Mai­da­ne­zii au spi­rit te­ri­bil de haită. Sunt uniți în a‑și atinge obiec­ti­vul co­mun, acela de a pune bo­tul pe cio­lan, de a se în­grășa nițel într‑o lume în care se gă­sesc de toate — carne, oase și res­turi — dar se că­pă­tu­iesc nu­mai aceia care în­drăz­nesc să atace, să muște și să rupă cu din­ții. Când dau de o vic­timă, când simt mi­ro­sul oport­u­ni­tă­ții, se apro­pie cu pri­viri la­come și îm­pre­soară ținta pen­tru a nu le scăpa din colți.

Dar dacă cio­la­nul e prea mic și n‑ajunge la toți, mai­da­ne­zii se în­ca­ieră în­tre ei, se alungă unii pe al­ții și se mu­șcă, de­vin dintr‑o dată du­ș­mani de moarte în­tre ei, mârâie ame­nin­ță­tor și se tă­vă­lesc în colb. Pen­tru doar câ­teva clipe, apoi cel mai pu­ter­nic, cel care a mu­ș­cat mai adânc, cel care a fost mai fi­o­ros se în­toarce la cio­lan, iar în­vin­sul sche­lă­lăie slu­gar­nic și se re­trage aș­tep­tând o nouă oca­zie.

Adică așa.

Ce, cre­deați că vor­besc de câini?


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Alice

    Și a fost un slo­gan: Jos pri­ma­rii mai­da­nezi.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.