Când Forța nu e cu tine

Am urmă­rit cu aten­ție dis­cu­ția din­tre Moise Guran și Bogdan Nau­mo­vici de la emi­siu­nea Ora de busi­ness de joi, 26 sep­tem­brie. Mă inte­resa să o pri­vesc din mai multe per­spec­tive, pen­tru că am pre­su­pus că va diferi sub­stan­țial de o dez­ba­tere cu un poli­ti­cian, în sen­sul argu­men­te­lor logice și docu­men­tate, al echi­li­bru­lui din­tre emo­țio­nal și rațio­nal, al echi­dis­tan­ței față de cele două curente de opi­nii. Am por­nit cu aștep­tări des­tul de mari.

Nu mică mi‐a fost dez­a­mă­gi­rea să con­stat că Nau­mo­vici e mai plic­ti­si­tor în dis­curs decât poli­ti­cie­nii. Pro­ba­bil nu pen­tru că nu poate arti­cula un dis­curs mai inte­li­gent, ci pen­tru că se află în con­ti­nu­are sub con­tract cu RMGC. Iar o vacă de muls de ase­me­nea cali­bru pare că merită – din punc­tul său de vedere – un pic de pros­ti­tu­ție morală. Sin­gu­rele sale argu­mente în favoa­rea pro­iec­tu­lui minier puteau fi citite de pe site‐ului com­pa­niei mini­ere, iar fap­tul că sunt dis­cu­ta­bile și ridică multe semne de între­bare nu‐l tul­bura câtuși de puțin. Nici Moise Guran nu a apă­sat prea mult în direc­ția asta, ademenindu‐l mai degrabă în zona mar­ke­tin­gu­lui prin adver­ti­sing, care – sugera jur­na­lis­tul – con­ține în sine o doză vari­a­bilă, dar certă, de min­ciună și mani­pu­lare. Sunt de acord cu Moise, dar unghiul de abor­dare e insu­fi­cient de ascuțit pen­tru a‐l deze­chi­li­bra pe Nau­mo­vici, care pro­ba­bil e înde­lung exer­sat în dez­ba­teri deon­to­lo­gice des­pre mora­li­ta­tea recla­me­lor.

S‐a vizio­nat și dez­bă­tut cli­pul #Roșia făcut de niște ama­tori, des­pre care s‐a făcut afir­ma­ția că “tinde să devină viral”. Asta e un fel de wish­ful thin­king, pen­tru că abia a tre­cut de suta de mii de vizu­a­li­zări. Poate puneți și voi umă­rul la popu­la­ri­za­rea lui…

Reve­nind la dis­cu­ție, Nau­mo­vici a recu­nos­cut că cli­pul are un impact emo­țio­nal foarte puter­nic și că e foarte bine făcut pro­fe­sio­nal, dar, bine­în­țe­les, nimic nu‐i ade­vă­rat din ce se vede acolo în cazul Roșiei Montane. Pen­tru că – de pildă – la Roșia Montană se vor defrișa 250 ha de pădure, dar se vor planta alte 1.000 ha în loc. Am să revin cu altă oca­zie asu­pra aces­tui subiect. Fap­tul că Nau­mo­vici n‐are idee des­pre ce înseamnă teh­nic plan­ta­rea a 1.000 ha de pădure este, poate, scu­za­bil. Fap­tul că nu l‐a inte­re­sat să afle deta­lii des­pre asta și des­pre alte pro­mi­siuni deșarte ale celor de la RMGC este lesne de înțe­les din per­spec­tiva afa­ce­ri­lor, deși mora­li­ta­tea nu ar tre­bui să fie exclusă când se dis­cută pro­fi­tul. Dar nu cred că direc­to­rul de cre­a­ție are insomnii din cauza asta.

Însă ceea ce ar tre­bui să‐l îngri­jo­reze cu ade­vă­rat este alt­ceva. El este unul din­tre fon­da­to­rii miș­că­rii Forța Nouă, care pro­mo­vează ideea de a aduce în prim pla­nul vie­ții poli­tice oameni care n‐au mai fost până acum în poli­tică, al căror CV este unul strict civic și pro­fe­sio­nal. Ideea din spate este cre­a­rea unei clase poli­tice de dreapta, pro­fe­sio­nale și com­pe­tente, care să ducă Româ­nia îna­inte. Pri­vind la des­fă­șu­ra­rea de forțe pro si con­tra pro­iec­tu­lui minier Roșia Montană, Nau­mo­vici ar tre­bui să se întrebe unde se găsesc poten­ți­a­lii lui adepți. Asta dacă vrea să‐i câștige și nu e vorba doar de o miș­care eli­tistă, for­mată din câteva zeci de inși, aleși pe sprân­ceană, după chi­pul și ase­mă­na­rea lui – dar cine l‐ar pro­pulsa la putere în acest caz? Iar dacă vrea ade­rență la ide­ile lui mă tem că sin­gu­rul loc unde ar putea‐o găsi este exact în “hip­s­te­ri­mea” pro­tes­ta­tară pe care azi o înfruntă direct, opunându‐i o masă popu­lară mani­pu­lată prin sără­cie și spo­turi publi­ci­tare, persiflând‐o cu supe­ri­o­ri­ta­tea celui care deține ade­vă­rul ade­vă­rat. Nădăj­du­iesc că nu e atât de naiv poli­tic încât să cre­adă în aiu­re­lile fana­ti­ci­lor de dreapta cum că pro­tes­ta­ta­rii sunt soci­a­liști, am mai vor­bit des­pre asta. În esența lor, pro­tes­tele sunt exact în sen­sul cură­ți­rii cla­sei poli­tice, fără ca asta să însemne că miza Roșiei Montane este neim­por­tantă.

Și, peste un timp, când poves­tea miș­că­rii Forța Nouă se va fi stins, o să putem să‐i spu­nem lui Nau­mo­vici, para­fra­zând una din cele­brele sale reclame: “Ei, la sfâr­șit, ce să vezi, ăia hip­s­teri, de pro­tes­tau în stradă din greu, îi știi Bogdane, erau sus­ți­nă­to­rii tăi, mă!”.

Good bye, Nau­mo­vici. May the Force be with you.


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


  1. Paul

    Fru­mos edi­to­rial, foarte bine punc­tat. Nau­mo­vici e doa o trf de con­junc­tura. Cunos­cu­tii stiu mai bine ce ii poate pie­lea de sarpe.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu