Maidanezii au spirit teribil de haită. Sunt uniți în a‑și atinge obiectivul comun, acela de a pune botul pe ciolan, de a se îngrășa nițel într‑o lume în care se găsesc de toate — carne, oase și resturi — dar se căpătuiesc numai aceia care îndrăznesc să atace, să muște și să rupă cu dinții. Când dau de o victimă, când simt mirosul oportunității, se apropie cu priviri lacome și împresoară ținta pentru a nu le scăpa din colți.
Dar dacă ciolanul e prea mic și n‑ajunge la toți, maidanezii se încaieră între ei, se alungă unii pe alții și se mușcă, devin dintr‑o dată dușmani de moarte între ei, mârâie amenințător și se tăvălesc în colb. Pentru doar câteva clipe, apoi cel mai puternic, cel care a mușcat mai adânc, cel care a fost mai fioros se întoarce la ciolan, iar învinsul schelălăie slugarnic și se retrage așteptând o nouă ocazie.
Adică așa.
Ce, credeați că vorbesc de câini?
17:09
Și a fost un slogan: Jos primarii maidanezi.