Am vă­zut asta și vro­iam să mă bu­cur că, uite, se în­tâm­plă niște fapte bune, niște oa­meni se dau cu fun­dul de pământ ca să ne facă să ne gân­dim la ener­gie, la chi­b­zu­ința de a nu ri­sipi ceva ce a fost cu atâta chel­tu­ială pro­dus. Era chiar fi­resc să mă bu­cur, n‑am spus eu me­reu prin pa­gi­nile as­tea de aici că ne­so­co­tința ego­istă are să ne pi­ardă? Și mă fo­iam pe scaun — de fapt pe fo­to­liu — gân­dindu-mă ce ar tre­bui să fac când aflu des­pre acest lu­cru de is­pravă, deși nu chiar ie­șit din obiș­nuit: să vă spun și vouă des­pre el sau să‑l las unde l‑am gă­sit, că nu‑i chiar mare brânză? Dar era încă ceva, un gând ne­su­fe­rit, ca un băr­ză­une din ăla care îți in­tră în ca­mera după-amie­ze­lor de vară, toc­mai când dai să ați­pești și te zu­m­zăie ener­vant pe la urechi. Am dat din mâini în min­tea mea, ca să‑l alung — du-te dra­cu­lui de gând prost, cine te‑a che­mat?! — dar nu se dă­dea dus și până la urmă a tre­buit să‑l las să se ma­te­ria­li­zeze:

Fir-am ale dra­cu­lui de mai­muțe ta­len­tate și proaste, dacă sin­gu­rul mo­tiv pen­tru care de­ve­nim ra­țio­nali și re­zo­na­bili este ca să ne hră­nim or­go­liul de a fi mai cu moț de­cât cel de ală­turi!

 


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu