Când Forța nu e cu tine

Am urmărit cu atenție dis­cuția din­tre Moise Guran și Bog­dan Nau­movici de la emi­si­unea Ora de busi­ness de joi, 26 sep­tem­brie. Mă interesa să o privesc din mai multe per­spec­tive, pen­tru că am pre­su­pus că va diferi sub­stanțial de o dez­batere cu un politi­cian, în sen­sul argu­mentelor log­ice și doc­u­men­tate, al echili­bru­lui din­tre emoțional și rațional, al echidis­tanței față de cele două curente de opinii. Am por­nit cu aștep­tări destul de mari.

Nu mică mi‑a fost deza­mă­girea să con­stat că Nau­movici e mai plic­tisi­tor în dis­curs decât politi­cienii. Prob­a­bil nu pen­tru că nu poate artic­ula un dis­curs mai inteligent, ci pen­tru că se află în con­tin­uare sub con­tract cu RMGC. Iar o vacă de muls de aseme­nea cal­i­bru pare că mer­ită – din punc­tul său de vedere – un pic de pros­ti­tuție morală. Sin­gurele sale argu­mente în favoarea proiec­tu­lui minier puteau fi citite de pe site-ului com­paniei miniere, iar fap­tul că sunt dis­cutabile și ridică multe semne de între­bare nu‑l tul­bura câtuși de puțin. Nici Moise Guran nu a apăsat prea mult în direcția asta, ademenindu‑l mai degrabă în zona mar­ketingu­lui prin adver­tis­ing, care – sug­era jur­nal­is­tul – conține în sine o doză vari­abilă, dar certă, de min­ci­ună și manip­u­lare. Sunt de acord cu Moise, dar unghiul de abor­dare e insu­fi­cient de ascuțit pen­tru a‑l dezechili­bra pe Nau­movici, care prob­a­bil e îndelung exer­sat în dez­ba­teri deon­to­log­ice despre moral­i­tatea reclamelor.

S‑a vizionat și dezbă­tut clipul #Roșia făcut de niște ama­tori, despre care s‑a făcut afir­mația că “tinde să dev­ină viral”. Asta e un fel de wish­ful think­ing, pen­tru că abia a tre­cut de suta de mii de vizual­izări. Poate puneți și voi umărul la pop­u­larizarea lui…

Revenind la dis­cuție, Nau­movici a recunos­cut că clipul are un impact emoțional foarte put­er­nic și că e foarte bine făcut pro­fe­sional, dar, bineînțe­les, nimic nu‑i ade­vărat din ce se vede acolo în cazul Roșiei Mon­tane. Pen­tru că – de pildă – la Roșia Mon­tană se vor defrișa 250 ha de pădure, dar se vor planta alte 1.000 ha în loc. Am să revin cu altă ocazie asupra aces­tui subiect. Fap­tul că Nau­movici n‑are idee despre ce înseamnă tehnic plantarea a 1.000 ha de pădure este, poate, scuz­abil. Fap­tul că nu l‑a intere­sat să afle detalii despre asta și despre alte promi­si­uni deșarte ale celor de la RMGC este lesne de înțe­les din per­spec­tiva afac­er­ilor, deși moral­i­tatea nu ar tre­bui să fie exclusă când se dis­cută prof­i­tul. Dar nu cred că direc­torul de creație are insom­nii din cauza asta.

Însă ceea ce ar tre­bui să‑l îngri­joreze cu ade­vărat este altceva. El este unul din­tre fonda­torii mișcării Forța Nouă, care pro­movează ideea de a aduce în prim planul vieții politice oameni care n‑au mai fost până acum în politică, al căror CV este unul strict civic și pro­fe­sional. Ideea din spate este crearea unei clase politice de dreapta, pro­fe­sion­ale și com­pe­tente, care să ducă Româ­nia înainte. Privind la des­fășu­rarea de forțe pro si con­tra proiec­tu­lui minier Roșia Mon­tană, Nau­movici ar tre­bui să se întrebe unde se găs­esc potențialii lui ade­pți. Asta dacă vrea să‑i câștige și nu e vorba doar de o miș­care elit­istă, for­mată din câteva zeci de inși, aleși pe sprânceană, după chipul și asemănarea lui – dar cine l‑ar propulsa la put­ere în acest caz? Iar dacă vrea aderență la ideile lui mă tem că sin­gu­rul loc unde ar putea‑o găsi este exact în “hip­ster­imea” protes­tatară pe care azi o înfruntă direct, opunându‑i o masă pop­u­lară manip­u­lată prin sără­cie și spo­turi pub­lic­itare, persiflând‑o cu supe­ri­or­i­tatea celui care deține ade­vărul ade­vărat. Nădăj­dui­esc că nu e atât de naiv politic încât să creadă în aiurelile fanati­cilor de dreapta cum că protes­tatarii sunt social­iști, am mai vor­bit despre asta. În esența lor, protestele sunt exact în sen­sul curățirii cla­sei politice, fără ca asta să însemne că miza Roșiei Mon­tane este neim­por­tantă.

Și, peste un timp, când povestea mișcării Forța Nouă se va fi stins, o să putem să‑i spunem lui Nau­movici, parafrazând una din cele­brele sale reclame: “Ei, la sfârșit, ce să vezi, ăia hip­steri, de protes­tau în stradă din greu, îi știi Bog­dane, erau susțină­torii tăi, mă!”.

Good bye, Nau­movici. May the Force be with you.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Paul

    Fru­mos edi­to­r­ial, foarte bine punc­tat. Nau­movici e doa o trf de con­junc­tura. Cunos­cu­tii stiu mai bine ce ii poate pielea de sarpe.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu