S‑a stâr­nit o mică dez­ba­tere pe in­ter­net des­pre an­ga­ja­tori și an­ga­jați, des­pre cum se face în ziua de azi re­cru­ta­rea și des­pre con­se­cin­țele aces­tei stări de lu­cruri. Pe de o parte Pe­tre Barbu zice în Ade­vă­rul că există o “modă” în re­cru­ta­rea de azi nu­mită “op­ti­mi­za­rea re­sur­se­lor umane”, care în­seamnă să scapi de cei prea ca­li­fi­cați și cu sa­la­rii mai mari — de obi­cei mai vâr­st­nici — și să an­ga­jezi ti­neri, pe bani mult mai pu­țini. Tre­cut fi­ind de 40 de ani și ajuns șo­mer, șansele de a fi pri­mit la un in­ter­viu sunt cvasi-nule, așa că sin­gura șansă e să ai o pilă, adică o re­co­man­dare. Și toate as­tea din ca­uza în­crân­ce­na­tei goane după pro­fit a an­tre­pre­no­ru­lui modern.

Sce­na­riul nu e de­parte de ade­văr, dar are niște nu­anțe pe care zia­ris­tul nu le po­me­nește, ceea ce e per­fect ex­pli­ca­bil, pen­tru că e un ar­ti­col de ziar, nu un com­pen­diu. De­pinde de an­ga­ja­tor, de­pinde de com­pe­ten­țele pe care le are cel în ca­uză, dar da — e ade­vă­rat — de foarte multe ori vâr­sta e un han­di­cap ma­jor în gă­si­rea unui loc de muncă, atunci când ca­li­fi­că­rile sunt foarte ge­ne­rice. Iar asta ar tre­bui să în­gri­jo­reze și să pre­o­cupe în egală mă­sură pe toată lu­mea, adică și pe cei ti­neri, pen­tru că și ei vor ajunge într‑o zi să aibă 40 de ani și cu si­gu­ranță nu vor dori să fie tra­tați în acest fel.

În re­plică la acest ar­ti­col, dom­nul Ge­orge But­u­noiu — spe­cia­list în re­cru­tare cu ștaif și morgă — se lansează într‑o di­zer­ta­ție plină de in­ter­mi­na­bile pros­tii. Au­zi­sem că așa-zisa sa pri­ce­pere e de fapt con­stru­ită pe ace­lași prin­ci­piu des­cris de ar­ti­co­lul din Ade­vă­rul, adică pe pile și re­co­man­dări, dar abia acum am și proba con­cretă. Domnia sa zice așa:

Si sa fim re­a­listi, nu­ma­rul jo­bu­ri­lor pen­tru care « ex­pe­rienta » e atat de vi­tala si de in­e­vi­ta­bila e mult, mult mai mic de­cat va in­chi­pu­iti. Ca sa nu mai spu­nem ca un job nu se face doar cu niste cu­nos­tinte in ale me­se­riei, ci si cu multe al­tele: cu ener­gie, cu ra­pi­di­tate, cu en­tu­zi­asm, cu fler, cu op­ti­mism. Si, nu in ul­ti­mul rand, cu zam­be­tul pe fata. Si sa fim re­a­listi din nou: tu­tu­ror le place sa vada oa­meni fru­mosi in jur, exu­be­ranti si ne­o­bo­siti. Si cli­en­ti­lor, si fur­ni­zo­ri­lor si co­le­gi­lor, si an­ga­ja­to­ri­lor si ce­lor de la Garda Fi­nan­ci­ara. Cand unui an­ga­jat care isi nu­mara zi­lele pana la pen­sie i se des­cheie ca­masa sau cand vezi chi­lo­tii unei ve­ne­ra­bile doamne ca­reia i se ri­dica fusta fara sa ob­serve, in­torci ca­pul je­nat si iti bagi na­sul in mo­ni­tor, fa­candu-te ca ci­testi cu aten­tie ce scrie acolo.

In­te­re­sant e fap­tul că — în opi­nia unui re­cru­ta­tor pre­cum GB — pen­tru a prac­tica o me­se­rie e ne­voie de niște cu­noș­tințe, dar mai im­por­tante par a fi ener­gia, ra­pi­di­ta­tea, en­tu­zi­as­mul, fle­rul și op­ti­mis­mul. De unde ar pro­veni as­tea atunci când com­pe­ten­țele sunt mai sub­ți­rele? Toc­mai din această slă­bi­ciune — se spune că se poate ajunge foarte de­parte cu doar pu­țină ig­no­ranță. E foarte ușor să fii iute, op­ti­mist, ener­gic și en­tu­zi­ast când nu prea știi ce faci și ți se pare că tot ce-ți trece prin minte tre­buie pus în prac­tică. Pro­blema e că im­pro­vi­za­ți­ile nu sunt toc­mai efi­ciente și toc­mai efi­ciența e aia care duce la profit.

Apoi nu știu unde își pe­trece tim­pul dom­nul GB, dar eu unul nu prea am vă­zut chi­loți de ve­ne­ra­bile doamne, nici că­măși des­che­iate ale unor cvasi-pen­sio­nari, deși am tre­cut deja prin su­fi­cient de multe com­pa­nii ca să pot avea o pă­rere. Pro­ba­bil că domnia sa a pier­dut de ceva timp con­tac­tul cu re­a­li­ta­tea. Asta ar ex­plica și ur­mă­to­rul pa­saj plin de alte stupizenii:

An­ga­ja­tii cred ca me­ni­rea com­pa­ni­i­lor pe lu­mea asta e sa faca pro­tec­tie so­ci­ala, sa le asi­gure lor sa­la­riul, in pri­mul rand. Daca ar fi asa, nu ati primi nici ju­ma­tate din ba­nii pe care ii pri­miti acum la sfar­si­tul lu­nii. Dar ce zic eu aici, nici ma­car pe sfert, sa fiti si­guri! Si v‑ati trata doar cu ceai de mu­se­tel si cu des­can­tece, pen­tru ca nu ar mai exista nici spi­tale, si nici multe al­tele. Ca va place sau nu, ro­lul com­pa­ni­i­lor e sa faca pro­fit, in pri­mul rand! Pro­fit din care sta­tul ia im­po­zite ca sa faca pro­tec­tie so­ci­ala, sa‑i in­gri­jeasca pe cei bi­cis­nici si pe cei prosti, sa le dea doc­to­rii ce­lor de­pri­mati, si tot res­tul. Cu cat mai mult pro­fit, cu atat mai multi bani din im­po­zite si cu atat mai multe tra­ta­mente pen­tru an­xi­e­tati si depresii.

E aici o se­ri­oasă in­con­sis­tență lo­gică în ar­gu­men­ta­ție: cică sta­tul vrea să ia bani din pro­fit, prin im­po­zit, iar sa­la­ri­ile mari mi­c­șo­rează pro­fi­tul, deci sunt în dez­a­van­ta­jul sta­tu­lui. Dom­nul GB uită că și sa­la­ri­ile sunt im­po­zi­tate tot cu 16%, deci sta­tu­lui ro­mân ar tre­bui să‑i fie egal de unde îi vin ba­nii, din im­po­zi­tul pe sa­la­rii sau din im­po­zi­tul pe pro­fit. Ba aș zice că în ca­zul sa­la­ri­i­lor se mai alege și cu CAS și CASS și abia as­tea ali­men­tează să­nă­ta­tea pu­blică și pro­tec­ția so­ci­ală de care po­me­nește. Nu doar in­con­sis­tent, dom­nul GB nu prea în­țe­lege ni­mic din fe­lul în care se con­stru­iește bu­ge­tul sta­tu­lui, ceea ce ar fi fost de aș­tep­tat pen­tru ci­neva care se ocupă de re­cru­tări la nivel de top ma­na­ge­ment. Pro­ba­bil că și el își face me­se­ria cu en­tu­zi­asm, ra­pi­di­tate și op­ti­mism — la ce ar mai tre­bui și cunoștințe?

Eco­no­mia nu este se­pa­rată de so­ci­e­ta­tea umană, nu poate să func­țio­neze doar în be­ne­fi­ciul unui grup res­trâns, așa cum su­ge­rează GB. Eco­no­mia este mo­da­li­ta­tea prin care în­treaga so­ci­e­tate par­ti­cipă la trans­fe­rul va­lo­ri­lor cu sco­pul fi­nal de a da tu­tu­ror po­si­bi­li­ta­tea să ac­ceadă la re­surse, func­ție de pri­ce­pe­rea și hăr­ni­cia pro­prie. Șansa de a‑și câștiga exis­tența tre­buie să fie echi­ta­bilă pen­tru toți. În sen­sul ăsta eco­no­mia are un rol so­cial și nu e me­nită doar pen­tru câ­țiva îm­bu­i­bați care tre­buie să se îm­bo­gă­țească. Si­gur, pro­fi­tul e im­por­tant ca să mo­ti­veze in­ves­ti­ția — se pare că alt­min­teri nu ne prea trage inima să fa­cem lu­cruri în fo­lo­sul co­mu­ni­tă­ții — dar eco­no­mia unei țări nu este pro­pri­e­ta­tea ex­clu­sivă a unei oli­gar­hii, ci plat­forma pe care se în­tâl­nesc in­te­re­sele tu­tu­ror. Așa­dar este imo­ral — și ar tre­bui să fie ile­gal — să ex­cluzi din ea anu­mite clase pe cri­te­rii de vâr­stă, sex sau mai știu eu ce, mo­ti­vând to­tul prin op­ti­mi­za­rea chel­tu­ie­li­lor sa­la­ri­ale în fa­voa­rea ze­u­lui Pro­fit că­ruia tre­buie să ne în­chi­năm necondiționat.

Sper din toată inima că fir­mele de re­cru­tare au oa­meni mai min­toși și mai edu­cați de­cât dom­nul GB. Nu de alta dar mi se pare că e prea ener­gic în apă­ra­rea pro­fi­tu­lui, prea op­ti­mist când crede că eco­no­mia în­seamnă doar pro­fit și sare prea iute la con­clu­zii când vine vorba des­pre ce e ne­voie pen­tru a fi efi­cient. A, să nu uit! Nu i‑ar strica să mai do­bân­dească niște cu­noș­tințe îna­inte de a des­chide gura.


Comentează pe Facebook...


Răspuns pentru Florentina Pancescu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Alin Vaida

    Am avut oca­zia să lu­crez cu per­soane aflate în pra­gul pen­sio­nă­rii sau chiar din­colo de el. Nu doar că erau niște pre­zențe foarte agrea­bile, dar, aproape fără ex­cep­ție, am avut foarte multe lu­cruri de în­vă­țat de la ele.
    Nu ace­lași lu­cru îl pot spune des­pre ti­ne­reii care știu “de­cât” să zâmbească 😉
    Ce idioțenie…

  2. Marius Stavila

    Pe­tre Barbu si Ge­orge But­u­noiu? Pe bune, efor­tul de a‑i com­bate e prea mare fata de “va­loa­rea” lor. Un de­pri­mat ra­mas cap­tiv in mi­cul lui pro­iect esuat si un in­com­pe­tent op­ti­mist, ener­gic si de graba sa­ri­tor. Ex­pi­rati, ambii.

  3. Sorin Sfirlogea

    Cred că ai sur­prins esența com­pe­ten­țe­lor sale… 😀

  4. Sorin Sfirlogea

    Pro­ba­bil ai drep­tate, dar m‑a in­dig­nat așa de tare dom­nul GB că nu m‑am pu­tut ab­ține să nu zic și eu ceva în ete­rul online-ului 🙂

  5. Sorin Sfirlogea

    Very good point 🙂

  6. Alin Vaida

    Mă în­treb dacă res­pec­ti­vul aplică ace­leași prin­ci­pii când merge la doc­tor și pre­feră un me­dic tâ­năr, op­ti­mist, ener­gic, dar fără prea multe cu­noști­ințe, unuia tre­cut de 40 de ani, see you experiență 🙂

  7. Florentina Pancescu

    Ma gan­desc ca in­tre doua por­tii de man­care ser­vita cor­po­ra­tis­ti­lor din FLo­reasca, sus­nu­mi­tul GB (ca domn nu l‑as numi), a abor­dat lim­ba­jul sau de ba­iet sme­che­ras care le stie pe toate, ca de, a fa­cut bani din re­cru­tat tam­piti de ro­mani care cred ca an­ga­ja­to­rul ca­uta oa­meni si nu mai­mute. Si see you lim­ba­jul acesta la dan­sul, ca de, nu mai are ne­voie de re­cru­tare sa faca bani, le spune idi­o­ti­lor de ro­mani cum sta treaba see you re­cru­ta­rea si ca­pi­ta­lis­mul. Con­clu­zia e ca a re­u­sit see you suc­ces sa le re­cru­teze fra­ie­ri­lor de ca­pi­ta­listi, pe bani foarte multi, niste in­com­pe­tenti. Sau n‑am inteles?

  8. Corina Tatu

    Spe­ranta moare ultima…dar din pa­cate in ca­zuri de ge­nul acesta e de prisos!

  9. Alice

    mă bu­cur că l‑ai pus la punct.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.