Luni m‑am ho­tă­rât să în­cerc ceva nou: să re­nunț la ma­șină ori de câte ori pot. Am des­co­pe­rit că aș pu­tea să mă sui pe bi­ci­cleta mea pli­a­bilă, să merg până la sta­ția de auto­buz de pe DN1 (stau în Oto­peni), apoi merg cu auto­bu­zul până la Bă­neasa și de acolo mă sui iar pe bi­ci­cletă până la ser­vici. Zis și fă­cut. Prima în­cer­care a mers mi­nu­nat, cu ex­cep­ția fap­tu­lui că — luni fi­ind — dru­mul cu auto­bu­zul a fost in­ter­mi­na­bil pe un DN1 su­fo­cat de ma­șini. Plim­ba­rea cu bi­ci­cleta prin He­răs­trău însă a compensat.

Seara a tre­buit să mă în­torc pe ace­eași cale. Din nou bi­ci­cletă, apoi auto­buz. M‑am ur­cat pe la ușa din mij­loc și am așe­zat bi­ci­cleta pli­ată în spa­țiul li­ber de acolo. Auto­bu­zul era des­tul de po­pu­lat, plin cam pe ju­mă­tate. Pe două sca­une ală­tu­rate unul de ce­lă­lalt, doi in­di­vizi dis­cu­tau în­tre ei. Aveau niște fi­guri du­bi­oase, abru­ti­zate, iar lim­ba­jul sub­li­nia im­pre­sia de gro­bi­a­nism. Se adre­sau unul ce­lui­lalt cu în­ju­ră­turi, pă­reau la li­mita să se ia la harță, apoi râ­deau amân­doi gros și se gra­tu­lau re­ci­proc: hai, bă, dă-te‑n mor­ții mă-tii! Dintr-un mo­tiv sau al­tul mor­ții pă­reau să îi pre­o­cupe foarte in­tens — aproape fi­e­care în­ju­ră­tură îi in­clu­dea pe cei ce nu mai sunt.

Lu­mea din auto­buz pă­rea nea­fec­tată de po­lu­a­rea fo­nică a ce­lor doi. Am pri­vit îm­pre­jur ca să eva­luez re­ac­ți­ile — nici una. Fi­e­care își ve­dea de tre­bu­rile lui, ca și cum n‑ar fi au­zit ni­mic. Mă gân­deam că ar tre­bui să le spun ceva ce­lor doi, să opresc gu­no­iul care le ie­șea pe gură, dar fără sus­ți­ne­rea ce­lor­lalți m‑am te­mut că lu­cru­rile vor de­ge­nera în vi­o­lențe fi­zice din care si­gur nu aș fi ie­șit în­ving­ă­tor. Poate așa se pe­trec lu­cru­rile în mod nor­mal în auto­buz — m‑am gân­dit — poate eu sunt cel nu știe care e nor­ma­li­ta­tea unei li­nii preorășenești…

La un mo­ment dat unul din­tre ei îi spune ce­lui­lalt să‑i dea nu­mă­rul lui Cristi, că‑i da­to­rează bani. Pri­e­te­nul a că­u­tat în agenda te­le­fo­nu­lui mo­bil a apă­sat niște taste și i‑a dat te­le­fo­nul să vorbească.

- Alo, Cristi? Îți […] mor­ții în gât, bă bo­ule! Când îmi dai ba­nii mei care ți i‑am dat? ‘Tu-ți gura mă-tii de idiot, știi că te res­pect, da’ ba­nii tre’ să mi‑i dai, dă-te‑n căcat!

Pri­e­te­nul care îi fur­ni­zase te­le­fo­nul șop­tea ceva spre ure­chea li­beră a ce­lui care vorbea.

- Da, bă — adă­ugă vor­bi­torul, in­spi­rat de șoap­tele ami­cu­lui — să-ți mai zic ceva: îți iau mor­ții la […]. Cum? Cine?!? Cristi… nu ești Cristi? Da’ cine ești, bă?

Con­tra­riat, in­di­vi­dul se în­toarce spre pri­e­te­nul său:

- Pe cine mi-ai dat, bă căca­tule, să vorbesc?

- Unu’ care mă ener­vează, dă‑l în […] mă-sii, că me­rită în­ju­rat. Hai să‑l su­năm și pe Cristi.

- Dă-te jos din ma­șină, că am ajuns… îl su­năm după aia…

S‑au ri­di­cat amân­doi. Tri­coul unuia din­tre ei avea pe piept o in­scrip­ție care m‑a în­gro­zit: Vi­i­to­rul sunt eu.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Carmen Stoian

    Daca ai fost in­gro­zit de dis­cu­tia ce­lor doi, in­cearca un exer­ci­tiu de ima­gi­na­tie see you o con­vor­bire ase­ma­na­toare a unei domni­soare la te­le­fon, pe strada, la o ora cand era foarte pu­tina lume pe drum. Nu stiu cand se vor ci­vi­liza cei din ju­rul nos­tru. Fac dru­mul Con­stanta Bu­cu­resti si re­tur cam la 2 sap­ta­mani si de fi­e­care data sunt in­gro­zita de cat si mai ales de ce pot vorbi unii la te­le­fon, in­clu­siv so­fe­rii. In 2 ore si ju­ma­tate poti afla ab­so­lut orice vrei des­pre co­le­gii de ca­la­to­rie. Ori­cat in­cerc see you casti, see you ci­tit, sunt unii care vor­besc atat de tare, ca­rora nu le pasa de cei din jur.

  2. Augustin

    Deci Crin și Vi­o­rel… fac pa­riu că pe Tra­ian îl avu­se­seră la telefon…


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.