Adevărul e întotdeauna pe undeva pe la mijloc. Propoziția asta am auzit‑o de nenumărate ori și probabil la fel de des am spus‑o și eu. A venit vremea să o mai enunț o dată în legătură cu bucătăria: chestiile astea cu veganismul nu‑s chiar complet tâmpenii. N‑aș cădea în patima vegetarianismului extrem, nu mă dezic de carne și brânzeturi, dar noutatea pentru mine e că se pot utiliza legume în forme crude ca să gătești meniuri foarte gustoase. În weekendul ăsta am încercat câteva chestii și am fost foarte surprins ce mult mi-au plăcut.
Am început cu niște felii subțiri de dovlecel crud. Carmen mi‑a povestit despre o chestie care se numea lasagna vegetală, făcută din dovlecel, roșii si alte “chelcășozuri” (cum zice ea, când se alintă) vegetale. Am preluat ideea și am pus un strat de felii fine de dovlecel, peste care am pus salată verde cu felii de mozzarella, am aruncat un bob de sare, o zeamă de lămâie și‑o dușcă de ulei, iar deasupra roșii în felii rotunde și parmezan în fâșii translucide. Peste toate un praf de piper râșnit proaspăt. A fost super gustos.
Seara am continuat investigația și am tăiat niște dovlecel și morcov în fâșii lungi și subțiri, ca niște spaghetti, pe care le-am lăsat să stea vreo două ceasuri in ulei cu busuioc și puțină lămâie. Am făcut un sos din roșii proaspete, decojite și tocate mărunt, amestecate cu cimbru, pătrunjel, sare, ardei iute și cubulețe de brânză. La spaghettele vegetale nu m‑am putut abține și am adăugat și niște fâșii subțiri de bacon. Peste toate am pus sosul de roșii. Genial.
Concluzia: de aia îmi place să gătesc, pentru că niciodată nu poți să spui că știi tot, că ai aflat tot. Stilul raw vegan e o sursă de inspirație, chiar dacă probabil n‑am să‑l îmbrățișez pe deplin niciodată…
Lasă un comentariu