Să ne gân­dim și la oa­me­nii din Ro­șia Montană sun­tem în­dem­nați, acum că pro­tes­tele din piață au dus la opri­rea pro­iec­tu­lui de ex­ploa­tare, pen­tru că ei au to­tuși ne­voie de o so­lu­ție de dezvol­tare lo­cală care să le dea de lu­cru. Ieri, în cen­trul co­mu­nei din Za­rand, s‑au adu­nat vreo cinci sute de per­soane care au ma­ni­fes­tat îm­po­triva șo­ma­ju­lui, ceea ce e o miș­care atent gân­dită din punct de ve­dere pu­blic re­la­tions, fă­cându-mă să mă gân­desc că e o ma­ni­fes­tare “spon­tană” ela­bo­rată în bi­ro­u­rile con­du­ce­rii RMGC. Când zici “jos șo­ma­jul” nu lo­vești punc­tual în ni­meni, nu în­juri pe ăia din Piața Uni­ver­si­tă­ții – ceea ce nu-ți do­rești, pen­tru că acum mai mult i‑ai în­dârji – dar nici nu re­nunți la luptă, în­cer­când să pui la rân­dul tău pre­siune pe guvernanți.

În spa­tele pan­car­dei cu șo­ma­jul mai era una, apa­rent mai pu­țin im­por­tantă. Și to­tuși pre­zentă. “Vrem să trăim din mi­ne­rit” afir­mau pro­tes­ta­ta­rii și eu nu mă pot opri să nu în­treb: de ce mu­sai din mi­ne­rit? Până la urmă mi­ne­ri­tul e o ocu­pa­ție grea, adu­că­toare de sa­la­rii bune, dar și de pro­bleme de să­nă­tate, de boli pro­fe­sio­nale și de in­cer­ti­tu­dini ale vi­i­to­ru­lui. De­pinzi de ce gă­sești in pământ și dacă ză­cămân­tul să­ră­cește riști să rămâi din nou șo­mer. De ce să vrei ne­a­pă­rat mi­ne­rit? Fi­rește, lo­zinca e for­mu­lată în bi­ro­u­rile RMGC.

Apoi ar mai fi și în­dem­nu­rile mul­tora că­tre gu­ver­nul Ro­mâ­niei de a veni iute cu so­lu­ții pen­tru Ro­șia Montană. Tre­buie in­ves­tit în in­fras­truc­tură, tre­buie cre­ate lo­curi de munca în zonă, ast­fel ca oa­me­nii să nu su­fere de pe urma re­nun­ță­rii la pro­iect. Și toate as­tea tre­buie fă­cute re­pede. E ab­so­lut lo­gic — mi-am zis – să com­pen­sezi schim­ba­rea de de­ci­zie, pare că e echi­ta­bil și ra­țio­nal. Apoi mi-am dat seama că ju­dec prin prisma cuiva care n‑are nici o miză per­so­nală în pro­blema lo­cu­ri­lor de muncă și a in­ves­ti­ți­i­lor în in­fras­truc­tură. Eu mă bu­cur să văd că eco­no­mia ro­mâ­nească merge mai bine, dar nu aș­tept și nici nu pri­mesc vreun be­ne­fi­ciu di­rect din asta. Ce-ar fi dacă aș privi pro­blema asta din punc­tul de ve­dere al cuiva di­rect implicat?

Să zi­cem că sunt un om dintr-un sat bo­to­șă­nean pier­dut la ca­pă­tul unui drum ju­de­țean pe care a fost cân­dva as­falt și acum sunt nu­mai gropi. Agri­cul­tura e sin­gura sursă de ve­nit, dar con­di­ți­ile sunt foarte grele, nu am bani de iri­ga­ții, nu am bani de uti­laje, nu am bani de se­mințe. Trag de niște te­re­nuri, lup­tându-mă cu na­tura și cu vre­mea, ca să-mi câștig exis­tența până la anul când am s‑o iau de la ca­păt, fără spe­ranța unei vieți mai bune. Și văd la te­le­vi­zor că gu­ver­nul se duce la Ro­șia Montană și in­ves­tește, cre­ază lo­curi de muncă, bagă bani din bu­get, iar mie îmi rămân și mai pu­țini de­cât erau până acum alo­cați. Și mă în­treb fi­resc eu ce cu­sur am de nu mi se oferă in­ves­ti­ții și lo­curi de muncă? De ce la Ro­șia Montană se poate și la mine în Bo­to­șani nu? Doar pen­tru că ăia stau peste niște tone de aur aflate în pământ și eu stau peste niște tone de lut gol? Ei sunt niște ce­tă­țeni mai me­ri­tu­oși prin lo­ca­ție geografică?

Sau să zi­cem că sunt dintr-un sat de munte, la fel de izo­lat ca ro­șie­nii, cresc ani­male și n‑am surse de ve­nit de­cât ce re­u­șesc să fac cu mâi­nile mele. Mă uit la ro­șieni și mă gân­desc că nu‑i nici o di­fe­rență în­tre ei și mine ca mod de viață. La fel ca ei n‑am unde să mă duc să lu­crez, dar nu mă plâng cu pan­carde în piața co­mu­nei, ci duc vi­tele la păs­cut, fac fân pen­tru la iarnă, mai fac o brânză și în­cerc să o vând în piață, cu­leg mere și prune. De ce să le dea gu­ver­nul doar ălora din Ro­șia Montană? Mie de ce nu, că doar sunt în ace­eași situație?

Pe vre­mea co­zi­lor de la ma­ga­zi­nele co­mu­niste se au­zea ade­sea în­dem­nul stri­gat al ce­lor care se aflau mai în spate și dis­pe­rau că nu vor mai prinde și ei lap­tele, car­nea, ule­iul sau za­hă­rul adus la vân­zare: să se dea câte una să ajungă la toți! Mi‑e teamă că dis­cri­mi­na­rea po­zi­tivă de la Ro­șia Montană ar pu­tea să‑l facă au­zit din nou.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Daniel LUPU

    Draga dom­nule Ilas,
    Ma ui­meste abor­da­rea asta atat de stan­gista, ca sa nu zic stan­gace. Alo­ca­rea fon­du­ri­lor nu se face in nici o tara din lu­mea ci­vi­li­zata, unde tra­iesc “na­tiuni”, nu po­poare, dupa cri­te­riul “ce au fa­cut lo­cal­ni­cii din tata in fiu”. Fon­du­rile se aloca si pro­gra­mele se ela­bo­reaza dupa re­a­li­tati si mai ales dupa pro­iec­tia in vi­i­tor. Daca la Ro­sia s‑a trait din mi­ne­rit “din tata in fiu”, cum spu­neti dum­ne­a­voas­tra, va asi­gur sti­mate domn ca nu se va mai trai mult din asta, cu sau fara RMGC. In aceste con­di­tii, cu atat mai mult, tre­buie alo­cate fon­duri si gan­dite alte pro­gramme pen­tru zona. Agri­cul­tura de la Bo­to­sani va ra­mane pro­ba­bil tot agri­cul­tura inca o mie de ani de acum in­colo. Im­por­tant e s‑o fa­cem cum tre­buie, tot cu bani, tot cu pro­grame se­ri­oase, dar intr‑o stare de “tre­zie”, nu intr-un somn an­ces­tral. Po­ves­tile dum­ne­a­voas­tra tin de vi­sa­rea noas­tra care du­reaza de o mie de ani.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.