O tâ­nără din Franța își oferă con­tra cost ser­vi­ci­ile de alăp­tare a co­pi­i­lor cu­plu­ri­lor gay for­mate din doi băr­bați. Li­ber­ta­tea că­să­to­riei ho­mo­se­xu­ale des­chide ne­aș­tep­tate oport­u­ni­tăți de afa­ceri și ofer­tele nu în­târ­zie să apară. Tâ­năra fran­țu­zoaică pro­mite vreo zece alăp­tări pe zi, per­for­manță care o tri­mite aproape de zona de pro­duc­ti­vi­tate ani­ma­li­eră și vrea 100 de euro pen­tru ser­vi­ci­ile ei. Nu e foarte clar pen­tru ce uni­tate de timp e pre­țul ăsta, dar mă gân­desc că pe zi, oferta adresându-se deci ho­mo­se­xu­a­li­lor bo­gați. Cât de mă­gu­li­tor o fi pen­tru o fe­meie să-și vândă sâ­nii ca pe niște ugere de vacă?

În ace­lași timp niște ruși și niște bie­lo­ruși (care o fi di­fe­rența?) s‑au apu­cat să meș­te­rească ge­ne­tic niște ca­pre ca să pro­ducă lapte cvasi-uman. Ca­prele se nu­mesc transge­nice (am in­ven­tat cu­vân­tul că nu știu să existe unul în ro­mână) și nu e foarte clar dacă sunt nițel uma­ni­zate sau nu. Și uite așa fran­țu­zoaica de mai îna­inte se poate plasa pe piață în ca­te­go­ria bio-eco, clamând că lap­tele ei nu vine din OMG-uri.

Po­ves­tea asta m‑a fă­cut să mă gân­desc un pic la în­tre­gul ta­blou: doi băr­bați se că­să­to­resc pen­tru că se plac re­ci­proc, adoptă co­pi­lul unei stră­ine și plă­tesc o altă strănă ca să‑l alăp­teze. Al­ter­na­tiv pot să cum­păre lapte ru­sesc de ca­pră uma­ni­zată. Con­cep­tul de fa­mi­lie se mo­di­fică sem­ni­fi­ca­tiv, chiar sub ochii noș­tri, în ceva ce este deo­cam­dată greu de de­fi­nit. Mama și tata sunt în­lo­cu­iți de tata, tata și ca­pra sau tata, tata și tanti. O fi bine sau nu?

M‑am în­tre­bat me­reu cum a apă­rut fa­mi­lia ca mod de or­ga­ni­zare so­ci­ală. La­tura noas­tră ani­ma­lică, pro­ve­niența săl­ba­tică, ne în­zes­trează cu in­s­tincte de hoardă care de­vin foarte evi­dente când sun­tem puși la­o­laltă sub pre­siu­nea fri­cii sau a lă­co­miei. Însă in­s­tinc­tele noas­tre nu toc­mai po­tri­vite cu con­cep­tul de fa­mi­lie și poate că în­ru­di­rea cu pri­ma­tele ne îm­pinge spre co­mu­ni­tăți struc­tu­rate so­cial, dar nu ne­a­pă­rat spre mo­no­ga­mie. În na­tură există prea pu­ține exem­ple de fi­de­li­tate mo­no­gamă. Veș­nica dez­ba­tere asu­pra fi­de­li­tă­ții în cu­plu, în care băr­ba­tul și fe­meia sunt fi­e­care acu­zați de de­ra­paje amo­roase, nu face de­cât să sub­li­ni­eze că par­te­ne­ri­a­tul mo­no­gam nu e ceva ce vine în mod na­tu­ral. Să fie ne­voia de a îm­pie­dica co­sang­vin­za­rea prin in­cest? Pu­țin pro­ba­bil, in­ces­tul era pro­ba­bil re­la­tiv na­tu­ral în sta­di­ile in­ci­piente ale spe­ciei umane, așa cum nu e ne­fi­resc nici în lu­mea ani­mală. După atâ­ția ani de in­ter­dic­ție so­ci­ală și le­gală, in­ces­tul încă se mai pro­duce — atrac­ția se­xu­ală nu ține cont de re­guli ju­ri­dice și, în ab­sența unei auto-con­strân­geri mo­rale, dru­mul spre co­sang­vi­ni­zare e des­chis (vezi ca­zu­rile re­la­tiv frec­vente sem­na­late în presă).

Mai de­grabă cred că fa­mi­lia a fost cre­ată cu sco­pul de a pu­tea acu­mula din punct de ve­dere ma­te­rial. La pa­chet cu fa­mi­lia vine și cri­te­riul foarte ușor de eva­luat prin care ave­rea trece din mâi­nile unei ge­ne­ra­ții în ale al­teia: ești fiu sau fiică le­gi­timă, poftim moș­te­nire. În fond ăsta este și mo­ti­vul pen­tru care cu­plu­rile ho­mo­se­xu­ale vor le­ga­li­za­rea re­la­ției: apli­ca­rea le­gi­lor suc­ce­so­rale asu­pra par­te­ne­ri­lor și a ur­ma­și­lor lor le­gali. Ne­voia de a con­cen­tra bo­gă­ția vine pro­ba­bil din lă­co­mia noas­tră ge­ne­tică — pu­țini sunt cei care re­zistă ten­ta­ției de a în­călca le­gea și mo­rala atunci când miza ma­te­rială este sem­ni­fi­ca­tivă — deci este un foarte pu­ter­nic fac­tor mo­ti­va­țio­nal, care a iz­bu­tit în timp să ge­ne­reze nu doar mo­de­lul so­cial, ci și o în­treagă te­o­rie mo­rală și ju­ri­dică care să sub­li­ni­eze, să jus­ti­fice și să im­pună fa­mi­lia ca ele­ment fun­damen­tal al or­ga­ni­ză­rii so­ci­ale. Adep­ții te­o­ri­i­lor me­ri­to­cra­tice ra­di­cale spun că moș­te­ni­rea este ele­men­tul care tre­buie pri­mul în­lă­tu­rat într‑o so­ci­e­tate mai bună, pro­pu­nând o lume în care fi­e­care in­di­vid se bu­cură de ave­rea pe care o do­bân­dește prin forțe pro­prii, în timp ce bu­nu­rile ce­lor care mor sunt pre­lu­ate de stat și vân­dute al­tora, în be­ne­fi­ciul în­tre­gii so­ci­e­tăți, iar ba­nii ob­ti­nuți de­vin sursă de fi­nan­țare pen­tru pro­iec­tele co­mu­ni­tă­ții. E foarte pro­ba­bil că asta ar duce la ac­ce­le­ra­rea des­com­pu­ne­rii fa­mi­liei, o dată ce mo­ti­va­ți­ile ma­te­ria­liste ar dispare.

Re­ve­nind la ori­gi­nea con­cep­tu­lui de fa­mi­lie: dacă ar­gu­men­tul în fa­voa­rea sa nu este unul por­nit din con­vin­ge­rile noas­tre pro­funde, nu ne este scris în co­dul ge­ne­tic, câtă du­ra­bi­li­tate mai poate avea acest mod de or­ga­ni­zare so­ci­ală? Li­ber­ti­nis­mul se­xual, în­cli­na­ția spre plă­cere, to­le­ranța față de mi­no­ri­tă­țile se­xu­ale cre­io­nează o lume în care se în­tre­vede po­si­bi­li­ta­tea unor par­te­ne­ri­ate so­ci­ale mult di­fe­rite de ceea ce azi în­țe­le­gem prin fa­mi­lie. Unii vor­besc des­pre gru­puri mai mari care vor lua lo­cul tri­o­u­lui mamă-tată-co­pil, con­cu­binând într-un mod gre­gar, ofe­rindu-și re­ci­proc o li­ber­tate se­xu­ală care este încă una con­tro­lată, dar mai largă de­cât mo­de­lul ac­tual al mo­no­ga­miei. Dar ce fel de per­so­na­li­tăți vor dezvolta co­piii năs­cuți din ast­fel de mo­dele so­ci­ale, cumva se va re­flecta asu­pra lor di­lu­ția sen­ti­men­tu­lui de apar­te­nență și de pro­tec­ție pe care o oferă acum ma­ter­ni­ta­tea și pa­ter­ni­ta­tea in­di­vi­du­ală? Nu‑s spe­cia­list în psi­ho­lo­gie, dar atâta am în­țe­les și eu, că ab­sența afec­țiu­nii pă­rin­tești în co­pi­lă­rie lasă ade­sea traume ma­jore asu­pra vi­i­to­ru­lui adult.

De buna seamă nu am răs­pun­su­rile la toate aceste în­tre­bări. Dar pot to­tuși să ob­serv că re­gu­lile ju­ri­dice sunt tot mai po­tri­v­nice mo­de­lu­lui cla­sic al fa­mi­liei, iar re­gu­lile mo­rale sunt ba­ri­cade care cad tot mai ușor în fața he­do­nis­mu­lui con­tem­po­ran. Quo va­dis familiam?


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Ina

    Le­gat de alap­tare con­tra cost — sin­gura ches­tie cu care am ceva e par­tea cu cos­tu­rile. Eu as fi do­nat, n‑as fi vandut.
    In rest, ga­ran­tez ca lap­tele ma­tern se adap­teaza ce­re­rii. Alap­tezi 1, faci pen­tru 1. Alap­tezi 2, faci pen­tru doi. Pro­ba­bil si pen­tru zece, daca are re­surse sa se hra­neasca bine.
    Le­gat de fa­mi­lie — bag mana in foc ca na­tu­ral ar fi fost sa fim po­li­gami. Sunt atat de multe semne. Ten­dinta atat de fu­rios bla­mata a bar­ba­tu­lui de a “calca stramb”. Ovu­la­tia lu­nara a fe­meii, in­dis­po­ni­bi­li­ta­tea ei se­xu­ala luni de zile in func­tie de sar­cina, la­u­zie, etc. Fap­tul ca daca sunt adu­nate mai multe fe­mei la un loc scoala, bi­rou, etc, ovu­leaza in ace­lasi timp dupa ca­teva luni, ia­rasi e un ar­gu­ment. Sun­tem fa­cuti sa traim in trib, nu in fa­mi­lie. Pro­ba­bil am in­ce­tat si am de­cis sa ne se­pa­ram fi­e­care cu ju­ma­ta­tea lui cand ne-am oprit din exis­tenta de no­mazi cu­le­ga­tori si am des­co­pe­rit pro­pri­e­ta­tea. Care e mai greu de im­par­tit la 14 de­cat la 1 (echi­ta­tea in dis­tri­bu­i­rea va­lo­ri­lor nu exista nici acum, d’a­pai cu 4000 de ani ina­inte de Hr)
    Ali­ena­rea si de­te­ri­o­ra­rea for­mei cla­sice de fa­mi­lie pune, de­si­gur, semne de in­tre­bare. Ne in­gri­jo­ram pen­tru fe­lul in care vor creste acesti co­pii, alap­tati de o ca­pra uma­ni­zata, le­ga­nati de doi tati sau cinci mame sau 2 ca­pre si-un sfert. Eu cred ca to­tusi vor avea sanse la fe­ri­cire si no­ir­ma­li­tate, atat timp cat ta­tii, ma­mele si ca­prele lor sunt in pri­mul rand in­di­vizi ok dpdv so­cial si mo­ral. Si nu ma re­fer la mo­ra­li­tate ca la acel cod so­cial in care ti se ex­plica cine cui in ce ga­ura ar tre­bui sa i‑o bage, cat la mo­ra­li­ta­tea in­trin­seca a fi­in­tei umane, aceea care chiar si in lipsa ideii unui cre­a­tor sau su­pra­ve­ghe­tor ab­so­lut tinde spre bine, spre pace, spre con­struc­ti­vism, spre ar­mo­nie. Eu cred in acest miez de bine al omu­lui, in­di­fe­rent de in ce dum­ne­zei alege sau nu sa cre­ada si in­di­fe­rent de cati co­pii, soti, so­tii, tati, mame are. Fi­reste, sunt si oa­meni fara miez, sunt si nuci seci. Dar nu cred ca mai con­teaza ca­prele in punc­tul asta.

    • Sorin Sfirlogea

      Cred că sunt de acord cu tine, cu ex­cep­ția pro­ble­ma­ti­cii ca­prei. Adică aș vrea să dea lapte de ca­pră, nu de om, ca să ne fie clară se­pa­ra­rea din­tre specii :))

      • Daniel LUPU

        In­cep si eu sa cred ca fa­mi­lia e o “in­ven­tie” din ace­easi ca­te­go­rie si avand ace­easi “sursa de in­spi­ra­tie” si…pana la urma…aceiasi soarta cu comunismul.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.