu­sese o știre pe bi­ne­cu­nos­cuta bandă gal­benă a brea­king news-ului: un avion ro­mâ­nesc a ate­ri­zat de ur­gență la Roma. Nu prea multe alte in­for­ma­ții, ști­rea era în curs de de­ru­lare, amă­nu­n­tele de-abia so­seau. Un tip so­lid s‑a apro­piat de ecran pri­vind cu aten­ție tex­tul și ima­gi­nile — mi s‑a pă­rut im­pre­sio­nat de eve­ni­ment și m‑am gân­dit că, uite, ae­ro­por­tul Fi­u­mi­ciono e în­de­a­juns de aproape pen­tru el ca să em­pa­ti­zeze cu po­ten­ți­ala tra­ge­die. În con­trast cu mo­men­tul grav, di­fu­zoa­rele să­lii de fi­t­ness răs­pân­deau o mu­zică an­tre­nantă că­reia omul meu nu i‑a re­zis­tat — pri­vind veș­tile proaste de la Roma a în­ce­put să se miște în rit­mul mu­zi­cii. Fi­u­mi­cino era, până la urmă, su­fi­cient de de­parte pen­tru el.

Mi-am spus că axi­oma pre­sei sen­zațio­nale func­țio­nează, am do­vada chiar sub ochii mei. Și pe urmă mi-am amin­tit că vă­zu­sem cu pu­ține zile îna­inte niște ima­gini din Lu­goj, un ac­ci­dent auto su­prins de o ca­meră de su­pra­ve­ghere. O fe­meie a fost lo­vită pe tro­tuar de o ma­șină — un ac­ci­dent grav și șo­cant, cu atât mai mult cu cât biata vic­timă era apa­rent în afara ori­că­rui pri­mej­dii, ca pie­ton re­gu­la­men­tar. Din ma­șină au co­bo­rât cinci in­di­vizi care s‑au suit ime­diat în altă ma­șină și au ple­cat fără să arunce mă­car o pri­vire. Pro­xi­mi­ta­tea tra­ge­diei nu i‑a emo­țio­nat pe nici unul din­tre ei.

Nu știu cum gân­diți voi, eu însă i‑aș în­chide pe câte zece ani în puș­că­rie pe toți cei din ma­șina aia, pen­tru lipsa lor de com­pa­siune față de un om aflat în su­fe­rință. Poate că n‑ar fi le­gal, dar mo­ral so­co­tesc că mă­sura ar fi jus­ti­fi­cată. Până la urmă șo­fe­rul a fost bi­ne­în­țe­les prins — un ți­gan care era beat și pe dea­su­pra fără per­mis de con­du­cere, pe care ju­de­că­to­rii din Lu­goj s‑au gân­dit să‑l cer­ce­teze în stare de li­ber­tate, iar cei din Ti­mi­șoara l‑au re­ți­nut pre­ven­tiv to­tuși pen­tru 29 de zile. Tare mi-ar place să văd o an­chetă jur­na­lis­tică des­pre ocu­pa­ția in­di­vi­du­lui, de unde are BMW, cu ce bani l‑a cum­pă­rat și de ce ma­gis­tra­ții lu­go­jeni vro­iau să‑l tri­mită acasă — pro­ba­bil tre­buie să-mi pun pofta‑n cui pen­tru că răz­bu­na­rea ți­ga­ni­lor pe un ast­fel de jur­na­list ar fi cruntă, așa că ni­meni nu va în­drăzni. Din ra­țiuni prag­ma­tice și mai ales con­ton­dente, axi­o­mele jur­na­lis­mu­lui de sen­za­ție nu se po­tri­vesc și ce­lui de investigație.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.