Isprăviile lui Vodă Căcărău

În­treaga po­veste a nu­mi­rii unui mi­nis­tru al Trans­por­tu­ri­lor este em­ble­ma­tică pen­tru ac­tu­ala gu­ver­nare. Au avan­sat un nume — Ovi­diu Si­laghi — și hop! a în­ce­put ur­mă­ri­rea in­di­vi­du­lui de că­tre DNA pen­tru niște de­nun­țuri fă­cute de că­tre Nelu Ior­da­che. S‑au mai so­co­tit nițel și n‑au gă­sit pe ci­neva mai de doamne-ajută de­cât Nini Să­pu­naru, in­sul des­pre care toată Ro­mâ­nia știe că e mân­jit până la coate și urechi de afa­ce­rile du­bi­oase de la vamă. Si­gur, probe nu‑s, dar nu pen­tru că n‑ar fi exis­tat, ci pen­tru că nu s‑a cer­ce­tat se­rios nici­o­dată. Presa n‑a în­târ­ziat să sem­na­leze tre­cu­tul du­bios al po­li­ti­cia­nu­lui vrân­cean, pre­gă­tind o criză avant la let­tre.

În dis­pe­rare de ca­uză, în­cer­când să sal­veze apa­ren­țele, Crin An­to­ne­scu a mai pus și un al doi­lea nume lângă Să­pu­naru — Ra­mona Mă­ne­scu — o doamnă eu­ro­par­la­men­tar PNL, des­pre care nu s‑a au­zit de­cât că so­li­cita cu ve­he­mență și aplomb în ple­nul Par­la­men­tu­lui Eu­ro­pean desfi­in­ța­rea DNA pen­tru că “a pus pe obra­zul Ro­ma­niei eti­cheta de stat co­rupt”. Ima­gi­nați-vă cum in­ter­pre­tau asta par­la­men­ta­rii al­tor state, să zi­cem cei ger­mani, care știu des­tul de bine des­pre pro­ble­mele noas­tre de co­rup­ție. Nu prea îmi dau seama lecturându‑i CV-ul ce anume o re­co­mandă la trans­por­turi, poate dru­mu­rile frec­vente la Bru­xe­l­les și îna­poi. Dar am bă­nu­iala că apro­pi­e­rea sa de Da­ci­ana Sârbu i‑a ne­te­zit ca­lea spre mi­nis­te­riat — o pă­să­rică i‑o fi zis lui Vic­tor Ponta că n‑ar fi rău să i se su­ge­reze dis­cret lui Crin nu­mele Ra­mo­nei, mai ales că so­țul doam­nei e pri­mar de sec­tor 6 și in­tim cu șe­ful PNL. Alt­min­teri, de când a ab­sol­vit in­ter­mi­na­bi­lele sale stu­dii, doamna Mă­ne­scu nu prea a fă­cut alt­ceva de­cât să scrie fe­lu­rite ar­ti­cole și să um­ble prin lu­mea po­li­tică. De unde com­pe­tențe prac­tice administrative?

Crin An­to­ne­scu e într-un per­ma­nent șah. Nu re­u­șește să con­vingă, nu re­u­șește să se im­pună. Sin­gura lui temă, anti-bă­sis­mul, a în­ce­put să se uzeze. Gra­ție ga­fe­lor sale frec­vente, multe le­gate de no­mi­na­li­za­rea unor per­soane de­loc ima­cu­late (Fe­ne­chiu, Si­laghi, Să­pu­naru), PNL-ul e tot mai mult aso­ciat cu ima­gi­nea co­rup­ției. Fun­damen­tul elec­to­ral al par­ti­du­lui se ero­dează lent dar si­gur, prin lar­gul con­curs al li­de­ru­lui său. Iar pro­cen­tele sale elec­to­rale nu sunt nici ele prea fericite.

Va­sile Dâncu — un so­cio­log hâr­șit în cur­vă­ria po­li­tică ro­mâ­nească — face o ana­liză prag­ma­tică a ima­gi­nii pu­blice pro­iec­tate de An­to­ne­scu, stre­cu­rând și o ușoară ame­nin­țare: PSD nu îl va sus­ține pe Crin An­to­ne­scu dacă in­ten­ția de vot pen­tru el nu‑l va plasa pe pri­mul loc, excluzându‑l pe Ponta. An­ti­bă­sis­mul e aso­ciat con­ti­nuei in­sta­bi­li­tăți, iar ro­mâ­nii — spune Dâncu — au obo­sit și vor un pre­șe­dinte de în­cre­dere, care să pro­mo­veze nor­ma­li­ta­tea. Iată deci me­sa­jul cen­tral în ju­rul că­ruia ar tre­bui să se con­stru­iască noul dis­curs al pre­șe­din­te­lui PNL. Există o sin­gură mică pro­blemă: ca să con­stru­iești un dis­curs tre­buie să ai ce spune. Iar Crin An­to­ne­scu nu spune ni­mic, nu știe ni­mic, nu vrea ni­mic. Doar să ajungă pe sca­u­nul de la Co­tro­ceni. Adică să de­vină Mă­ria sa Vodă Căcărău.

Comentează pe Facebook...

Abonează-te...