Ani­ma­lul po­li­tic care îl lo­cu­iește pe Crin An­to­ne­scu, des­pre care bă­nu­iesc că aduce a hienă, a sim­țit mi­ro­sul pră­zii. E rost de vo­turi și ca­pi­tal po­li­tic – și‑a zis – hai să fa­cem pe pla­cul mul­ți­mii. În fond el n‑are nici o obli­ga­ție po­li­tică, e pro­ba­bil sin­gu­rul pe care di­plo­ma­ția ame­ri­cană nu l‑a bă­gat în seamă, nu l‑a in­clus în joc, în dis­cu­ți­ile des­pre be­ch­tele, șe­vroane și ro­șii-montane, li s‑o fi pă­rut prea ne­sem­ni­fac­tiv și bom­bas­tic ca să se în­curce cu așa un per­so­naj. În ma­te­rie de po­li­tică ex­ternă tot ce poate face Crin An­to­ne­scu este să‑l in­tro­ducă pe “ză ma­zăr end ză fa­zăr of sam­sing”. Să‑i ce­rem mai mult ar în­semna să ne­drep­tă­țim un om cu ne­voi speciale.

Dar uite că hiena po­li­tică des­pre care spu­neam că‑l lo­cu­iește a amu­și­nat dâra de sânge a pro­iec­tu­lui de la Ro­șia Montană și și‑a zis că‑i rost de că­pă­tu­ială. “Pro­iec­tul tre­buie res­pins” a de­cla­rat ‘mne­a­lui ri­tos. “Nu poți gu­verna după stradă, dar nu poți ig­nora strada” a adă­u­gat. Nu, nu se poate, dom­nule se­na­tor, dar ar fi tre­buit să știți deja asta de când ați ve­nit la putere.

Vic­tor Ponta își în­ghite cu greu frus­tră­rile. El a apu­cat să pro­mită că pro­iec­tul se va în­tâm­pla. Nu an­ti­ci­pase miș­ca­rea de stradă, era chiar dis­pus să lase tim­pul să lu­creze îm­po­triva pie­ții – is­to­ria post-de­cem­bristă l‑a în­vă­țat că, dacă aș­tepți su­fi­cient de mult, miș­că­rile de pro­test se îneacă în pro­pri­ile umori. S‑a re­pe­zit însă Crin ca surdu‑n tobă și s‑a apu­cat să pro­mită res­pin­ge­rea ex­ploa­tă­rii. “Și ame­ri­ca­ni­lor ce‑o să le spu­nem, deș­tep­tule? Că eu le-am ga­ran­tat că dăm cu cianuri…”

Nea Ili­escu a cre­zut de cu­vi­ință să pună și el umă­rul la res­ta­u­ra­ția oli­gar­hică și ne‑a bi­ne­cu­vân­tat din că­del­nița sa cu în­țe­lep­ciune com­so­mo­listă, spu­nându-ne că dez­ba­tere pu­blică în­seamnă să se ex­prime spe­cia­liș­tii, nu strada, care e proastă și rea. Uită du­mi­sale cum ne‑a vârât pe gât de­mo­cra­ți­ile sale ori­gi­nale, pe mo­tiv că erau pe pla­cul ba­be­lor de la țară, al mi­ne­ri­lor iu­bi­tori de panse­luțe și al pen­sio­na­ri­lor din ador­mite urbe mol­do­vene. Atunci spe­cia­liș­tii tre­bu­iau să tacă ca să se audă vo­cea po­po­ru­lui. Acum e pe dos.

Cică RMGC o să ceară des­pă­gu­biri. N‑are de­cât. Eu aș zice că to­tuși e cam dis­cu­ta­bilă li­cența aia pe care au luat‑o prin trans­fer de la o com­pa­nie de stat ro­mâ­nească, care nu cred că an­gaja ne­a­pă­rat ex­tra­ge­rea au­ru­lui. Că au chel­tuit ei o mul­țime de bani cu re­clame și case con­stru­ite, e pro­blema lor. Și-au asu­mat ris­cul ăsta. Dar să nu ne gră­bim, deo­cam­dată nu e ni­mic de­fi­ni­tiv și ire­ver­si­bil. Până nu se res­pinge le­gea în par­la­ment și nu se in­ter­zice mi­ne­ri­tul cu cia­nuri, mai e cale lungă…

Am sen­ti­men­tul că zi­lele as­tea, prin anu­mite bi­ro­uri ale pu­te­rii, sună niște te­le­foane și se cer ex­pli­ca­ții: “what the fuck?! ce fă­cu­răți, bă, că ne în­țe­le­se­sem alt­fel? are you nuts?”. Iar răs­pun­sul e ceva de ge­nul: “my friend, I’m sorry… eu am fă­cut ce ți­nea de mine, da’ s‑a apu­cat An­to­ne­scu să pro­mită anu­la­rea le­gii, what can I do?”


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Daniel LUPU

    Pen­tru ca nu pot iesi de sub gre­u­ta­tea du­re­rii lui Cio­ran, le­gata de ne­pu­tinta Ro­ma­niei de a in­tra in sfar­sit in is­to­rie, dupa o mie de ani de ne­i­s­to­rie, imi per­mit sa fac ur­ma­to­rul comentariu:
    In si­tu­a­tia in care am con­si­dera ca ne-am opus ce­lor ce fac is­to­ria, na­tiu­ni­lor pu­ter­nice, po­li­ti­cie­ni­lor si bo­ga­ti­lor aces­tora, sa zi­cem RMGC, s‑ar zice ca in­ce­pem sa fa­cem, la randu-ne, is­to­rie. Ca ne-am tre­zit dupa som­nul de o mie de ani, ca re­zo­nam ca na­tiune. Bun. Deci, s‑a ad­mi­tem ca am luat star­tul ca na­tiune. Star­tul? Deci, ci­neva a dat star­tul. Cine? CACARAU za Ma­zar and za Fa­zar. Heei! Oa­meni buni! E un nonsens!
    Con­clu­zie: N‑am in­ce­put sa fim o na­tiune; n‑am in­ce­put sa scriem in car­tea de istorie.
    Con­clu­zie fi­nala: vom con­ti­nua sa ne hra­nim cu fi­ri­mi­turi ames­te­cate cu cia­nura de la masa bo­ga­ti­lor. RMGC-ul merge mai de­parte, sau, vorba ceea romaneasca…“to be continued”

    • Sorin Sfirlogea

      Căcă­rău în­cearcă doar să se așeze în frunte. Nu el a por­nit pro­tes­tele, nu el a in­sis­tat până a ob­ți­nut prima victorie.

      Dar nici nu ne-am tre­zit încă din somn. Doar am des­chis un ochi și ne-am ui­tat în jur. Mai e mult până departe.

      PS Cio­ran e un pic prea pe­si­mist pen­tru ne­vo­ile vre­mu­ri­lor de azi. Și chiar și pen­tru tine. 😉

      • Daniel LUPU

        Ade­va­rat. Cio­ran e obo­si­tor de pe­si­mist. Si e prea raz­vra­tit. Si ne cearta con­tinu. Dar are per­fecta drep­tate cand spune ca dor­mim de o mie de ani. Si mai e ceva: El spune ca avem in sange auto dis­pre­tul, re­cu­noas­te­rea si cri­tica par­ti­lor noas­tre rele si spune ca asta‑i bine, cu con­di­tia sa fie un sta­diu in de­ve­ni­rea ca na­tie. Daca apu­ca­tu­rile as­tea au un cha­rac­ter de per­ma­nenta sunt un dez­as­tru pen­tru un po­por ce inca n‑a de­ve­nit na­tiune. Ori­cum am intoarce‑o, mare drep­tate are. Aici e pro­blema si ma­rea in­tre­bare: Par­cur­gem un sta­diu sau sun­tem intr‑o permanenta?


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.