În doar câteva zile naționala de fotbal a trecut de la sublim la ridicol. Nu m‑am uitat nici la meciul cu Ungaria, nici la cel cu Turcia, pentru că pur și simplu nu prea mă interesează fotbalul – am înțeles clar că e doar o mare afacere a unor indivizi care au confiscat sportul ăsta – și în plus am convingerea fermă că performanța este inaccesibilă unora care au atitudinea prea-talentaților noștri fotbaliști. Pentru că, vedeți voi, talentele e bine să le ai, nu să le faci.
România este de altfel țara unde singura constantă este lipsa constanței în performanță. Avem an de an medaliați cu aur și argint la olimpiade internaționale de matematică, fizică și chimie, dar cercetarea românească este la pământ, iar majoritatea tinerilor români nu sunt în stare să articuleze trei fraze închegate logic pe un subiect, oricare ar fi el. Avem peisaje și locuri minunate, dar nici un fel de servicii civilizate de turism. Avem un potențial agricol excelent, dar ne hrănim cu legume și fructe din export. Exemplele ar putea continua.
Ar trebui să ne băgăm în cap că nu accidentele fericite contează, că nu excepția este cea care validează, că nu întâmplarea poate fi considerată referința. Orice națiune e judecată de istorie prin faptele sale statornice, repetate, predictibile. Nemții nu sunt punctuali, serioși și muncitori pentru că vreo doi Hans și Jurgen au fost așa timp de cinci minute, ci pentru că 90% dintre ei au aceste calități de cel puțin câteva secole. Singurul lucru statornic pe care, istoric, l‑am dovedit până acum este inconsecvența.
De ce spun lucrurile astea acum? Pentru că românii – o parte mică a lor – au reușit performanța de a opri o lege incorectă, un proiect dezavantajos. Au fost multe alte hoții în țara asta precum cea de la Roșia Montană – argumentul ăsta îl tot aud de la mulți – dar abia acum s‑au copt condițiile pentru ca un grup relativ amorf, fără identitate ideologică, să insiste în proteste până când politicienii au trebuit să țină cont de opinia lor. Da, ar fi trebuit să iasă în stradă și pentru gazele de șist, pentru vânzarea Petrom și a petrolului din țara asta, pentru multe alte tunuri. Nu venise vremea, chiar dacă trebuința exista.
Iar politicienii corupți din guvern și parlament exact pe inconsecvența românească se bazează. Ei cred acum că dacă lungesc suficient discuțiile, dacă tărăgănează deciziile prin comiții și comitete, dacă se întind la vorbă prin talk-show-uri și conferințe de presă, lumea se va plictisi și va renunța. Entuziasmul victoriei prin protest va fi pus la panoplia personală a fiecărui participant, apoi fiecare își va vedea de viața lui. Au demonstrat că pot, efortul susținut e futil, perseverența e obositoare.
Ceea ce e important acum este să rămână consecvenți. Să nu se lase păcăliți de manevrele politicienilor, de sforăriile de culise, de jocul abil al comunicării prin mass-media. Să insiste în opiniile lor, să le argumenteze și să iasă în stradă și mai mulți decât până acum. Să demonstreze că sunt altfel decât românul de rând cu care politicienii credeau că au de a face. Să persevereze în performanță. Vor reuși?
14:09
Şi cu o agendă demnă de perseverenţa pe care o invoci. Nu ştiu dacă perseverenţa îi va face să-şi rafineze agenda sau o bună agendă te ajută să fii perseverent.
20:09
Pentru mine performanță asta ar însemna, nu doar o prezență în stradă, ci o prezență cu agendă inteligentă.