S‑a stârnit o mică dezbatere pe internet despre angajatori și angajați, despre cum se face în ziua de azi recrutarea și despre consecințele acestei stări de lucruri. Pe de o parte Petre Barbu zice în Adevărul că există o “modă” în recrutarea de azi numită “optimizarea resurselor umane”, care înseamnă să scapi de cei prea calificați și cu salarii mai mari — de obicei mai vârstnici — și să angajezi tineri, pe bani mult mai puțini. Trecut fiind de 40 de ani și ajuns șomer, șansele de a fi primit la un interviu sunt cvasi-nule, așa că singura șansă e să ai o pilă, adică o recomandare. Și toate astea din cauza încrâncenatei goane după profit a antreprenorului modern.
Scenariul nu e departe de adevăr, dar are niște nuanțe pe care ziaristul nu le pomenește, ceea ce e perfect explicabil, pentru că e un articol de ziar, nu un compendiu. Depinde de angajator, depinde de competențele pe care le are cel în cauză, dar da — e adevărat — de foarte multe ori vârsta e un handicap major în găsirea unui loc de muncă, atunci când calificările sunt foarte generice. Iar asta ar trebui să îngrijoreze și să preocupe în egală măsură pe toată lumea, adică și pe cei tineri, pentru că și ei vor ajunge într‑o zi să aibă 40 de ani și cu siguranță nu vor dori să fie tratați în acest fel.
În replică la acest articol, domnul George Butunoiu — specialist în recrutare cu ștaif și morgă — se lansează într‑o dizertație plină de interminabile prostii. Auzisem că așa-zisa sa pricepere e de fapt construită pe același principiu descris de articolul din Adevărul, adică pe pile și recomandări, dar abia acum am și proba concretă. Domnia sa zice așa:
Si sa fim realisti, numarul joburilor pentru care « experienta » e atat de vitala si de inevitabila e mult, mult mai mic decat va inchipuiti. Ca sa nu mai spunem ca un job nu se face doar cu niste cunostinte in ale meseriei, ci si cu multe altele: cu energie, cu rapiditate, cu entuziasm, cu fler, cu optimism. Si, nu in ultimul rand, cu zambetul pe fata. Si sa fim realisti din nou: tuturor le place sa vada oameni frumosi in jur, exuberanti si neobositi. Si clientilor, si furnizorilor si colegilor, si angajatorilor si celor de la Garda Financiara. Cand unui angajat care isi numara zilele pana la pensie i se descheie camasa sau cand vezi chilotii unei venerabile doamne careia i se ridica fusta fara sa observe, intorci capul jenat si iti bagi nasul in monitor, facandu-te ca citesti cu atentie ce scrie acolo.
Interesant e faptul că — în opinia unui recrutator precum GB — pentru a practica o meserie e nevoie de niște cunoștințe, dar mai importante par a fi energia, rapiditatea, entuziasmul, flerul și optimismul. De unde ar proveni astea atunci când competențele sunt mai subțirele? Tocmai din această slăbiciune — se spune că se poate ajunge foarte departe cu doar puțină ignoranță. E foarte ușor să fii iute, optimist, energic și entuziast când nu prea știi ce faci și ți se pare că tot ce-ți trece prin minte trebuie pus în practică. Problema e că improvizațiile nu sunt tocmai eficiente și tocmai eficiența e aia care duce la profit.
Apoi nu știu unde își petrece timpul domnul GB, dar eu unul nu prea am văzut chiloți de venerabile doamne, nici cămăși descheiate ale unor cvasi-pensionari, deși am trecut deja prin suficient de multe companii ca să pot avea o părere. Probabil că domnia sa a pierdut de ceva timp contactul cu realitatea. Asta ar explica și următorul pasaj plin de alte stupizenii:
Angajatii cred ca menirea companiilor pe lumea asta e sa faca protectie sociala, sa le asigure lor salariul, in primul rand. Daca ar fi asa, nu ati primi nici jumatate din banii pe care ii primiti acum la sfarsitul lunii. Dar ce zic eu aici, nici macar pe sfert, sa fiti siguri! Si v‑ati trata doar cu ceai de musetel si cu descantece, pentru ca nu ar mai exista nici spitale, si nici multe altele. Ca va place sau nu, rolul companiilor e sa faca profit, in primul rand! Profit din care statul ia impozite ca sa faca protectie sociala, sa‑i ingrijeasca pe cei bicisnici si pe cei prosti, sa le dea doctorii celor deprimati, si tot restul. Cu cat mai mult profit, cu atat mai multi bani din impozite si cu atat mai multe tratamente pentru anxietati si depresii.
E aici o serioasă inconsistență logică în argumentație: cică statul vrea să ia bani din profit, prin impozit, iar salariile mari micșorează profitul, deci sunt în dezavantajul statului. Domnul GB uită că și salariile sunt impozitate tot cu 16%, deci statului român ar trebui să‑i fie egal de unde îi vin banii, din impozitul pe salarii sau din impozitul pe profit. Ba aș zice că în cazul salariilor se mai alege și cu CAS și CASS și abia astea alimentează sănătatea publică și protecția socială de care pomenește. Nu doar inconsistent, domnul GB nu prea înțelege nimic din felul în care se construiește bugetul statului, ceea ce ar fi fost de așteptat pentru cineva care se ocupă de recrutări la nivel de top management. Probabil că și el își face meseria cu entuziasm, rapiditate și optimism — la ce ar mai trebui și cunoștințe?
Economia nu este separată de societatea umană, nu poate să funcționeze doar în beneficiul unui grup restrâns, așa cum sugerează GB. Economia este modalitatea prin care întreaga societate participă la transferul valorilor cu scopul final de a da tuturor posibilitatea să acceadă la resurse, funcție de priceperea și hărnicia proprie. Șansa de a‑și câștiga existența trebuie să fie echitabilă pentru toți. În sensul ăsta economia are un rol social și nu e menită doar pentru câțiva îmbuibați care trebuie să se îmbogățească. Sigur, profitul e important ca să motiveze investiția — se pare că altminteri nu ne prea trage inima să facem lucruri în folosul comunității — dar economia unei țări nu este proprietatea exclusivă a unei oligarhii, ci platforma pe care se întâlnesc interesele tuturor. Așadar este imoral — și ar trebui să fie ilegal — să excluzi din ea anumite clase pe criterii de vârstă, sex sau mai știu eu ce, motivând totul prin optimizarea cheltuielilor salariale în favoarea zeului Profit căruia trebuie să ne închinăm necondiționat.
Sper din toată inima că firmele de recrutare au oameni mai mintoși și mai educați decât domnul GB. Nu de alta dar mi se pare că e prea energic în apărarea profitului, prea optimist când crede că economia înseamnă doar profit și sare prea iute la concluzii când vine vorba despre ce e nevoie pentru a fi eficient. A, să nu uit! Nu i‑ar strica să mai dobândească niște cunoștințe înainte de a deschide gura.
21:07
Am avut ocazia să lucrez cu persoane aflate în pragul pensionării sau chiar dincolo de el. Nu doar că erau niște prezențe foarte agreabile, dar, aproape fără excepție, am avut foarte multe lucruri de învățat de la ele.
Nu același lucru îl pot spune despre tinereii care știu “decât” să zâmbească 😉
Ce idioțenie…
17:07
Petre Barbu si George Butunoiu? Pe bune, efortul de a‑i combate e prea mare fata de “valoarea” lor. Un deprimat ramas captiv in micul lui proiect esuat si un incompetent optimist, energic si de graba saritor. Expirati, ambii.
18:07
Cred că ai surprins esența competențelor sale… 😀
18:07
Probabil ai dreptate, dar m‑a indignat așa de tare domnul GB că nu m‑am putut abține să nu zic și eu ceva în eterul online-ului 🙂
18:07
Very good point 🙂
9:07
Mă întreb dacă respectivul aplică aceleași principii când merge la doctor și preferă un medic tânăr, optimist, energic, dar fără prea multe cunoștiințe, unuia trecut de 40 de ani, see you experiență 🙂
13:07
Ma gandesc ca intre doua portii de mancare servita corporatistilor din FLoreasca, susnumitul GB (ca domn nu l‑as numi), a abordat limbajul sau de baiet smecheras care le stie pe toate, ca de, a facut bani din recrutat tampiti de romani care cred ca angajatorul cauta oameni si nu maimute. Si see you limbajul acesta la dansul, ca de, nu mai are nevoie de recrutare sa faca bani, le spune idiotilor de romani cum sta treaba see you recrutarea si capitalismul. Concluzia e ca a reusit see you succes sa le recruteze fraierilor de capitalisti, pe bani foarte multi, niste incompetenti. Sau n‑am inteles?
12:07
Speranta moare ultima…dar din pacate in cazuri de genul acesta e de prisos!
14:07
mă bucur că l‑ai pus la punct.