Prin presa ul­ti­me­lor zile lu­mea se in­dignă de afir­ma­ți­ile lui Ponta des­pre ca­zul Bo­lin­ti­neanu. Nu e po­si­bil — spun mulți — să in­ter­vii în jus­ti­ție, să treci cu bo­can­cii peste sta­tul de drept și să dai dis­po­zi­ție de oprire a unor ac­țiuni ale pro­cu­ro­ri­lor, chiar dacă ele sunt ero­nate. Se fac tri­mi­teri la Adrian Năs­tase, care acum vreo zece ani ajun­sese la ace­eași ati­tu­dine omni­po­tentă și omnis­cientă — doar că Adrian Năs­tase nu e chiar un in­di­vid gol de con­ți­nut, așa cum e Ponta, iar ex­ce­sele sale de au­to­ri­tate au apă­rut la fi­nele man­da­tu­lui, nu la în­ce­pu­tul lui. Ce ne re­zervă vi­i­to­rul, dot­tore Ponta?

Ca de obi­cei, pro­blema nu e po­li­ti­cia­nul. Pro­blema e că ma­jo­ri­ta­tea ro­mâ­ni­lor sus­țin ast­fel de afir­ma­ții. Nu mai e ni­meni sau aproape ni­meni pe-aici care să fie dis­pus să ri­pos­teze. Bă­trâ­nii sunt prea proști din punct de ve­dere so­cial, prea ne­e­du­cați po­li­tic ca să în­țe­leagă ce li se în­tâm­plă și, ori­cum, miza e mult mai mică pen­tru ei. Ge­ne­ra­ția Pie­ței Uni­ver­si­tă­ții a pre­dat ar­mele și s‑a to­pit în me­lasa eco­no­miei, pre­o­cu­pați să-și păs­treze jo­bu­rile sau să facă ba­nii ne­gri cu care să plă­tească cre­di­tele pen­tru casă și ma­șină. Ti­ne­rii sunt pre­o­cu­pați de ziua de azi și de amu­za­ment — ma­jo­ri­ta­tea se gân­desc la clu­buri, țoale și jo­curi pe cal­cu­la­tor și nu dau nici doi bani pe ideea de in­de­pen­dență a justiției.

Iar câtă vreme nu te in­ter­sec­tezi cu pro­cu­ro­rii și ju­de­că­to­rii, nu prea te doare de afir­ma­ți­ile lui Ponta. Jus­ti­ția este o ches­tie de-aia de se vor­bește la te­le­vi­zor des­pre ea, când vin unii și zic că nu-știu-cine a fu­rat și pro­cu­ro­rii sau ju­de­că­to­rii l‑au scă­pat basma cu­rată. “Ei și?” vor zice cei mai mulți ro­mâni. “Bă­iat deș­tept, fă și tu la fel dacă vrei să re­u­șești în viață…”. Lo­gic vor­bind, toți știm că bă­ie­ții deș­tepți pot exista doar dacă există o masă mare de fra­ieri, de pe urma că­rora să pros­pere. Însă pă­re­rea ro­mâ­nu­lui de rând des­pre asta e că nu tre­buie să‑i con­damni pe hoți, ci să te stră­dui să fii prin­tre ei.

Și, dacă ne gân­dim nițel, viața ro­mâ­nu­lui obiș­nuit — the ave­rage ci­ti­zen — e un mic șir de ho­ții. La gră­di­niță pă­rin­ții săi dau o șpagă să prindă loc, la școală își mo­ti­vează pro­fe­so­rii ca să ia exa­me­nele, fa­cul­ta­tea o plă­tește ca să evite exa­me­nele dure și să facă rost de o di­plomă alt­min­teri inu­tilă, car­ne­tul de șo­fer îl ia cu o șpagă mică, la ser­vi­ciu mi­mează com­pe­tența și pro­duc­ti­vi­ta­tea și ori de câte ori i se ivește oca­zia să în­șele sta­tul — adică pe cei­lalți con­ce­tă­țeni — nu ezită să o facă.

Așa­dar dom­nul Ponta poate să‑i dea li­niș­tit îna­inte cu afir­ma­ți­ile de acest gen. Aproape ni­meni nu va pro­testa. În Ro­mâ­nia nu mai sunt de­cât foarte pu­țini oa­meni. Res­tul sunt ro­mâni. Adică hoți.


Comentează pe Facebook...


Răspuns pentru Hapi Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Hapi

    O doza dură de adevar!

  2. Florin

    Dur, dar foarte adevarat.
    Fe­li­ci­tari pen­tru pos­ta­rile interesante.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.