Am o idee în­fiptă ca un cui în cap, cum că dacă am face nițică or­dine prin fi­nan­țele ro­mâ­ni­lor lu­cru­rile s‑ar mai în­drepta prin țara asta. Adică, până la urmă, toate mi­nu­nile pe care le ve­dem și au­zim, toate fă­cu­tele și ne­fă­cu­tele au la ori­gine o sin­gură mo­ti­va­ție: ba­nii, deci dacă pu­nem un pic de dis­ci­plină prin por­to­fele există șanse mari să mai cur­măm din mi­cile si ma­rile coț­că­rii po­li­tice sau eco­no­mice. Ame­ri­ca­nii au IRS-ul, de care am au­zit că le e mai frică de­cât de FBI, iar o an­chetă fă­cută de in­sti­tu­ția fi­nan­ci­ară cică e mai nașpa de­cât trei tușe­uri rec­tale zil­nice, timp de o lună. Și m‑am în­tre­bat ce ne lip­sește nouă față de mo­de­lul lor, ca să ne con­tro­lăm mai bine taxele.

În prin­ci­piu avem și noi ad­mi­nis­tra­ți­ile fi­nan­ci­are care în­de­pli­nesc cam ace­lași rol — co­lec­ta­rea ta­xe­lor (nu râ­deți, func­țio­na­rii noș­tri sunt la fel de ne­plă­cuți ca ai ame­ri­ca­ni­lor, doar că în alt fel). Di­fe­rența sem­ni­fi­ca­tivă este că noi nu prea co­re­lăm ta­xele cu ve­ni­tu­rile și cu ave­rea de­cla­rată, iar asta per­mite o gră­madă de ma­tra­pa­z­lâ­curi fi­nan­ci­are. Ro­mâ­nia e plină de mă­tuși Ta­mara, mai bo­gate sau mai să­race, care de­țin so­ci­e­tăți co­mer­ci­ale foarte pros­pere, lasă moș­te­niri ne­aș­tep­tate și au de­po­zite ban­care con­sis­tente pe care le-au con­sti­tuit din surse com­plet obs­cure. Știm bine că în spa­tele aces­tor pa­ra­vane se as­cund afa­ce­rile oa­me­ni­lor po­li­tici sau ale unor an­tre­pre­nori care vor să elu­deze ta­xele. Dar miza nu e doar asta, ci fap­tul că prin mij­loa­cele as­tea se fi­nan­țează la ne­gru cam­pa­nii elec­to­rale, se mi­tu­iesc func­țio­nari pu­blici, po­li­țiști și ju­de­că­tori, trans­for­mând Ro­mâ­nia în car­na­va­lul gro­tesc pe care îl cu­noaș­tem toți.

So­lu­ția mi se pare des­tul de sim­plă în te­o­rie: orice bun im­po­za­bil — casă, te­ren, ma­șină, de­po­zit ban­car — tre­buie de­cla­rat în ve­de­rea im­po­zi­tă­rii. Ăsta ar fi pa­sul 1. Pa­sul 2 ar fi să se stu­dieze ve­ni­tu­rile din care a fost re­a­li­zat res­pec­ti­vul bun. Mă­tușa Ta­mara tre­buie să ex­plice cum a pro­dus vila cu zece ca­mere de la Si­naia, de unde are trei sute de mii de euro în cont și cum și‑a cum­pă­rat două ma­șini de te­ren scumpe. Dacă pen­sia ei nu i‑ar fi per­mis să acu­mu­leze ave­rea asta se trece la pa­sul 3: în­tre­băm de unde au pro­ve­nit ba­nii. Dacă e vorba de do­na­ți­ile vre­u­nui ne­pot, se schimbă su­biec­tul ana­li­zei și se ia în stu­diu ne­po­tul, în­ce­pând cu pa­sul 2. Iar când se con­stată că sur­sele de ve­nit sunt ili­cite, ne­de­cla­rate și ne­im­po­zi­tate con­form le­gii, se trece la pa­sul 4: con­fis­ca­rea bu­nu­ri­lor și con­dam­na­rea la închisoare.

Dacă de­cla­ran­tul pre­tinde că ve­ni­tu­rile au fost re­a­li­zate în afara Ro­mâ­niei in­trăm pe o va­ri­antă spe­cială: pen­tru a nu fi con­si­de­rate ili­cite ve­ni­tu­rile tre­buie re­cu­nos­cute de sta­tul în care au fost pro­duse, deci de­cla­ran­tul tre­buie să aducă o hâr­tie sim­plă de la ad­mi­nis­tra­ția fi­nan­ci­ară a ță­rii unde a mun­cit care să do­ve­dească fap­tul că a câști­gat ba­nii res­pec­tivi și a plătit ta­xele afe­rente. Și uite așa se în­chide cer­cul. Se ia de la re­gis­trul auto lista tu­tu­ror ma­și­ni­lor în­ma­tri­cu­late, de la ca­das­tru lista tu­tu­ror te­re­nu­ri­lor și ca­se­lor, de la bănci lista tu­tu­ror de­po­zi­te­lor, se sor­tează pe de­ți­nă­tori și se îm­pe­re­chează cu de­cla­ra­ți­ile de ve­ni­turi. Unde nu bate, se face anchetă.

Pro­blema e cum tre­cem de la te­o­rie la prac­tică. Pen­tru că tare mi‑e frică de fap­tul că nici ro­mâ­nii care țipă cât îi ține gura că po­li­ti­cie­nii și ma­rii afa­ce­riști sunt co­rupți n‑ar fi de acord cu re­gu­lile as­tea. Avem fi­e­care din­tre noi câte o mică mă­tușă Ta­mara pe care vrem să n‑o afle nimeni…


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Grimm Zmile

    IRS nu te in­treaba in prima faza de pro­ve­nienta ve­ni­tu­ri­lor. Fis­cul ame­ri­can e nor­mal la cap si se uita in pri­mul rand daca pe ba­nii chel­tu­iti ai pla­tit vreo­data im­po­zit co­res­pun­za­tor. Daca nu, iti con­fisca bu­nu­rile cum­pa­rate si abia apoi in­cepe an­cheta asu­pra pro­ve­nien­tei ve­ni­tu­ri­lor. La ei mai e ceva, nu poti chel­tui cash orice suma, iar daca scoti de pe card mai mult de­cat 5k e ime­diat anun­tat IRS. Ca sa-ti faci idee, con­tri­bu­ti­ile in nu­me­rar la cam­pa­nii sunt de or­di­nul a 2k per per­soana con­tri­bu­toare per cam­pa­nie. ANAF e o agen­tie cap­tiva, care e uti­li­zata in spe­cial ca arma im­po­triva con­cu­ren­tei din me­diul eco­no­mic. Iti pui sef la ANAF, iti omori con­cu­renta in ca­teva luni.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.