Există, de­si­gur, un timp al jo­cu­lui și un timp al ma­tu­ri­tă­ții. Te­o­re­tic toți știm acest lu­cru — sun­tem în­vă­țați să an­ti­ci­păm această clară se­pa­ra­ție — și ne aș­tep­tăm ca viața noas­tră să se îm­partă în mod fi­resc, na­tu­ral, în aceste două ano­tim­puri ale pro­priei exis­tențe. În­ce­pem prin a ne juca, pen­tru că aceasta e avan­pre­miera vi­i­toa­rei noas­tre gra­vi­tăți, lu­cru­rile se­ri­oase le exer­săm mai în­tâi in glumă, prin joc. Sun­tem în­cu­ra­jați să ex­pe­ri­men­tăm con­ju­ga­rea lui a tre­bui, de­clinând joc-joacă.

Nu toate ge­ne­ra­ți­ile au avut ace­eași tră­ire a aces­tor două ano­tim­puri. Eu apar­țin uneia, din­tre multe al­tele de atunci, care n‑a fost în­gă­du­ită prea mult jo­cu­lui. Am avut mai pu­ține oca­zii să spun că eu vreau și mult mai multe să în­țe­leg că eu tre­buie. Ano­tim­pul jo­cu­lui era scurt, plin de pilde utile pen­tru mai târ­ziu, plin de re­guli care pre­fa­țau con­strân­ge­rile vi­i­toare. Am în­vă­țat de­vreme că tre­buie, că este obli­ga­to­riu și că toată lu­mea se aș­teaptă să de­vin ma­tur, deci res­pon­sa­bil. La fel ca mine, cei­lalți din ge­ne­ra­ția mea. Lu­cru­rile erau clare: mai in­tâi tre­buia să dai dublu pen­tru a avea drep­tul să pri­mești în­ju­mă­tă­țit, mai în­tâi tre­buia să me­riți îna­inte de a pre­tinde, mai în­tâi tre­buia să ac­cepți îna­inte de a avea o opi­nie. Munca era o obli­ga­ție, ea îți do­ve­dea ma­tu­ri­ta­tea în fața ce­lor­lalți, era proba con­clu­dentă că ai lă­sat în urmă ano­tim­pul jo­cu­lui și ast­fel do­bân­deai drep­tul de a fi re­com­pen­sat.

Azi multe lu­cruri s‑au schim­bat. Tim­pul jo­cu­lui stă­ruie în­de­lung în viața unui tâ­năr, încurajăndu‑l să în­târ­zie în co­pi­lă­rie de aproape tot ce‑l în­con­joară. Jo­cu­rile pen­tru com­pu­ter de pildă sunt adap­tate vâr­ste­lor, ast­fel în­cât poți să alu­neci lin de la cinci ani până la trei­zeci fără să simți că e vre­mea să te oprești. Școala aproape că nu mai are obs­ta­cole ma­jore, a ajunge stu­dent e doar o ches­tiune de do­rință. În­treaga lume or­ga­ni­zată prin le­gile con­su­me­ris­mu­lui îi șop­tește la ure­che că e ok să do­rească, să-și sa­tis­facă ten­ta­ția, că nu tre­buie să se ab­țină. Chiar ală­turi e banca și ea îi oferă bani îm­pru­mut ca să se joace mai de­parte — o să plă­tească mai târ­ziu, nu e nici o grabă. De­si­gur la un mo­ment dat apare în dis­cu­ție și munca, dar e com­plet se­cun­dară, e o ac­ti­vi­tate pe care o poate si­mula pen­tru a primi ba­nii ne­ce­sari con­ti­nu­ă­rii jo­cu­lui, deci tre­buie să nu‑i con­sume mult timp și să fie cât mai ge­ne­ros re­com­pen­sată. De pildă să fii ma­na­ger e o op­țiune foarte po­pu­lară as­tăzi, pen­tru că un ma­na­ger nu mun­cește — nu‑i așa? — dar are sa­la­riu mare. Și, într-un fel, a fi ma­na­ger e tot un fel de joc de stra­te­gie, doar că e cu oa­meni ade­vă­rați. How cool is that?!?

Nu cred că viața ar tre­bui să fie doar muncă. Mă în­treb doar dacă fără muncă poți să ai to­tuși o viață. Dacă în urma ta nu rămâne de­cât o dâră pre­lungă de am­ba­laje ale jo­cu­ri­lor pe care le-ai ju­cat, se poate spune că ai avut o viață? Unii spun că da, eu cred că nu. Sau poate că eu n‑am avut în­de­a­juns timp să mă joc…


Comentează pe Facebook...


Răspuns pentru Sorin Sfirlogea Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Bogdan

    Cred ca e im­por­tant sa-ti placa mo­dul cum iti pe­treci tim­pul si sa nu ai re­grete ul­te­ri­oare, de ge­nul “ce-am fa­cut cu vi­ata mea” sau “cum mi-am pier­dut tim­pul fa­cand aia si aia”. Iar ca o umila opi­nie, ne­s­ti­in­ti­fica de‑a drep­tul, in ge­ne­ral joaca e mai pla­cuta pe mo­ment de­cat munca. 😛

    • Sorin Sfirlogea

      Și ar fi gro­zav dacă nu am de­pinde unii de al­ții ca să trăim. Doar că de­pin­dem, iar unii mun­cesc, al­ții îm­bină munca și joaca și al­ții se joacă toată viața… În­gri­jo­ră­tor e că ul­tima ca­te­go­rie e în creș­tere. E la modă să nu te ma­tu­ri­zezi.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.