Toată lu­mea vor­bește zi­lele as­tea des­pre Ro­șia Montană. So­lu­ți­ile con­flic­tu­lui sunt foarte ete­ro­gene. Unii vor pro­iec­tul anu­lat pur și sim­plu. Al­ții spun să‑l fa­cem, dar nu cu cia­nuri. Iar al­ții zic să dăm cu cia­nuri, că n‑om muri. Dar care e miza, unde e com­pro­mi­sul? Eu dis­ting trei pro­bleme: una de me­diu, una cul­tu­rală și una eco­no­mică. Din pă­cate nici una din­tre so­lu­ți­ile pro­puse nu re­zolvă toate aceste pro­bleme, cel pu­țin una rămâne acută, însă pro­iec­tul de ex­ploa­tare — așa cum arată acum — pare să fie cea mai proastă din­tre toate.

De fapt ce vrea să facă RMGC? Să sape pa­tru munți pen­tru a ex­cava pămân­tul care va fi în­mu­iat în so­lu­ția de cia­nură pen­tru a ex­trage din el pre­ți­oa­sele me­tale – de aici pro­blema de me­diu, pen­tru că se cre­ază un cra­ter uriaș și un lac plin de sub­stanțe to­xice pe care nu se știe cum îl vom ges­tiona și cât va costa asta. Am ci­tit tot fe­lul de ipo­teze, unele ex­trem de op­ti­miste, al­tele dim­po­trivă, dar nici una nu e con­ving­ă­toare până la ca­păt. Se poate oare ex­trage ade­vă­rul de la Ro­șia Montană?

În fa­voa­rea ex­ploa­tă­rii prin me­to­dele pro­puse de RMGC se aduc ar­gu­men­tele exem­ple­lor si­mi­lare. În alte țări se ex­ploa­tează au­rul cu cia­nuri și uite că n‑a mu­rit ni­meni: Spa­nia, Fin­landa, Su­e­dia. Pri­vind însă lista ță­ri­lor date drept pildă de ur­mat, mie unul mi se pare că nu gă­sesc niciuna care să fie re­al­mente com­pa­ra­bilă cu Ro­mâ­nia. Dim­po­trivă, sunt țări unde le­gea e res­pec­tată și apli­cată ferm, unde nici o com­pa­nie nu își per­mite să în­calce re­gu­lile de me­diu pen­tru că ar su­porta con­se­cințe foarte grave. Vi se pare că la fel se în­tâm­plă și în Ro­mâ­nia?

Tot RMGC pro­mite să re­um­ple ca­ri­e­rele și să le plan­teze cu ve­ge­ta­ție – asta suna foarte bine în te­o­rie, prac­tica este însă nițel mai com­pli­cată. Nu poți să razi un deal, să pui ste­ri­lul îna­poi și să plan­tezi flori­cele și po­mi­șori – așa ceva doar în căr­țile de po­vești e po­si­bil și știu bine ce spun. În re­a­li­tate pro­ce­sul e lung si ane­vo­ios, tre­buie re­fă­cut stra­tul de sol de la su­pra­față care ini­țial va fi spă­lat de ploi prin­tre cră­pă­tu­rile hal­dei de ste­ril care nu e un sub­strat na­tu­ral, com­pact. Vor dura ani buni și vor tre­bui bani mulți ca să se re­u­șească re­in­sta­la­rea ve­ge­ta­ției.  Cine va ve­ghea ca acest efort să se facă așa cum se pro­mite?

Pen­tru că știți cum stau lu­cru­rile? De­cla­ra­tiv toate sunt bune si fru­moase, in­ten­ți­ile sunt mă­rețe, vi­i­to­rul e plin de pro­mi­siuni și spe­ranțe. Pe urmă se trece la treabă și toate de­cla­ra­ți­ile se nu­an­țează. Nu con­tează ce a scris RMGC pe site-ul pu­blic, con­tează ce scrie în con­trac­tele sem­nate cu sta­tul ro­mân. Vă su­ge­rez să mer­geți pe site-ul com­pa­niei și să vă ui­tați la echipa ma­na­ge­ri­ală (Cine sun­tem – Des­pre noi). Prim vi­ce­pre­șe­din­tele RMGC, res­pon­sa­bil de re­la­ți­ile gu­ver­na­men­tale și co­mu­ni­tare este un domn avo­cat cu un zâm­bet care spune multe. Tare mi‑e teamă că fi­e­care de­cla­ra­ție de bună in­ten­ție va fi rea­na­li­zată și in­ter­pre­tată ju­ri­dic ime­diat ce acor­dul de ex­ploa­tare va fi acor­dat.

Iar la noi asta e per­fect po­si­bil, pen­tru că gu­ver­nul este o in­sti­tu­ție ab­so­lut de­co­ra­tivă când vine vorba de res­pec­ta­rea le­gi­lor. Are in­stru­men­tele ne­ce­sare, dar nu e în stare să facă mai ni­mic pen­tru res­pec­ta­rea re­gu­li­lor de pro­tec­ție a me­diu­lui. Munți de gu­noaie adu­nate în gropi ile­gale există într‑o su­me­de­nie de co­mune ro­mâ­nești – ați au­zit vreo­dată de amenzi apli­cate pri­mă­ri­i­lor? Zeci, sute de firme pri­vate sau de stat în­calcă le­gile de me­diu în fi­e­care zi, une­ori chiar la lu­mina zi­lei – ați au­zit vreo­dată de în­chi­de­rea unei firme pen­tru un mo­tiv de me­diu, cu ex­cep­ția ca­zu­ri­lor când presa a fă­cut mare tam-tam, iar scan­da­lul nu a mai pu­tut fi mu­șa­ma­li­zat? Ori fi, poate, ex­cep­ții ici si colo, oa­meni care lu­crează în in­sti­tu­ți­ile de me­diu și în­cearcă să-și facă da­to­ria, dar sun­tem așa de de­parte de a spune că ne pro­te­jăm va­lo­rile na­tu­rale! De câte ori nu se în­tâm­plă oare ca o sanc­țiune de me­diu să fie sto­pată de un te­le­fon ve­nit de la vreun mi­nis­ter sau de la vreun par­la­men­tar? Nu mai de­parte de­cât zi­lele tre­cute mi­nis­trul me­diu­lui de­clara că avi­zul de me­diu pen­tru Ro­șia Montană va fi dat în func­ție de dez­ba­te­rile din par­la­ment – opi­nia pro­fe­sio­nală a spe­cia­liș­ti­lor în pro­bleme de me­diu este, deci, de­pen­dentă de po­li­ti­cieni. Mai clar spus nici că se poate.

Și atunci, ști­ind că ăș­tia sun­tem și așa func­țio­năm, cum aș pu­tea avea în­cre­dere că în ca­zul Ro­șia Montană se vor res­pecta aceste re­guli? Ci­team că ia­zul cu cia­nuri va fi imens – vreo 220 mi­li­oane de me­tri cubi de apă – și că are ne­voie de hi­dro­i­zo­la­ție se­ri­oasă pen­tru a evita in­fil­tra­ți­ile în sol. Ba, mai mult, tre­buie am­pla­sate dea­su­pra sa plase de pro­tec­ție care să îm­pie­dice pă­să­rile și ani­ma­lele să ajungă la apa otră­vi­toare. Cine va ve­ri­fica să se facă o hi­dro­i­zo­la­ție de ca­li­tate și să nu tre­zim că toate apele fre­a­tice din zonă nu de­vin in­fes­tate cu cia­nuri? Cine va în­tre­ține pla­sele de pro­tec­ție?

Nu de­parte, peste deal, este ex­ploa­ta­rea de cu­pru de la Ro­șia Po­ieni. E drept nu a fost ex­ploa­tată de RMGC, ci de Cu­pru­min, o com­pa­nie ro­mâ­nească. Dar tot Mi­nis­te­rul Me­diu­lui a fost în­săr­ci­nat să ve­gheze la res­pec­ta­rea re­gu­li­lor de me­diu. Re­zul­ta­tul este ăsta:

De ce aș crede că la Ro­șia Montană, peste ani de zile de acum, când opi­nia pu­blică va fi ui­tat de dez­ba­te­rile ac­tu­ale și su­biec­tul va fi doar unul pen­tru presa sen­zațio­na­listă, nu se va în­tâm­pla la fel? Și mai mult de­cât orice altă în­tre­bare, una mi se pare cea mai im­por­tantă și toate cele ce de­rivă din ea: ce se va în­tâm­pla în timp cu acest lac to­xic? Ne va rămâne moș­te­nire veș­nică? Îl vom mai pu­tea con­si­dera vreo­dată un lac obiș­nuit? Sau va rămâne me­reu un soi de zonă bles­te­mată, de care ni­meni nu va vrea să se apro­pie?


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Daniel LUPU

    In ce pri­veste “la­cul” cu cia­nuri:
    1.Nu stiu cata lume cu­noaste ter­me­nul teh­nic “lu­crari as­cunse”. Este spe­ci­fic lu­cra­ri­lor ce se exe­cuta, ge­ne­ric spus, sub­te­ran, ul­te­rior dea­su­pra aces­tora con­stru­indu-se dru­muri, sau cla­diri sau, in ca­zul nos­tru, se am­pla­seaza la­curi. Ro­ma­nii sunt cei mai mari ex­perti in furt prin in­ter­me­diul aces­tor “lu­crari as­cunse”. Furt. Ati in­te­les foarte bine. Ul­te­rior fi­na­li­za­rii lu­cra­ri­lor este prac­tic im­po­si­bil sa do­ve­desti ca lu­cra­rile cu pri­cina nu au fost efec­tu­ate sau au fost efec­tu­ate prost. Cred ca e clara le­ga­tura in­tre acest pa­tent ro­ma­nesc de furt si hi­dro­i­zo­la­tia des­pre care se vor­beste, una ex­trem de im­por­tanta, care sa pre­vina in­fil­tra­rea cia­nu­ri­lor.
    2.Gandindu-ma la plasa aceea care ar urma sa aco­pere la­cul mi-ar veni sa rad, daca n‑ar fi de plans. Hai­deti sa ne gan­dim la ama­rata de plasa de gard care a fost, pen­tru scurt timp, am­pla­sata pe mar­gi­nea mi­nu­na­te­lor noas­tre autos­trazi si care a dis­pa­rut ca prin far­mec.
    Con­clu­zie: Domni­lor de la RMGC! N‑aveti ce ca­uta cu cia­nuri in Ro­ma­nia! Noi nu stim “sa lu­cram” cu cia­nu­rile pe care ni le veti lasa aici in lo­cul au­ru­lui si al me­ta­le­lor rare cu care veti pleca acasa.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.