Roșia Montană. Problema economică.

Toată lumea vor­bește zilele astea despre Roșia Mon­tană. Însă prob­a­bil că subiec­tul cel mai dis­pu­tat este cel eco­nomic. Se spune că satul zărăn­dean nu are altă șansă de dez­voltare, că locuitorii săi sunt con­damnați la sără­cie și sin­gura lor năde­jde este pornirea aces­tui proiect minier. Bănui­esc că e greu să trăiești la Roșia și să tre­buiască să‐ți pui pâinea pe masă din puțina agri­cul­tură și zootehnie pe care o poți încropi în jurul gospodăriei. Apoi îmi aduc aminte de alte locuri din Româ­nia, la fel de izo­late și la fel de lip­site de șanse eco­nom­ice – de pildă în partea de sus a văii Moldovei, de la Pojorîta spre amonte e cam aceeași situ­ație – și m‐am între­bat dacă ar tre­bui să căutăm câte un proiect minier pen­tru fiecare sat aflat în situ­ația asta. Desigur că nu.

Pe urmă e nițel ciu­dat ce se întâm­plă la Roșia Mon­tană: zona e declarată ofi­cial monoin­dus­tri­ală de chiar politi­cienii locali și chiar dacă ai vrea să pornești o afacere acolo ar fi prac­tic imposi­bil să obții avizele nece­sare. Deci nu e vorba că nu se poate trăi alt­fel decât din minerit, ci că nu se vrea să se trăi­ască alt­fel decât din minerit. Dar nu toată lumea e de aceeași părere, după cum putem observa. Unii local­nici vor să înceapă proiec­tul, pasămite Doamne pen­tru locurile de muncă – am să revin mai jos pe acest subiect. Alții se opun proiec­tu­lui din motive cul­tur­ale și spun că zona tre­buie dez­voltată în alt chip. Satul e împărțit în două tabere, ale căror pro­porții nu‐mi sunt clare – mai mult ca sigur sunt și mulți nehotărâți, de care trag ambele tabere pen­tru a‐i convinge să treacă de partea lor.

Sunt mulți care zic că oamenii de acolo vor să se deschidă exploatarea și că local­nicii ar tre­bui să decidă, n‐are nimeni altcineva tre­abă cu subiec­tul ăsta. Com­plet eronat! Resursele sub­ter­ane ale României aparțin stat­u­lui român, nu unei comu­nități locale care se întâm­plă să se afle dea­supra zăcămân­tu­lui, deci fiecare din­tre noi are drep­tul la o opinie asupra aces­tui subiect. Deci chiar dacă întreaga comu­ni­tate ar vrea să răs­toarne dealurile cu fun­dul în sus, legal vorbind nu pot decide de capul lor.

Acad­e­mia Română și Acad­e­mia de Studii Eco­nom­ice au făcut, fiecare în parte, studii care au ară­tat ca proiec­tul RMGC este nesusten­abil pen­tru comu­ni­tate și econo­mia locală. Evi­dent au fost igno­rați – ce știu niște amețiți de pro­fe­sori uni­ver­si­tari? Marota locurilor de muncă e numai bună de slo­gan și de răspuns la orice între­bare pe teme eco­nom­ice legată de Roșia Mon­tană. Dar dacă privim puțin mai atent la pro­ce­sul tehno­logic descris chiar de RMGC, observăm cu ușur­ință că nevoia de muncă necal­i­fi­cată sau slab cal­i­fi­cată este destul de redusă. Dealurile vor fi dina­mi­tate, roca va fi trans­portată apoi pen­tru măcinare, apoi scu­fun­dată în băi de cia­nuri, urmează pro­ce­sele chim­ice de sep­a­rare a met­alelor și dev­er­sarea în iazurile de decantare. Miner­itul în sen­sul cla­sic, ăla pe care îl sug­erează man­i­festările orga­ni­zate de RMGC în care aduc inși îmbră­cați în salopete, cu căști și lăm­pașe pe cap, nu se va prea întâm­pla. Va fi nevoie de oameni care știu să manip­uleze uti­laje mod­erne, con­tro­late din camere de comandă, pre­cum ben­zile trans­portoare, morile și con­ca­soarele. Câți aseme­nea spe­cial­iști locui­esc azi în Roșia Mon­tană? Câți local­nici au cal­i­ficările nece­sare? Prob­a­bil nici unul. Desigur, va fi nevoie și de vreo două femei de ser­vi­ciu la birourile șefilor, paznici pe la depozitele de mate­ri­ale și vreo câțiva la dat cu mătura prin curtea sedi­u­lui firmei. Unde sunt totuși cele 3000 de locuri de muncă despre care ni se spune astăzi?

În plus mai e un lucru care mă nedumerește: cum își per­mite o com­panie care încă nu are o afacere sig­ură, cu avize, acor­duri și con­tracte sem­nate, să investească sume exor­bi­tante în pub­lic­i­tate tele­vizată, în man­i­festări pseudo‐culturale, în con­strucția unor case și în reparația unor dru­muri? Și toate astea doar pen­tru că vor să facă un bine stat­u­lui român și comu­nității locale. Risipa asta de bani mi se pare teri­bil de sus­pectă, vădește un fel de cer­ti­tu­dine că într‐un fel sau altul vor ajunge să obțină ceea ce‐și doresc, iar acel ceva e mult mai val­oros decât declară pe hâr­tie că este.

În toată povestea asta primele vic­time sunt cei din Roșia Mon­tană. Nici nu mai pome­nesc de cei stră­mu­tați în Alba Iulia – pen­tru ei e clar că nu mai există și per­spec­tiva unui loc de muncă, căci mina va fi prea departe. Cei ce vor rămâne vor simți gus­tul amar al min­ci­u­nilor pub­lic­itare și vor descoperi cu tris­tețe că sin­gura ocu­pație la care vor avea acces este cea descrisă cinic de doamna Sanda Lungu – cel­e­bra împleti­toare de cio­rapi – care, atunci când a fost între­bată cu ce se ocupă la com­panie, a răspuns într‐un mod vul­gar, dar teri­bil de real­ist: f** buha! Doamnă Sanda, prob­a­bil că după începerea proiec­tu­lui o să fie con­curență mare printre con­sătenii dum­neav­oas­tră pe mese­ria asta.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Daniel LUPU

    De accord 100%. Totu‐i o min­ci­una si o mist­i­fi­care fara sea­man. Sunt multi bani in joc. Restul e pro­pa­ganda si lipsa de respon­s­abil­i­tate. Ce spuneam in primul comen­tariu: E tim­pul sa ne trezim ca natiune. Nu "maria sa poporul" si "cul­tur­alul" acesta de doi bani sunt prob­lemele noas­tre. Ci spir­i­tul de natiune lucida, mor­mala, nor­mal, care stie ce vrea.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu