A tre­cut mai bine de un an de când USL se află la gu­ver­nare. Am tre­cut peste crize po­li­tice, peste pse­udo-lo­vi­turi de stat, peste ale­geri par­la­men­tare și anun­țuri bom­bas­tice de pro­grame su­per-re­vo­lu­țio­nare. Am avut do­vada pla­gi­a­tu­lui lui Ponta și ne­pă­sa­rea ge­ne­rală în fața în­gro­pă­rii aces­tei ru­șini mo­rale, ca o probă ire­fu­ta­bilă că ro­mâ­ni­lor nu le pasă cum se ob­ține un ti­tlu, o dis­tinc­ție aca­de­mică. Am avut apoi do­vada aces­tei ne­pă­sări apli­cată la pro­pri­ile odra­sle cu oca­zia ba­ca­la­u­re­a­tu­lui — șpaga a ți­nut loc de cu­noș­tințe pen­tru a ob­ține o di­plomă ne­me­ri­tată. Am avut ares­tări de nume so­nore, con­dam­nări spec­ta­cu­loase. Ne-am amu­zat peste mă­sură, aș pu­tea spune. Ce-ar fi să fa­cem și un mic bi­lanț?

Eu unul nu am ob­ser­vat niște schim­bări no­ta­bile de la gu­ver­nul Un­gu­reanu la Ponta. Dim­po­trivă. Un­gu­reanu ve­nise cu câ­teva idei in­te­re­sante, nu știu dacă erau de suc­ces, dar pă­reau pro­mi­ță­toare. Ponta le‑a tri­mis pe toate la coș și a în­ce­put prin a sub­suma în­tre­gul efort de gu­ver­nare sus­pen­dă­rii pre­șe­din­te­lui. De prin mai până prin sep­tem­brie Ro­mâ­nia a fost blo­cată de efor­tul de­mo­lă­rii lui Bă­sescu. Eșe­cul a fost cu atât mai ri­di­col cu cât a ve­nit nu din lipsa sus­ți­ne­rii po­pu­lare, ci din ne­gli­jența ges­tio­nă­rii sta­tis­ti­ci­lor. Nu­mă­ră­to­rul era re­zol­vat, dar de nu­mi­tor nu s‑a ocu­pat ni­meni se­rios și ast­fel frac­ția re­zul­tată a fost prea mică pen­tru am­bi­ți­ile mari ale USL.

Apoi a fost o lungă pe­ri­oadă de de­cla­ra­ții be­li­coase ale lui An­to­ne­scu și Ponta în ju­rul unui Bă­sescu re­la­tiv tă­cut și calm. Vic­to­raș s‑a cal­mat și el trep­tat, a în­țe­les care îi sunt in­te­re­sele și a în­ce­put să me­di­teze la coa­bi­tare ca o po­si­bi­li­tate. Din per­spec­tiva gu­ver­nă­rii încă nu se în­tâm­pla ni­mic și mo­ti­vul ofi­cial era că se aș­teaptă ale­ge­rile, ca să existe sus­ți­ne­rea par­la­men­tară ne­ce­sară. Au fost și ale­ge­rile, USL a luat 70%, s‑au um­flat în pene cu această vic­to­rie și apoi tot po­po­rul s‑a ocu­pat de Cră­ciun și Re­ve­lion care sunt în­tot­dea­una mai im­por­tante de­cât orice alt­ceva. Când ne-am re­ve­nit din sar­male și șpri­țuri, am ob­ser­vat că avem un gu­vern foarte te­le­ge­nic, pe care îl pu­team ad­mira zil­nic la te­le­vi­zor.

Pe urmă apa­ra­tul de par­tid al pu­te­rii a în­ce­put să-și frece mâi­nile: o să în­ceapă să curgă lapte și mi­ere, fon­duri eu­ro­pene și bani de in­ves­ti­ții, trai ne­neacă pe ba­nii con­tri­bu­a­bi­lu­lui! Doar că ro­bi­ne­tul de la cen­tru nu prea dă­dea semne de pre­siune și ner­vo­zi­ta­tea în te­ri­to­riu creș­tea. Păi de ce am ajuns la pu­tere dacă nu să ne adă­păm de la bu­get? se în­tre­bau ba­ro­nii lo­cali. Co­lac peste pu­păză, domnu’ Drag­nea a scos pe ta­pet și pro­blema re­gio­na­li­ză­rii, care pă­rea foarte mișto și re­vo­lu­țio­nară, dar nu prea era clar cine o să fie șef de re­giune, ba­ro­nii se cam cer­tau în­tre ei și di­scor­dia tin­dea să de­vină pri­cină de în­văl­mă­șe­ală, așa că ideea s‑a amâ­nat până la ca­len­dele gre­cești.

În­tre timp a în­ce­put și o vân­zo­leală cu mo­di­fi­ca­rea con­sti­tu­ției. Tot fe­lul de idei trăz­nite au fost avan­sate, doar că nu s‑a prea ajuns la un con­sens cu par­la­men­tul uni­ca­me­ral de 300 de de­pu­tați, pe care po­po­rul elec­tor îl ce­ruse acum ceva vreme prin re­fe­ren­dum. Onor gu­ver­nan­ții au spus — cu cu­vinte mai so­fis­ti­cate — că po­po­rul e el su­ve­ran, dar e prost și dez­in­for­mat și nu pri­cepe la ce sunt bune toate func­ți­ile as­tea par­la­men­tare. No­roc că ei știu când să as­culte de po­por și când nu. Ne­că­zând însă la pace cu Bă­sescu și pro­ba­bil nici cu ăia de pe la UE, au tri­mis pro­blema mo­di­fi­că­rii con­sti­tu­ției în ace­lași loc unde au tri­mis și re­gio­na­li­za­rea.

De o ju­mă­tate de an eco­no­mia a că­pă­tat o cu­loare tot mai gri. Dacă vremurile‑s grele și gu­ver­nare n‑avem, lu­mea face ce poate și ce știe ca să su­pra­vie­țu­iască. Se în­vârt bani la ne­gru din greu — unii spun chiar că mai mult de ju­mă­tate din afa­ceri se fac fără forme fis­cale le­gale. Dom­nul Ponta et co. nu au pro­dus nici mă­car o mă­sură de gu­ver­nare care să dea im­pre­sia unei pre­o­cu­pări re­ale pen­tru îm­bu­nă­tă­ți­rea si­tu­a­ției. La fon­duri eu­ro­pene sun­tem tot vai de ca­pul nos­tru, coada Eu­ro­pei, deși se bă­teau cu pum­nul în piept că vor face și vor drege. Con­su­mul scade, nu s‑au in­ca­sat vreo 800 de mi­li­oane de lei la im­po­zite pe pro­fit, vreo 700 mi­li­oane lei la ac­cize și nici un mi­lion de lei la TVA și alte taxe. Chel­tu­ie­lile cu per­so­na­lul sunt de­pă­șite cu vreo 18%, iar alea cu achi­zi­ți­ile de bu­nuri și ser­vi­cii cu vreo 7%.

În tim­pul ăsta în te­ri­to­riu a cres­cut ner­vo­zi­ta­tea. Pri­ma­rii ame­nință că nu vor mai mo­bi­liza lu­mea la vot, pen­tru că nu li se dă ni­mic de la bu­get, sunt aproape de in­sol­vență și fa­li­ment. Ponta rân­jește prin presă și zice că pri­ma­rii sunt de fapt ner­voși că i‑a luat ANI la bani mă­runți cu in­com­pa­ti­bi­li­tă­țile de func­ții. Cul­mea e că și el și pri­ma­rii au drep­tate. Vorba e că fon­du­rile alea din care tre­bu­iau să se adape spon­so­rii par­ti­de­lor nu prea apar și alea pu­ține care sunt nu sa­tură nici pe‑o mă­sea cli­en­tela de par­tid. Ta­xele se îm­pu­ți­nează fi­indcă eco­no­mia trece la ne­gru, DNA-ul aleargă slo­bod prin țară și ares­tează po­li­ti­cieni și oa­meni de afa­ceri, care o dată aju­nși la țu­haus în­cep să cânte des­pre ăi­lalți ră­mași în li­ber­tate. Cum dracu’ s‑a ajuns la ne­bu­nia asta, se în­treabă use­liș­tii?

Și uite așa pu­tem afirma că, din per­spec­tiva par­ti­de­lor care l‑au for­mat, gu­ver­nul Ponta e exact ca în vorba aia des­pre as­pi­rină: nici nu în­curcă, nici n‑ajută.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Daniel LUPU

    Eu as zice ca gu­ver­nul asta nu‑i de­loc un gu­vern as­pi­rina. E mai de­graba o otrava le­tala pusa in sti­clele in care, 70% din­tre ro­mani cred ca se ga­seste apa sfin­tita. Din pros­tie, ne­pa­sare, dez­in­for­mare, dis­pe­rare si lista poate con­ti­nua. “Ve­se­lul” Ponta, ala­turi de “In­ver­su­nat Anti Ba­sis­tul si Atat” An­to­ne­scu = coa­li­tie con­tra na­tu­rii, in­tre un par­tid in­ti­tu­lat so­ci­a­list, avand la carma pe cei mai mari “ba­roni” ai ta­rii si un par­tid li­be­ral cap­tiv in mana unor tra­da­tori ai tu­tu­ror ide­i­lor si cre­din­te­lor li­be­rale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.