Roșia Montană. Problema culturală.

Toată lu­mea vor­bește zi­lele as­tea des­pre Ro­șia Montană. Des­pre cum se vor ex­cava sau inunda ga­le­ri­ile mi­ne­lor ro­mane, care sunt un ves­ti­giu is­to­ric și cul­tu­ral im­por­tant și care ar me­rita con­ser­vat. N‑am fost acolo, dar am vă­zut su­fi­ciente ima­gini ca să în­țe­leg că e vorba de niște ga­le­rii foarte vechi și m‑am gân­dit că si­gu­ranța lor ar fi pro­ba­bil dis­cu­ta­bilă dacă un nu­măr im­por­tant de tu­riști ar în­cepe să se vân­ture în lun­gul lor. Pro­ba­bil ar tre­bui fă­cute niște con­so­li­dări – mi-am zis — ar fi ne­voie de niște ame­na­jări bine gân­dite ca să poți or­ga­niza un obiec­tiv tu­ris­tic. O emi­siune TVR m‑a du­mi­rit că nu, mi­nele sunt per­fect vi­zi­ta­bile.

Deci pro­blema ac­ce­su­lui în ga­le­rii este re­zol­vată și ele sunt des­chise vi­zi­ta­to­ri­lor. Câți tu­riști vin să le vadă? Acum, că su­biec­tul Ro­șia Montană e foarte fi­er­binte, pofta de sen­zațio­nal a ro­mâ­nu­lui ar fi în­de­a­junsă mo­ti­va­ție ca să bată dru­mul până acolo. Ca și cu Tran­sal­pina sau Transbu­cegi, o vreme lu­mea s‑ar pu­tea să se în­ghe­suie să vadă mi­nele ro­mane de la Ro­șia. Apoi se vor ba­na­liza, așa cum se ba­na­li­zează orice în lu­mea asta și ui­ta­rea o să se lase peste fos­tele atrac­ții tu­ris­tice. Li­niș­tea se va in­stala din nou peste sa­tul din Apuseni.

Co­mu­ni­ta­tea ar­he­o­lo­gică pro­ba­bil că e și ea oa­re­cum in­te­re­sată de si­tul is­to­ric mi­nier și de ru­i­nele ce­tă­ții ro­mane. Nu știu cât de am­ple cer­ce­tări s‑au fă­cut, nu știu dacă e epu­i­zat in­te­re­sul ști­in­ți­fic, dar bă­nu­iesc că în câ­țiva ani s‑ar în­cheia și in­ves­ti­ga­ți­ile de acest gen, pre­su­pu­nând că incă mai e ceva de des­co­pe­rit. Și din nou li­niș­tea ar că­dea peste Ro­șia Montană. De ce atunci toată agi­ta­ția asta des­pre is­to­rie și cul­tură, des­pre pre­zer­va­rea lor, dacă atât de pu­țină lume e re­al­mente in­te­re­sată? Unde e pro­blema culturală?

M‑am în­tre­bat apoi ce se va in­tâm­pla cu co­mu­ni­ta­tea lo­cală din Ro­șia Montană dacă sa­tul va fi inun­dat. Am că­u­tat răs­pun­sul ofi­cial al com­pa­niei de ex­ploa­tare, con­vins fi­ind că n‑au omis as­pec­tul ăsta – n‑aveau cum, pen­tru că ar fi fost un punct ma­jor de atac îm­po­triva lor. Așa am aflat că se pre­gă­tesc două po­ten­ți­ale so­lu­ții: un an­sam­blu de 123 de case în car­ti­e­rul Re­cea din Alba Iu­lia și un sit de stră­mu­tare în apro­pi­e­rea ve­trei sa­tu­lui ac­tual. Con­form cu pa­gina ofi­ci­ală a RMGC, în Alba Iu­lia au fost con­stru­ite deja 37 de case până la fi­nele lui 2008. Și pe urmă? Ce se în­tâm­plă cu ce­le­lalte? De ce n‑a fost con­ti­nuat proiectul?

Si­tul de stră­mu­tare este și el, con­form site-ului RMGC, în curs de apro­bare. Se spune în pa­gina res­pec­tivă că se in­ten­țio­nează în­ce­pe­rea con­struc­ți­i­lor în toamna lui 2009 (sic!), însă până acum ni­mic n‑a de­pă­șit sta­diul de pro­iect. Pro­ba­bil că ex­pli­ca­ția ofi­ci­ală a com­pa­niei mi­ni­ere se leagă de ne­si­gu­ranța în­ce­pe­rii ex­ploa­tă­rii – nu te apuci să in­ves­tești dacă nu știi si­gur că vei scoate și oa­rece profit.

Am vă­zut câ­teva fo­to­gra­fii ale no­i­lor case con­stru­ite în Alba Iu­lia. Am vă­zut și ima­gini ale sa­tu­lui ac­tual și abia atunci mi-am pus în­tre­ba­rea care, după pă­re­rea mea, con­tează — de ce să re­nunți la asta

pen­tru asta?

Și asta e o în­tre­bare care de­pă­șește li­mi­tele sa­tu­lui din Apu­seni, e o în­tre­bare că­reia ar tre­bui să‑i răs­pun­dem cu to­ții, dar care azi e acută acolo: sun­tem dis­puși să arun­căm la gu­noi tra­di­ți­ile și tre­cu­tul nos­tru de dra­gul con­for­tu­lui ur­ban? Atât de pu­țin con­tează pen­tru noi stră­da­ni­ile de a clădi ale ge­ne­ra­ți­i­lor care ne-au pre­ce­dat — une­ori fi­ind chiar pă­rin­ții, bu­ni­cii și stră­bu­ni­cii noș­tri – în­cât dăm toată is­to­ria pe un pumn de bani ce vor fi ri­si­piți în câ­teva clipe?

În în­treaga lume ci­vi­li­zată ceea ce dă va­loare unui loc, oraș sau sat, este toc­mai spe­ci­fi­cul lo­cal, tra­di­ția con­ser­vată și po­ten­țată dis­cret prin teh­no­lo­gia mo­dernă. Va­loa­rea is­to­rică a unui oraș, ur­ba­nis­mul care re­flectă epo­cile tre­cute, gra­dul de con­ser­vare al unor mo­nu­mente sau pur și sim­plu imo­bile fru­moase sunt toate ele­mente de atrac­ție, care aduc res­pect și pre­țu­ire. La Ro­șia Montană poate că nu‑s cas­tele și nici pa­late, dar fi­e­care casă ve­che poartă în ea sem­nele tru­dei unor ge­ne­ra­ții care au mun­cit din greu în mine ca să ri­dice casă fa­mi­liei lor, fi­e­care loc e în­căr­cat de is­to­rie. Mi­nele și ce­ta­tea ro­mană sunt is­to­ria lo­cu­lui, iar dis­tru­ge­rea lor ar fi o pier­dere pen­tru noi toți. Însă bă­ie­șii din Ro­șia Montană a zi­le­lor noas­tre vor doar un vre­mel­nic loc de muncă și un pumn de ar­ginți – pen­tru asta sunt gata să re­nunțe la tot tre­cu­tul lor, la tot ceea ce stră­mo­șii lor le-au lă­sat. Și abia asta e ade­vă­rata pro­blemă cul­tu­rală de la Ro­șia Montană.

P.S. Dacă vreți să ve­deți mai multe ima­gini din Ro­șia Montană, le gă­siți aici.

Comentează pe Facebook...

Abonează-te...