M‑am liniștit, dacă și domnul Hi‑Q ne spune că nu se rupe USL-ul, trebuie că așa e. Era frumos să ne zică asta printr-un cântecel vesel, mobilizator, care să fie aliniat cu promisiunile electorale ale alianței pe care o reprezintă. Mă gândesc de pildă cum ziceau că vor crește pensiile până la cer, deci s‑ar fi potrivit ceva de genul: dă-mi pensia mai mare, îmi place mare, dă-mi‑o mai mare…
Au promis să refacă salariile bugetarilor și s‑au ținut de cuvânt. Aflăm din Adevărul că — statistic — puterea de stagnare a stagnat de când USL a luat guvernarea, dar lucrurile nu stau la fel în mediul privat și în cel de stat. Domnii bugetari o duc mai bine sub bagheta socialismului pesedisto-penelist, cu false tușe liberale. Doar că în ultima vreme Ponta a cam fost nevoit să facă pași înapoi — confruntat cu o lipsă acută de fonduri, a început să vorbească tot mai apăsat și apoi să treacă la fapte în privința reducerii numărului de bugetari. Ponta a dat, Ponta a luat, fie numele USL-lui lăudat!
Recentele modificări ale legii achizițiilor publice sunt și ele o tentativă disperată de a da acces clientelei politice la bugetele locale șî centrale, pentru că nu sunt bani de investiții sau de proiecte mărețe, iar fondurile europene nu prea vin cu sperata abundență, bașca că sunt monitorizate atent din cauza antecedentelor noastre comportamentale. Așa că măcar să mai picure câte ceva — un pix, un pliant, o mașină, orice e bun pe seceta asta financiară. Că doar de aia au făcut alianța, de aia se chinuie s‑o țină în viață, ca să binemerite și ei de la bugetul patriei.
După ce coabitarea dintre Ponta și Băsescu a cam anulat discursurile sforăitoare ale lui Antonescu, USL-ul a rămas fără carburant cu care să ambaleze motoarele electorale ale vehicolului său politic. Cu turație de ralanti, pericolul care îi pândește este ca toată lumea să bage de seamă că lăudatul bolid care ne va propulsa pe culmile prosperității e doar o rablă amărâtă. Și astfel să devină clar că singurul proiect politic real al USL e să nu se rupă. Și — trebuie să recunoașteți — îi iese perfect. E o fenomenală construcție politică, fondată pe oportunism: pârâie, troznește pe la toate încheieturile, dar nu se rupe. Doar de noi li se rupe…
Lasă un comentariu