O tânără din Franța își oferă contra cost serviciile de alăptare a copiilor cuplurilor gay formate din doi bărbați. Libertatea căsătoriei homosexuale deschide neașteptate oportunități de afaceri și ofertele nu întârzie să apară. Tânăra franțuzoaică promite vreo zece alăptări pe zi, performanță care o trimite aproape de zona de productivitate animalieră și vrea 100 de euro pentru serviciile ei. Nu e foarte clar pentru ce unitate de timp e prețul ăsta, dar mă gândesc că pe zi, oferta adresându-se deci homosexualilor bogați. Cât de măgulitor o fi pentru o femeie să-și vândă sânii ca pe niște ugere de vacă?
În același timp niște ruși și niște bieloruși (care o fi diferența?) s‑au apucat să meșterească genetic niște capre ca să producă lapte cvasi-uman. Caprele se numesc transgenice (am inventat cuvântul că nu știu să existe unul în română) și nu e foarte clar dacă sunt nițel umanizate sau nu. Și uite așa franțuzoaica de mai înainte se poate plasa pe piață în categoria bio-eco, clamând că laptele ei nu vine din OMG-uri.
Povestea asta m‑a făcut să mă gândesc un pic la întregul tablou: doi bărbați se căsătoresc pentru că se plac reciproc, adoptă copilul unei străine și plătesc o altă strănă ca să‑l alăpteze. Alternativ pot să cumpăre lapte rusesc de capră umanizată. Conceptul de familie se modifică semnificativ, chiar sub ochii noștri, în ceva ce este deocamdată greu de definit. Mama și tata sunt înlocuiți de tata, tata și capra sau tata, tata și tanti. O fi bine sau nu?
M‑am întrebat mereu cum a apărut familia ca mod de organizare socială. Latura noastră animalică, proveniența sălbatică, ne înzestrează cu instincte de hoardă care devin foarte evidente când suntem puși laolaltă sub presiunea fricii sau a lăcomiei. Însă instinctele noastre nu tocmai potrivite cu conceptul de familie și poate că înrudirea cu primatele ne împinge spre comunități structurate social, dar nu neapărat spre monogamie. În natură există prea puține exemple de fidelitate monogamă. Veșnica dezbatere asupra fidelității în cuplu, în care bărbatul și femeia sunt fiecare acuzați de derapaje amoroase, nu face decât să sublinieze că parteneriatul monogam nu e ceva ce vine în mod natural. Să fie nevoia de a împiedica cosangvinzarea prin incest? Puțin probabil, incestul era probabil relativ natural în stadiile incipiente ale speciei umane, așa cum nu e nefiresc nici în lumea animală. După atâția ani de interdicție socială și legală, incestul încă se mai produce — atracția sexuală nu ține cont de reguli juridice și, în absența unei auto-constrângeri morale, drumul spre cosangvinizare e deschis (vezi cazurile relativ frecvente semnalate în presă).
Mai degrabă cred că familia a fost creată cu scopul de a putea acumula din punct de vedere material. La pachet cu familia vine și criteriul foarte ușor de evaluat prin care averea trece din mâinile unei generații în ale alteia: ești fiu sau fiică legitimă, poftim moștenire. În fond ăsta este și motivul pentru care cuplurile homosexuale vor legalizarea relației: aplicarea legilor succesorale asupra partenerilor și a urmașilor lor legali. Nevoia de a concentra bogăția vine probabil din lăcomia noastră genetică — puțini sunt cei care rezistă tentației de a încălca legea și morala atunci când miza materială este semnificativă — deci este un foarte puternic factor motivațional, care a izbutit în timp să genereze nu doar modelul social, ci și o întreagă teorie morală și juridică care să sublinieze, să justifice și să impună familia ca element fundamental al organizării sociale. Adepții teoriilor meritocratice radicale spun că moștenirea este elementul care trebuie primul înlăturat într‑o societate mai bună, propunând o lume în care fiecare individ se bucură de averea pe care o dobândește prin forțe proprii, în timp ce bunurile celor care mor sunt preluate de stat și vândute altora, în beneficiul întregii societăți, iar banii obtinuți devin sursă de finanțare pentru proiectele comunității. E foarte probabil că asta ar duce la accelerarea descompunerii familiei, o dată ce motivațiile materialiste ar dispare.
Revenind la originea conceptului de familie: dacă argumentul în favoarea sa nu este unul pornit din convingerile noastre profunde, nu ne este scris în codul genetic, câtă durabilitate mai poate avea acest mod de organizare socială? Libertinismul sexual, înclinația spre plăcere, toleranța față de minoritățile sexuale creionează o lume în care se întrevede posibilitatea unor parteneriate sociale mult diferite de ceea ce azi înțelegem prin familie. Unii vorbesc despre grupuri mai mari care vor lua locul trioului mamă-tată-copil, concubinând într-un mod gregar, oferindu-și reciproc o libertate sexuală care este încă una controlată, dar mai largă decât modelul actual al monogamiei. Dar ce fel de personalități vor dezvolta copiii născuți din astfel de modele sociale, cumva se va reflecta asupra lor diluția sentimentului de apartenență și de protecție pe care o oferă acum maternitatea și paternitatea individuală? Nu‑s specialist în psihologie, dar atâta am înțeles și eu, că absența afecțiunii părintești în copilărie lasă adesea traume majore asupra viitorului adult.
De buna seamă nu am răspunsurile la toate aceste întrebări. Dar pot totuși să observ că regulile juridice sunt tot mai potrivnice modelului clasic al familiei, iar regulile morale sunt baricade care cad tot mai ușor în fața hedonismului contemporan. Quo vadis familiam?
13:08
Legat de alaptare contra cost — singura chestie cu care am ceva e partea cu costurile. Eu as fi donat, n‑as fi vandut.
In rest, garantez ca laptele matern se adapteaza cererii. Alaptezi 1, faci pentru 1. Alaptezi 2, faci pentru doi. Probabil si pentru zece, daca are resurse sa se hraneasca bine.
Legat de familie — bag mana in foc ca natural ar fi fost sa fim poligami. Sunt atat de multe semne. Tendinta atat de furios blamata a barbatului de a “calca stramb”. Ovulatia lunara a femeii, indisponibilitatea ei sexuala luni de zile in functie de sarcina, lauzie, etc. Faptul ca daca sunt adunate mai multe femei la un loc scoala, birou, etc, ovuleaza in acelasi timp dupa cateva luni, iarasi e un argument. Suntem facuti sa traim in trib, nu in familie. Probabil am incetat si am decis sa ne separam fiecare cu jumatatea lui cand ne-am oprit din existenta de nomazi culegatori si am descoperit proprietatea. Care e mai greu de impartit la 14 decat la 1 (echitatea in distribuirea valorilor nu exista nici acum, d’apai cu 4000 de ani inainte de Hr)
Alienarea si deteriorarea formei clasice de familie pune, desigur, semne de intrebare. Ne ingrijoram pentru felul in care vor creste acesti copii, alaptati de o capra umanizata, leganati de doi tati sau cinci mame sau 2 capre si-un sfert. Eu cred ca totusi vor avea sanse la fericire si noirmalitate, atat timp cat tatii, mamele si caprele lor sunt in primul rand indivizi ok dpdv social si moral. Si nu ma refer la moralitate ca la acel cod social in care ti se explica cine cui in ce gaura ar trebui sa i‑o bage, cat la moralitatea intrinseca a fiintei umane, aceea care chiar si in lipsa ideii unui creator sau supraveghetor absolut tinde spre bine, spre pace, spre constructivism, spre armonie. Eu cred in acest miez de bine al omului, indiferent de in ce dumnezei alege sau nu sa creada si indiferent de cati copii, soti, sotii, tati, mame are. Fireste, sunt si oameni fara miez, sunt si nuci seci. Dar nu cred ca mai conteaza caprele in punctul asta.
13:08
Cred că sunt de acord cu tine, cu excepția problematicii caprei. Adică aș vrea să dea lapte de capră, nu de om, ca să ne fie clară separarea dintre specii :))
21:08
Incep si eu sa cred ca familia e o “inventie” din aceeasi categorie si avand aceeasi “sursa de inspiratie” si…pana la urma…aceiasi soarta cu comunismul.