Mă gân­deam așa, într‑o doară, la fap­tul că toți am avea drep­tul la un aco­pe­riș dea­su­pra ca­pu­lui, ca parte a drep­tu­lui ăla fun­damen­tal la se­cu­ri­tate per­so­nală, des­pre care ne place une­ori să vor­bim, când ne re­fe­rim la lu­cru­rile im­por­tante. În fond care este acel mi­nim la care ar tre­bui să avem ac­ces pen­tru a ne numi oa­meni? Un loc unde să trăim și drep­tul de a munci pen­tru hrana de pe masă. Pare pu­țin, dar mul­tora le lip­sește chiar și atât. Și mă gân­deam că o casă unde să tră­iești e ceva ce nu-și per­mite ori­cine, ba chiar mulți se în­da­to­rează pe mulți ani ca să o poată avea.

Și dacă te uiți mai bine vezi că lo­cul în care tră­iești e fă­cut din ci­ment și fier și lemn și că toate as­tea vin sau ar pu­tea veni din re­sur­sele pămân­tu­lui pe care te-ai năs­cut, deci sunt cumva și ale tale. Niște com­pa­nii au ex­tras roca, fi­e­rul și lem­nul și le-au trans­for­mat în ma­te­ri­ale de con­struc­ții, iar alte com­pa­nii le-au așe­zat îm­pre­ună și ți-au ce­rut mulți bani ca să te poți adă­posti în ca­sele ast­fel ri­di­cate. Pre­țul e pi­pe­rat, în func­ție de ora­șul unde vrei să lo­cu­iești, deși în mod stra­niu pia­tra, fi­e­rul și lem­nul nu au un preț chiar așa de diferit.

Mă gân­deam așa, într‑o doară, că poate ar tre­bui să avem un fel de com­pa­nii de uti­li­tăți so­ci­ale, non-pro­fit, care să ri­dice case pen­tru orice fa­mi­lie care por­nește la drum. Ma­te­ri­a­lele de con­struc­ții să fie pro­duse de alte com­pa­nii so­ci­ale și să nu aibă ada­o­suri co­mer­ci­ale, iar sa­la­ri­ile zi­da­ri­lor să fie fixe, nu ra­por­tat la uni­ta­tea de timp, ci la vo­lu­mul de muncă. Să‑i plătim de pildă cu două mii de euro pen­tru o casă. În­țe­le­geți unde bat, un fel de șir de com­pa­nii sau poate chiar una sin­gură care să se ocupe de ri­di­cat case.

Bine, dacă ești șme­cher și nu vrei să stai într‑o casă sim­plă, n‑ai de­cât să chemi alți con­struc­tori — care n‑ar fi in­ter­zis să existe — să-ți facă pis­cină cu mar­mură de Car­rara și baie cu fa­ianță ita­li­ană. Dar pen­tru cei mai pu­țin mof­tu­roși să existe ches­tia asta a ca­sei con­stru­ite la preț mi­ni­mal. Fi­e­care fa­mi­lie ar primi o sin­gură dată o casă la pre­țul ăsta mic. Nu știu cum ar tre­bui fă­cut cu bu­r­la­cii — și ei ar tre­bui să pri­mească în anu­mite con­di­ții, în fine, nu fac acuma re­dac­ta­rea legii…

Nu zic că toată eco­no­mia ar tre­bui să ur­meze acest mo­del, doar câ­teva lu­cruri, cele care re­pre­zintă mi­ni­mul de su­pra­vie­țu­ire. Pen­tru că efor­tul de a ob­ține chiar și acest mi­nim e ade­sea prea mare pen­tru pu­te­rile mul­tora, împingându‑i că­tre dis­pe­rare și un cro­nic pe­si­mism, care îi duce la ură și ră­u­tate, din care iz­vo­răște pros­tia. Nu e vorba de nici un ‑ism eco­no­mic sau po­li­tic, doar de con­di­ția noas­tră de oa­meni și de a muta drep­tu­rile fun­damen­tale ale ori­că­ruia din­tre noi de pe hâr­tie în prac­tică. O să mă în­tre­bați ce se în­tâm­plă cu moș­te­ni­rile, ce fa­cem când unii acu­mu­lează mai multe ast­fel de case, iar eu am să vă spun din nou că nu pro­pun o lege, ci doar o temă de reflecție.

Pen­tru că mă gân­deam așa, într‑o doară, că până la urmă o casă nu e to­tuși mare fi­lo­zo­fie, e doar un spa­țiu unde ești apă­rat de frig și de ploaie. Pro­ba­bil că n‑ar tre­bui să fa­cem din el un țel al pro­priei vieți, nici să ne îm­pă­u­năm cu opu­lența sa. Dacă fi­e­care fa­mi­lie ar primi un dram de te­ren și o casă sim­plă și trai­nică — ca drep­turi pe care le are orice tră­i­tor al pămân­tu­lui — poate că ar fi mai pu­țină în­crân­ce­nare în lume, mai pu­ține spaime, mai multă spe­ranță, mai multă aple­care spre pământ ca sursă a hra­nei zil­nice. Mai multă sim­pli­tate. Nu știu dacă v‑ați gân­dit vreo­dată, dar e ui­mi­tor câte poate face un sim­plu acoperiș.

 


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Alice

    Mă în­treb mai de­grabă UNDE să fie casa, de­cât CUM să fie.
    Așa­dar, pri­mești o casă în lo­cul în care te-ai năs­cut, în lo­cul în care ai do­mi­ci­liul în bu­le­tin, în lo­cul în care ai ab­sol­vit ul­tima școală?…
    Cred că nu e ne­voie să-ți amin­tesc că îna­inte de re­vo­lu­ție Bu­cu­reștiul era oraș închis..
    Case ieftine există și acum prin sate, doar că nu vrea ni­meni să se mute acolo. Sau ar vrea, cu ba­nii de la oraș.
    Nu te în­treb dacă pe vre­mea ai­laltă ai pri­mit casă de la stat.

  2. Sorin Sfirlogea

    Ceva de ge­nul ăsta… sunt si­gur că se pot găsi di­verse so­lu­ții, tre­buie doar să ne în­tre­băm ce ar tre­bui să fa­cem ca so­ci­e­tate, ca să progresăm.

  3. Sorin Sfirlogea

    Cât se poate de ade­vă­rat, me­rită re­flec­tat pe tema asta: câți din­tre noi trăim din afa­ceri care se ba­zează pe pros­tia, nești­ința sau dis­pe­ra­rea altora…

  4. Mihai Moisei

    Ar fi fru­mos dar din pa­cate azi inca foarte multi se hra­nesc see you su­fe­rinta altora.

  5. Augustin

    https://sites.google.com/a/risd.edu/indigenous-architecture-2012/structures-landscapes/the-longhouse

    Dacă e să te con­cen­trezi pe mi­ni­mul ne­ce­sar atunci o ches­tie pre­cum asta re­fe­rită mai sus ar tre­bui să fie arhi-su­fi­cientă (doar a fost sin­gura con­struc­ție fo­lo­sită sute de ani de unele po­poare). Dar n‑o să meargă — da­to­rită stig­mei so­ci­ale atașată…

    • Sorin Sfirlogea

      Poate că e to­tuși un pic prea îna­poi în timp. Ne-am obiș­nuit să avem o anume in­ti­mi­tate, re­nun­ța­rea la ea e pro­ba­bil dificilă.

      • Augustin

        N‑am nici o pro­blemă ca ori­cine să se obiș­nu­iască cu orice — pe ba­nii lui. Pe ba­nii tu­tu­ror aș pre­fera însă un con­ser­va­tism feroce.

        E drept, niște con­di­ții prea spar­tane i‑ar pu­tea de­ter­mina pe unii să se su­pere pe sat și să‑i arunce‑n de­pre­sie, dar pe de altă parte mi‑e că niște con­di­ții prea ge­ne­roase n‑ar face de­cât să în­cu­ra­jeze le­nea și de­lă­sa­rea. Greu de tras o linie.

        Dacă ai timp, uită-te la Be­ing Flynn (http://www.imdb.com/title/tt0455323/) și vezi dacă ți se par chiar atât de de­parte de „lon­gho­use” con­di­ți­ile din adă­pos­tu­rile acelea?

  6. Bogdan Gheorghiu

    O idee, So­rin, ar pu­tea sa fie asta: Esti dezvol­ta­tor, bun, in loc de TVA-ul pe care sta­tul il per­cepe bu­cu­ros, poti sa faci case sau blo­curi de lo­cuit in ace­lasi oras sau intr-un alt oras unde sta­bi­leste sta­tul, nu mai de­parte de x km, pe te­re­nul sta­tu­lui, lo­cu­inte pe care sta­tul sa le poata in­chi­ria pe sume mo­dice ca­tre fa­mi­lii nevoiase.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.