Guvernul aspirină

A tre­cut mai bine de un an de când USL se află la guvernare. Am tre­cut peste crize politice, peste pseudo‐lovituri de stat, peste alegeri par­la­mentare și anunțuri bom­bas­tice de pro­grame super‐revoluționare. Am avut dovada pla­giat­u­lui lui Ponta și nepăsarea gen­er­ală în fața îngropării aces­tei rușini morale, ca o probă irefutabilă că românilor nu le pasă cum se obține un titlu, o dis­tincție aca­d­e­mică. Am avut apoi dovada aces­tei nepăsări apli­cată la pro­pri­ile odrasle cu ocazia bacalau­re­a­t­u­lui — șpaga a ținut loc de cunoșt­ințe pen­tru a obține o diplomă nemer­i­tată. Am avut arestări de nume sonore, con­damnări spec­tac­u­loase. Ne‐am amuzat peste măsură, aș putea spune. Ce‐ar fi să facem și un mic bilanț?

Eu unul nu am obser­vat niște schim­bări nota­bile de la guver­nul Ungure­anu la Ponta. Dim­potrivă. Ungure­anu venise cu câteva idei intere­sante, nu știu dacă erau de suc­ces, dar păreau promiță­toare. Ponta le‐a trimis pe toate la coș și a început prin a sub­suma întregul efort de guvernare sus­pendării președ­in­telui. De prin mai până prin sep­tem­brie Româ­nia a fost blo­cată de efor­tul demolării lui Băs­escu. Eșecul a fost cu atât mai ridi­col cu cât a venit nu din lipsa susținerii pop­u­lare, ci din negli­jența ges­tionării sta­tis­ti­cilor. Numără­torul era rezol­vat, dar de numi­tor nu s‐a ocu­pat nimeni serios și ast­fel fracția rezul­tată a fost prea mică pen­tru ambiți­ile mari ale USL.

Apoi a fost o lungă perioadă de declar­ații beli­coase ale lui Antonescu și Ponta în jurul unui Băs­escu rel­a­tiv tăcut și calm. Vic­toraș s‐a cal­mat și el trep­tat, a înțe­les care îi sunt intere­sele și a început să mediteze la coabitare ca o posi­bil­i­tate. Din per­spec­tiva guvernării încă nu se întâm­pla nimic și motivul ofi­cial era că se așteaptă alegerile, ca să existe susținerea par­la­men­tară nece­sară. Au fost și alegerile, USL a luat 70%, s‐au umflat în pene cu această vic­to­rie și apoi tot poporul s‐a ocu­pat de Cră­ciun și Rev­e­lion care sunt întot­deauna mai impor­tante decât orice altceva. Când ne‐am revenit din sar­male și șprițuri, am obser­vat că avem un guvern foarte telegenic, pe care îl puteam admira zil­nic la tele­vi­zor.

Pe urmă aparatul de par­tid al put­erii a început să‐și frece mâinile: o să înceapă să curgă lapte și miere, fon­duri europene și bani de investiții, trai neneacă pe banii con­tribua­bilu­lui! Doar că robi­ne­tul de la cen­tru nu prea dădea semne de pre­siune și ner­voz­i­tatea în ter­i­to­riu creștea. Păi de ce am ajuns la put­ere dacă nu să ne adăpăm de la buget? se între­bau baronii locali. Colac peste pupăză, domnu' Drag­nea a scos pe tapet și prob­lema region­al­izării, care părea foarte mișto și rev­oluționară, dar nu prea era clar cine o să fie șef de regiune, baronii se cam cer­tau între ei și dis­cor­dia tin­dea să dev­ină pricină de învălmășeală, așa că ideea s‐a amâ­nat până la cal­en­dele gre­cești.

Între timp a început și o vân­zoleală cu mod­i­fi­carea con­sti­tuției. Tot felul de idei trăznite au fost avansate, doar că nu s‐a prea ajuns la un con­sens cu par­la­men­tul uni­cam­eral de 300 de dep­utați, pe care poporul elec­tor îl ceruse acum ceva vreme prin ref­er­en­dum. Onor guver­nanții au spus — cu cuvinte mai sofisti­cate — că poporul e el suveran, dar e prost și dez­in­for­mat și nu pri­cepe la ce sunt bune toate funcți­ile astea par­la­mentare. Noroc că ei știu când să asculte de popor și când nu. Necăzând însă la pace cu Băs­escu și prob­a­bil nici cu ăia de pe la UE, au trimis prob­lema mod­i­ficării con­sti­tuției în ace­lași loc unde au trimis și region­alizarea.

De o jumă­tate de an econo­mia a căpă­tat o culoare tot mai gri. Dacă vremurile‐s grele și guvernare n‐avem, lumea face ce poate și ce știe ca să supraviețuiască. Se învârt bani la negru din greu — unii spun chiar că mai mult de jumă­tate din afac­eri se fac fără forme fis­cale legale. Dom­nul Ponta et co. nu au pro­dus nici măcar o măsură de guvernare care să dea impre­sia unei pre­ocupări reale pen­tru îmbunătățirea situ­ației. La fon­duri europene sun­tem tot vai de capul nos­tru, coada Europei, deși se băteau cu pum­nul în piept că vor face și vor drege. Con­sumul scade, nu s‐au incasat vreo 800 de mil­ioane de lei la impozite pe profit, vreo 700 mil­ioane lei la accize și nici un mil­ion de lei la TVA și alte taxe. Chel­tu­ielile cu per­son­alul sunt depășite cu vreo 18%, iar alea cu achiz­iți­ile de bunuri și ser­vicii cu vreo 7%.

În tim­pul ăsta în ter­i­to­riu a cres­cut ner­voz­i­tatea. Pri­marii amenință că nu vor mai mobi­liza lumea la vot, pen­tru că nu li se dă nimic de la buget, sunt aproape de insol­vență și fal­i­ment. Ponta rân­jește prin presă și zice că pri­marii sunt de fapt ner­voși că i‐a luat ANI la bani mărunți cu incom­pat­i­bil­itățile de funcții. Cul­mea e că și el și pri­marii au drep­tate. Vorba e că fon­durile alea din care tre­buiau să se adape spon­sorii par­tide­lor nu prea apar și alea puține care sunt nu sat­ură nici pe‐o măsea clien­tela de par­tid. Tax­ele se împuținează fiindcă econo­mia trece la negru, DNA‐ul aleargă slo­bod prin țară și arestează politi­cieni și oameni de afac­eri, care o dată ajunși la țuhaus încep să cânte despre ăilalți rămași în lib­er­tate. Cum dracu' s‐a ajuns la neb­unia asta, se între­abă useliștii?

Și uite așa putem afirma că, din per­spec­tiva par­tide­lor care l‐au for­mat, guver­nul Ponta e exact ca în vorba aia despre aspir­ină: nici nu încurcă, nici n‐ajută.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Daniel LUPU

    Eu as zice ca guver­nul asta nu‐i deloc un guvern aspi­rina. E mai degraba o otrava letala pusa in sti­clele in care, 70% din­tre romani cred ca se gas­este apa sfin­tita. Din prostie, nepasare, dez­in­for­mare, dis­per­are si lista poate con­tinua. "Veselul" Ponta, ala­turi de "Inver­sunat Anti Basis­tul si Atat" Antonescu = coal­i­tie con­tra naturii, intre un par­tid inti­t­u­lat social­ist, avand la carma pe cei mai mari "baroni" ai tarii si un par­tid lib­eral cap­tiv in mana unor trada­tori ai tuturor ideilor si cred­in­telor lib­erale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu