Viitorul sunt eu

Luni m‐am hotă­rât să încerc ceva nou: să renunț la mașină ori de câte ori pot. Am des­co­pe­rit că aș putea să mă sui pe bici­cleta mea pli­a­bilă, să merg până la sta­ția de auto­buz de pe DN1 (stau în Oto­peni), apoi merg cu auto­bu­zul până la Băneasa și de acolo mă sui iar pe bici­cletă până la ser­vici. Zis și făcut. Prima încer­care a mers minu­nat, cu excep­ția fap­tu­lui că – luni fiind – dru­mul cu auto­bu­zul a fost inter­mi­na­bil pe un DN1 sufo­cat de mașini. Plim­ba­rea cu bici­cleta prin Herăs­trău însă a com­pen­sat.

Seara a tre­buit să mă întorc pe ace­eași cale. Din nou bici­cletă, apoi auto­buz. M‐am urcat pe la ușa din mij­loc și am așe­zat bici­cleta pli­ată în spa­țiul liber de acolo. Auto­bu­zul era des­tul de popu­lat, plin cam pe jumă­tate. Pe două sca­une ală­tu­rate unul de celă­lalt, doi indi­vizi dis­cu­tau între ei. Aveau niște figuri dubi­oase, abru­ti­zate, iar lim­ba­jul sub­li­nia impre­sia de gro­bi­a­nism. Se adre­sau unul celui­lalt cu înju­ră­turi, păreau la limita să se ia la harță, apoi râdeau amân­doi gros și se gra­tu­lau reci­proc: hai, bă, dă‐te‐n mor­ții mă‐tii! Dintr‐un motiv sau altul mor­ții păreau să îi pre­o­cupe foarte intens – aproape fie­care înju­ră­tură îi inclu­dea pe cei ce nu mai sunt.

Lumea din auto­buz părea nea­fec­tată de polu­a­rea fonică a celor doi. Am pri­vit împre­jur ca să eva­luez reac­ți­ile – nici una. Fie­care își vedea de tre­bu­rile lui, ca și cum n‐ar fi auzit nimic. Mă gân­deam că ar tre­bui să le spun ceva celor doi, să opresc guno­iul care le ieșea pe gură, dar fără sus­ți­ne­rea celor­lalți m‐am temut că lucru­rile vor dege­nera în vio­lențe fizice din care sigur nu aș fi ieșit înving­ă­tor. Poate așa se petrec lucru­rile în mod nor­mal în auto­buz – m‐am gân­dit – poate eu sunt cel nu știe care e nor­ma­li­ta­tea unei linii pre­o­ră­șe­nești…

La un moment dat unul din­tre ei îi spune celui­lalt să‐i dea numă­rul lui Cristi, că‐i dato­rează bani. Pri­e­te­nul a cău­tat în agenda tele­fo­nu­lui mobil a apă­sat niște taste și i‐a dat tele­fo­nul să vor­bească.

- Alo, Cristi? Îți […] mor­ții în gât, bă boule! Când îmi dai banii mei care ți i‐am dat? 'Tu‐ți gura mă‐tii de idiot, știi că te res­pect, da' banii tre' să mi‐i dai, dă‐te‐n căcat!

Pri­e­te­nul care îi fur­ni­zase tele­fo­nul șop­tea ceva spre ure­chea liberă a celui care vor­bea.

- Da, bă – adă­ugă vor­bi­torul, inspi­rat de șoap­tele ami­cu­lui – să‐ți mai zic ceva: îți iau mor­ții la […]. Cum? Cine?!? Cristi… nu ești Cristi? Da' cine ești, bă?

Con­tra­riat, indi­vi­dul se întoarce spre pri­e­te­nul său:

- Pe cine mi‐ai dat, bă căca­tule, să vor­besc?

- Unu' care mă ener­vează, dă‐l în […] mă‐sii, că merită înju­rat. Hai să‐l sunăm și pe Cristi.

- Dă‐te jos din mașină, că am ajuns… îl sunăm după aia…

S‐au ridi­cat amân­doi. Tri­coul unuia din­tre ei avea pe piept o inscrip­ție care m‐a îngro­zit: Vii­to­rul sunt eu.


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


  1. Carmen Stoian

    Daca ai fost ingro­zit de dis­cu­tia celor doi, incearca un exer­ci­tiu de ima­gi­na­tie see you o con­vor­bire ase­ma­na­toare a unei domni­soare la tele­fon, pe strada, la o ora cand era foarte putina lume pe drum. Nu stiu cand se vor civi­liza cei din jurul nos­tru. Fac dru­mul Con­stanta Bucu­resti si retur cam la 2 sap­ta­mani si de fie­care data sunt ingro­zita de cat si mai ales de ce pot vorbi unii la tele­fon, inclu­siv sofe­rii. In 2 ore si juma­tate poti afla abso­lut orice vrei des­pre cole­gii de cala­to­rie. Ori­cat incerc see you casti, see you citit, sunt unii care vor­besc atat de tare, carora nu le pasa de cei din jur.

  2. Augustin

    Deci Crin și Vio­rel… fac pariu că pe Tra­ian îl avu­se­seră la tele­fon…


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu