Un simplu acoperiș

Mă gân­deam așa, într‐o doară, la fap­tul că toți am avea drep­tul la un aco­pe­riș dea­su­pra capu­lui, ca parte a drep­tu­lui ăla fun­damen­tal la secu­ri­tate per­so­nală, des­pre care ne place une­ori să vor­bim, când ne refe­rim la lucru­rile impor­tante. În fond care este acel minim la care ar tre­bui să avem acces pen­tru a ne numi oameni? Un loc unde să trăim și drep­tul de a munci pen­tru hrana de pe masă. Pare puțin, dar mul­tora le lip­sește chiar și atât. Și mă gân­deam că o casă unde să tră­iești e ceva ce nu‐și per­mite ori­cine, ba chiar mulți se înda­to­rează pe mulți ani ca să o poată avea.

Și dacă te uiți mai bine vezi că locul în care tră­iești e făcut din ciment și fier și lemn și că toate astea vin sau ar putea veni din resur­sele pămân­tu­lui pe care te‐ai năs­cut, deci sunt cumva și ale tale. Niște com­pa­nii au extras roca, fie­rul și lem­nul și le‐au trans­for­mat în mate­ri­ale de con­struc­ții, iar alte com­pa­nii le‐au așe­zat împre­ună și ți‐au cerut mulți bani ca să te poți adă­posti în casele ast­fel ridi­cate. Pre­țul e pipe­rat, în func­ție de ora­șul unde vrei să locu­iești, deși în mod stra­niu pia­tra, fie­rul și lem­nul nu au un preț chiar așa de dife­rit.

Mă gân­deam așa, într‐o doară, că poate ar tre­bui să avem un fel de com­pa­nii de uti­li­tăți soci­ale, non‐profit, care să ridice case pen­tru orice fami­lie care por­nește la drum. Mate­ri­a­lele de con­struc­ții să fie pro­duse de alte com­pa­nii soci­ale și să nu aibă ada­o­suri comer­ci­ale, iar sala­ri­ile zida­ri­lor să fie fixe, nu rapor­tat la uni­ta­tea de timp, ci la volu­mul de muncă. Să‐i plătim de pildă cu două mii de euro pen­tru o casă. Înțe­le­geți unde bat, un fel de șir de com­pa­nii sau poate chiar una sin­gură care să se ocupe de ridi­cat case.

Bine, dacă ești șme­cher și nu vrei să stai într‐o casă sim­plă, n‐ai decât să chemi alți con­struc­tori – care n‐ar fi inter­zis să existe – să‐ți facă pis­cină cu mar­mură de Car­rara și baie cu faianță ita­li­ană. Dar pen­tru cei mai puțin mof­tu­roși să existe ches­tia asta a casei con­stru­ite la preț mini­mal. Fie­care fami­lie ar primi o sin­gură dată o casă la pre­țul ăsta mic. Nu știu cum ar tre­bui făcut cu bur­la­cii – și ei ar tre­bui să pri­mească în anu­mite con­di­ții, în fine, nu fac acuma redac­ta­rea legii…

Nu zic că toată eco­no­mia ar tre­bui să urmeze acest model, doar câteva lucruri, cele care repre­zintă mini­mul de supra­vie­țu­ire. Pen­tru că efor­tul de a obține chiar și acest minim e ade­sea prea mare pen­tru pute­rile mul­tora, împingându‐i către dis­pe­rare și un cro­nic pesi­mism, care îi duce la ură și rău­tate, din care izvo­răște pros­tia. Nu e vorba de nici un -ism eco­no­mic sau poli­tic, doar de con­di­ția noas­tră de oameni și de a muta drep­tu­rile fun­damen­tale ale ori­că­ruia din­tre noi de pe hâr­tie în prac­tică. O să mă între­bați ce se întâm­plă cu moș­te­ni­rile, ce facem când unii acu­mu­lează mai multe ast­fel de case, iar eu am să vă spun din nou că nu pro­pun o lege, ci doar o temă de reflec­ție.

Pen­tru că mă gân­deam așa, într‐o doară, că până la urmă o casă nu e totuși mare filo­zo­fie, e doar un spa­țiu unde ești apă­rat de frig și de ploaie. Pro­ba­bil că n‐ar tre­bui să facem din el un țel al pro­priei vieți, nici să ne împă­u­năm cu opu­lența sa. Dacă fie­care fami­lie ar primi un dram de teren și o casă sim­plă și trai­nică – ca drep­turi pe care le are orice tră­i­tor al pămân­tu­lui – poate că ar fi mai puțină încrân­ce­nare în lume, mai puține spaime, mai multă spe­ranță, mai multă aple­care spre pământ ca sursă a hra­nei zil­nice. Mai multă sim­pli­tate. Nu știu dacă v‐ați gân­dit vreo­dată, dar e uimi­tor câte poate face un sim­plu aco­pe­riș.

 


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


  1. Alice

    Mă întreb mai degrabă UNDE să fie casa, decât CUM să fie.
    Așa­dar, pri­mești o casă în locul în care te‐ai năs­cut, în locul în care ai domi­ci­liul în bule­tin, în locul în care ai absol­vit ultima școală?…
    Cred că nu e nevoie să‐ți amin­tesc că îna­inte de revo­lu­ție Bucu­reștiul era oraș închis..
    Case ieftine există și acum prin sate, doar că nu vrea nimeni să se mute acolo. Sau ar vrea, cu banii de la oraș.
    Nu te întreb dacă pe vre­mea ailaltă ai pri­mit casă de la stat.

  2. Sorin Sfirlogea

    Ceva de genul ăsta… sunt sigur că se pot găsi diverse solu­ții, tre­buie doar să ne între­băm ce ar tre­bui să facem ca soci­e­tate, ca să pro­gre­săm.

  3. Sorin Sfirlogea

    Cât se poate de ade­vă­rat, merită reflec­tat pe tema asta: câți din­tre noi trăim din afa­ceri care se bazează pe pros­tia, nești­ința sau dis­pe­ra­rea altora…

  4. Mihai Moisei

    Ar fi fru­mos dar din pacate azi inca foarte multi se hra­nesc see you sufe­rinta altora.

  5. Augustin

    https://sites.google.com/a/risd.edu/indigenous-architecture-2012/structures-landscapes/the-longhouse

    Dacă e să te con­cen­trezi pe mini­mul nece­sar atunci o ches­tie pre­cum asta refe­rită mai sus ar tre­bui să fie arhi‐suficientă (doar a fost sin­gura con­struc­ție folo­sită sute de ani de unele popoare). Dar n‐o să meargă – dato­rită stig­mei soci­ale ata­șată…

    • Sorin Sfirlogea

      Poate că e totuși un pic prea îna­poi în timp. Ne‐am obiș­nuit să avem o anume inti­mi­tate, renun­ța­rea la ea e pro­ba­bil difi­cilă.

      • Augustin

        N‐am nici o pro­blemă ca ori­cine să se obiș­nu­iască cu orice – pe banii lui. Pe banii tutu­ror aș pre­fera însă un con­ser­va­tism feroce.

        E drept, niște con­di­ții prea spar­tane i‐ar putea deter­mina pe unii să se supere pe sat și să‐i arunce‐n depre­sie, dar pe de altă parte mi‐e că niște con­di­ții prea gene­roase n‐ar face decât să încu­ra­jeze lenea și delă­sa­rea. Greu de tras o linie.

        Dacă ai timp, uită‐te la Being Flynn (http://www.imdb.com/title/tt0455323/) și vezi dacă ți se par chiar atât de departe de „lon­gho­use” con­di­ți­ile din adă­pos­tu­rile ace­lea?

  6. Bogdan Gheorghiu

    O idee, Sorin, ar putea sa fie asta: Esti dezvol­ta­tor, bun, in loc de TVA‐ul pe care sta­tul il per­cepe bucu­ros, poti sa faci case sau blo­curi de locuit in ace­lasi oras sau intr‐un alt oras unde sta­bi­leste sta­tul, nu mai departe de x km, pe tere­nul sta­tu­lui, locu­inte pe care sta­tul sa le poata inchi­ria pe sume modice catre fami­lii nevo­iase.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu