Roșia Montană. Problema economică.

Toată lumea vor­bește zilele astea des­pre Roșia Montană. Însă pro­ba­bil că subiec­tul cel mai dis­pu­tat este cel eco­no­mic. Se spune că satul zărăn­dean nu are altă șansă de dezvol­tare, că locu­i­to­rii săi sunt con­dam­nați la sără­cie și sin­gura lor nădejde este por­ni­rea aces­tui pro­iect minier. Bănu­iesc că e greu să tră­iești la Roșia și să tre­bu­iască să‐ți pui pâi­nea pe masă din puțina agri­cul­tură și zoo­teh­nie pe care o poți încropi în jurul gos­po­dă­riei. Apoi îmi aduc aminte de alte locuri din Româ­nia, la fel de izo­late și la fel de lip­site de șanse eco­no­mice – de pildă în par­tea de sus a văii Mol­do­vei, de la Pojo­rîta spre amonte e cam ace­eași situ­a­ție – și m‐am între­bat dacă ar tre­bui să cău­tăm câte un pro­iect minier pen­tru fie­care sat aflat în situ­a­ția asta. Desi­gur că nu.

Pe urmă e nițel ciu­dat ce se întâm­plă la Roșia Montană: zona e decla­rată ofi­cial mono­in­dus­tri­ală de chiar poli­ti­cie­nii locali și chiar dacă ai vrea să por­nești o afa­cere acolo ar fi prac­tic impo­si­bil să obții avi­zele nece­sare. Deci nu e vorba că nu se poate trăi alt­fel decât din mine­rit, ci că nu se vrea să se tră­i­ască alt­fel decât din mine­rit. Dar nu toată lumea e de ace­eași părere, după cum putem observa. Unii local­nici vor să înceapă pro­iec­tul, pasămite Doamne pen­tru locu­rile de muncă – am să revin mai jos pe acest subiect. Alții se opun pro­iec­tu­lui din motive cul­tu­rale și spun că zona tre­buie dezvol­tată în alt chip. Satul e împăr­țit în două tabere, ale căror pro­por­ții nu‐mi sunt clare – mai mult ca sigur sunt și mulți neho­tă­râți, de care trag ambele tabere pen­tru a‐i con­vinge să treacă de par­tea lor.

Sunt mulți care zic că oame­nii de acolo vor să se des­chidă exploa­ta­rea și că local­ni­cii ar tre­bui să decidă, n‐are nimeni alt­ci­neva treabă cu subiec­tul ăsta. Com­plet ero­nat! Resur­sele sub­te­rane ale Româ­niei apar­țin sta­tu­lui român, nu unei comu­ni­tăți locale care se întâm­plă să se afle dea­su­pra zăcămân­tu­lui, deci fie­care din­tre noi are drep­tul la o opi­nie asu­pra aces­tui subiect. Deci chiar dacă întreaga comu­ni­tate ar vrea să răs­to­arne dea­lu­rile cu fun­dul în sus, legal vor­bind nu pot decide de capul lor.

Aca­de­mia Română și Aca­de­mia de Stu­dii Eco­no­mice au făcut, fie­care în parte, stu­dii care au ară­tat ca pro­iec­tul RMGC este nesus­te­na­bil pen­tru comu­ni­tate și eco­no­mia locală. Evi­dent au fost igno­rați – ce știu niște ame­țiți de pro­fe­sori uni­ver­si­tari? Marota locu­ri­lor de muncă e numai bună de slo­gan și de răs­puns la orice între­bare pe teme eco­no­mice legată de Roșia Montană. Dar dacă pri­vim puțin mai atent la pro­ce­sul teh­no­lo­gic des­cris chiar de RMGC, obser­văm cu ușu­rință că nevoia de muncă neca­li­fi­cată sau slab cali­fi­cată este des­tul de redusă. Dea­lu­rile vor fi dina­mi­tate, roca va fi trans­por­tată apoi pen­tru măci­nare, apoi scu­fun­dată în băi de cia­nuri, urmează pro­ce­sele chi­mice de sepa­rare a meta­le­lor și dever­sa­rea în iazu­rile de decan­tare. Mine­ri­tul în sen­sul cla­sic, ăla pe care îl suge­rează mani­fes­tă­rile orga­ni­zate de RMGC în care aduc inși îmbră­cați în salo­pete, cu căști și lăm­pașe pe cap, nu se va prea întâm­pla. Va fi nevoie de oameni care știu să mani­pu­leze uti­laje moderne, con­tro­late din camere de comandă, pre­cum ben­zile trans­por­toare, morile și con­ca­soa­rele. Câți ase­me­nea spe­cia­liști locu­iesc azi în Roșia Montană? Câți local­nici au cali­fi­că­rile nece­sare? Pro­ba­bil nici unul. Desi­gur, va fi nevoie și de vreo două femei de ser­vi­ciu la biro­u­rile șefi­lor, paz­nici pe la depo­zi­tele de mate­ri­ale și vreo câțiva la dat cu mătura prin cur­tea sediu­lui fir­mei. Unde sunt totuși cele 3000 de locuri de muncă des­pre care ni se spune astăzi?

În plus mai e un lucru care mă nedu­me­rește: cum își per­mite o com­pa­nie care încă nu are o afa­cere sigură, cu avize, acor­duri și con­tracte sem­nate, să inves­tească sume exor­bi­tante în publi­ci­tate tele­vi­zată, în mani­fes­tări pseudo‐culturale, în con­struc­ția unor case și în repa­ra­ția unor dru­muri? Și toate astea doar pen­tru că vor să facă un bine sta­tu­lui român și comu­ni­tă­ții locale. Risipa asta de bani mi se pare teri­bil de sus­pectă, vădește un fel de cer­ti­tu­dine că într‐un fel sau altul vor ajunge să obțină ceea ce‐și doresc, iar acel ceva e mult mai valo­ros decât declară pe hâr­tie că este.

În toată poves­tea asta pri­mele vic­time sunt cei din Roșia Montană. Nici nu mai pome­nesc de cei stră­mu­tați în Alba Iulia – pen­tru ei e clar că nu mai există și per­spec­tiva unui loc de muncă, căci mina va fi prea departe. Cei ce vor rămâne vor simți gus­tul amar al min­ciu­ni­lor publi­ci­tare și vor des­co­peri cu tris­tețe că sin­gura ocu­pa­ție la care vor avea acces este cea des­crisă cinic de doamna Sanda Lungu – cele­bra împle­ti­toare de cio­rapi – care, atunci când a fost între­bată cu ce se ocupă la com­pa­nie, a răs­puns într‐un mod vul­gar, dar teri­bil de rea­list: f** buha! Doamnă Sanda, pro­ba­bil că după înce­pe­rea pro­iec­tu­lui o să fie con­cu­rență mare prin­tre con­să­te­nii dum­ne­a­voas­tră pe mese­ria asta.


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


  1. Daniel LUPU

    De accord 100%. Totu‐i o min­ciuna si o mis­ti­fi­care fara sea­man. Sunt multi bani in joc. Res­tul e pro­pa­ganda si lipsa de res­pon­sa­bi­li­tate. Ce spu­neam in pri­mul comen­ta­riu: E tim­pul sa ne tre­zim ca natiune. Nu "maria sa popo­rul" si "cul­tu­ra­lul" acesta de doi bani sunt pro­ble­mele noas­tre. Ci spi­ri­tul de natiune lucida, mor­mala, nor­mal, care stie ce vrea.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu