M‑am li­niș­tit, dacă și dom­nul Hi‑Q ne spune că nu se rupe USL-ul, tre­buie că așa e. Era fru­mos să ne zică asta printr-un cân­te­cel ve­sel, mo­bi­li­za­tor, care să fie ali­niat cu pro­mi­siu­nile elec­to­rale ale ali­an­ței pe care o re­pre­zintă. Mă gân­desc de pildă cum zi­ceau că vor crește pen­si­ile până la cer, deci s‑ar fi po­tri­vit ceva de ge­nul: dă-mi pen­sia mai mare, îmi place mare, dă-mi‑o mai mare…

Au pro­mis să re­facă sa­la­ri­ile bu­ge­ta­ri­lor și s‑au ți­nut de cu­vânt. Aflăm din Ade­vă­rul că — sta­tis­tic — pu­te­rea de stag­nare a stag­nat de când USL a luat gu­ver­na­rea, dar lu­cru­rile nu stau la fel în me­diul pri­vat și în cel de stat. Domnii bu­ge­tari o duc mai bine sub ba­gheta so­ci­a­lis­mu­lui pe­se­disto-pe­ne­list, cu false tușe li­be­rale. Doar că în ul­tima vreme Ponta a cam fost ne­voit să facă pași îna­poi — con­frun­tat cu o lipsă acută de fon­duri, a în­ce­put să vor­bească tot mai apă­sat și apoi să treacă la fapte în pri­vința re­du­ce­rii nu­mă­ru­lui de bu­ge­tari. Ponta a dat, Ponta a luat, fie nu­mele USL-lui lă­u­dat!

Re­cen­tele mo­di­fi­cări ale le­gii achi­zi­ți­i­lor pu­blice sunt și ele o ten­ta­tivă dis­pe­rată de a da ac­ces cli­en­te­lei po­li­tice la bu­ge­tele lo­cale șî cen­trale, pen­tru că nu sunt bani de in­ves­ti­ții sau de pro­iecte mă­rețe, iar fon­du­rile eu­ro­pene nu prea vin cu spe­rata abu­n­dență, bașca că sunt mo­ni­to­ri­zate atent din ca­uza an­te­ce­den­te­lor noas­tre com­por­ta­men­tale. Așa că mă­car să mai pi­cure câte ceva — un pix, un pli­ant, o ma­șină, orice e bun pe se­ceta asta fi­nan­ci­ară. Că doar de aia au fă­cut ali­anța, de aia se chi­nuie s‑o țină în viață, ca să bi­ne­me­rite și ei de la bu­ge­tul pa­triei.

După ce coa­bi­ta­rea din­tre Ponta și Bă­sescu a cam anu­lat dis­cur­su­rile sfo­ră­i­toare ale lui An­to­ne­scu, USL-ul a ră­mas fără car­bu­rant cu care să am­ba­leze mo­toa­rele elec­to­rale ale ve­hi­co­lu­lui său po­li­tic. Cu tu­ra­ție de ra­lanti, pe­ri­co­lul care îi pân­dește este ca toată lu­mea să bage de seamă că lă­u­da­tul bo­lid care ne va pro­pulsa pe cul­mile pros­pe­ri­tă­ții e doar o ra­blă amă­râtă. Și ast­fel să de­vină clar că sin­gu­rul pro­iect po­li­tic real al USL e să nu se rupă. Și — tre­buie să re­cu­noaș­teți — îi iese per­fect. E o fe­no­me­nală con­struc­ție po­li­tică, fon­dată pe oport­u­nism: pârâie, troz­nește pe la toate în­che­ie­tu­rile, dar nu se rupe. Doar de noi li se rupe…


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.