Pastile de fericire

Pe bune, de ce e nevoie de publi­ci­tate la medi­ca­mente? Adică nu e ca și cum ar fi reco­man­da­bil să te auto­dia­gnos­ti­chezi și să‐ți pre­scrii sin­gur tra­ta­men­tul – nu se pre­su­pune că pen­tru asta avem medici? Și‐atunci la ce e nevoie de publi­ci­tate pen­tru hapuri? A, poate pen­tru că nu e vorba des­pre medi­ca­mente reale, ci des­pre supli­mente ali­men­tare, adică niște pra­furi aproape ine­fi­ciente care costă foarte puțin ca să fie pro­duse, dar au pre­țuri fru­mu­șele și sunt menite doar să aducă pro­fit. Așa numi­tele OTC – over the coun­ter. Astea nu nece­sită rețetă. E nevoie doar de sufi­cienți fra­ieri care să vrea să le înghită. Și ca să‐i pros­tim, îi min­țim. Le spu­nem ce le place să audă: vei slăbi, nu te va mai durea capul, nici picio­rul sau gâtul, vei avea un păr mătă­sos, vei avea erec­ții puter­nice, vei avea un somn odih­ni­tor, vei avea sca­une regu­late, vei fi rela­xat. Toate neca­zu­rile dis­par ca prin far­mec, cu o sim­plă pilulă. Magic, nu‐i așa?

De o vreme sunt aga­sat pe radio, dimi­neața când mă duc la muncă, de reclame la tot felul de căca­turi din astea. Un anume supli­ment e pen­tru efec­tele secun­dare ale anti­con­cep­țio­na­le­lor, deci feme­ile sunt încu­ra­jate să ia niște chi­mi­cale care au efecte secun­dare, pe care le com­bat cu alte chi­mi­cale. Dacă te dor picioa­rele nu ți se mai reco­mandă miș­care, ci un ungu­ent, care face minuni în timp ce tu tră­iești seden­tar. Ai gât de lup? Nici o pro­blemă, există medi­ca­ment anti‐gât‐de‐lup, o să mă ier­tați dacă nu i‐am ținut minte numele. Orice discon­fort ai avea, există și chi­mi­ca­lele care fac neplă­ce­rea să dis­pară. Pen­tru că viața, nu‐i așa, tre­buie să fie o plă­cere con­ti­nuă. Con­su­ma­to­rul tre­buie men­ți­nut într‐o stare de per­pe­tuă feri­cire.

Există o pre­siune con­stantă a pro­du­că­to­ri­lor de medi­ca­mente ca diverse gene­rice să fie incluse în cate­go­ria OTC. De ce? Pen­tru că se vând mult mai bine. Din nou, de ce? Pen­tru că li se poate face reclamă. Iar reclama pro­duce pro­fit. Mult. Oame­nii recurg la auto­me­di­ca­ție. A auzit la radio sau TV că dacă ia pilula X o să se simtă mai bine, țuști la far­ma­cie să‐și cum­pere feri­ci­rea pro­misă. Far­ma­cista vrea și ea să vândă și legenda con­ti­nuă: sigur că da, are extract de echi­na­ceea și de bășina por­cu­lui, o să vă vin­dece de orice pro­blemă. Dar mai întâi o să vă lecu­iască de sur­plu­sul de bani din por­to­fel. Efec­tul e impro­ba­bil, plata e însă sigură.

Mai nou, de când cu moda tra­ta­men­te­lor natu­riste, mai toate supli­men­tele ali­men­tare au și câte un extract natu­ral în ele. Aloe vera, urzică, brânca ursu­lui, ylang‐ylang. Nău­cești citind pros­pec­tele. Ai zice că toată natura pla­ne­tei este tocată mărun­țel în fabrici de medi­ca­mente și trans­for­mată în pilule. Nimeni din­tre cei care cum­pără n‐are habar de pro­pri­e­tă­țile plan­te­lor res­pec­tive, doar "au auzit că sunt bune pen­tru pro­blema x", dar sunt seduși de făgă­du­ința de feri­cire și sănă­tate. Nu spun că plan­tele sunt lip­site de valoare în tra­ta­mente – departe de mine gân­dul ăsta. Doar că mă îndo­iesc că pilu­lele și poțiu­nile res­pec­tive con­țin ceea ce sus­țin și că au efec­tul pe care îl pro­mit. Și nici nu‐s sigur nici că plan­tele res­pec­tive, com­bi­nate cu alte chi­mi­cale, chiar ajută la tra­ta­rea afec­țiu­nii res­pec­tive. De pildă am auzit reclamă la un rahat de șam­pon care are extract de urzică – păi cre­deți că zeama aia de urzică (să zicem că chiar au pus‐o în com­po­zi­ție) mai are ace­eași valoare cura­tivă după ce au amestecat‐o cu deter­gen­tul care face clă­buc și cu chi­mi­ca­lele care îi dau miros?

Acum un an doi pro­fe­sori uni­ver­si­tari din USA și Can­ada, unul de la Uni­ver­si­ta­tea din New Jer­sey, celă­lalt din Toronto, publi­cau un raport în Bri­tish Medi­cal Jour­nal prin care ară­tau ade­vă­rata față a indus­triei pharma:

Aceasta este ade­vă­rata criză de ino­va­ţie: cer­ce­ta­rea far­ma­ce­u­tică rezultă în vari­a­ţii în gene­ral minore ale medi­ca­men­te­lor exis­tente şi majo­ri­ta­tea medi­ca­men­te­lor noi nu se dove­deşte supe­ri­oară în tes­tele cli­nice. De ase­me­nea, ele au pro­vo­cat o epi­de­mie de rea­cţii adverse, care a făcut să cre­ască cos­tu­rile asis­tenţei medi­cale la nivel naţio­nal. Se chel­tuie mai mult pen­tru mar­ke­ting (25% din veni­turi) decât pen­tru des­co­pe­ri­rea de mole­cule noi (1,3%). Indus­tria far­ma­ce­u­tică susţine că intro­du­ce­rea unui medi­ca­ment nou pe piaţă costă un mili­ard de lire, sumă exa­ge­rată şi impo­si­bil de supor­tat.

Alți cer­ce­tă­tori, de la Lon­don School of Eco­no­mics, sus­țin o idee la care sub­scriu com­plet: îna­inte de a li se acorda bre­ve­tul, pro­du­că­to­rii de medi­ca­mente ar tre­bui obli­gaţi să demon­streze că pro­du­sele lor sunt supe­ri­oare tra­ta­men­te­lor exis­tente şi nu supe­ri­oare faţă de pla­cebo, cum se întâm­plă în pre­zent.

Sănă­ta­tea nu e ceva cu care să faci expe­ri­mente per­so­nale, înghi­țind raha­tu­rile pro­duse de nu‐știu‐care fabrică de chi­mi­cale. De curând o tânără de 27 de ani a murit făcând stop car­d­iac din cauza unor pilule magice de slă­bit. Auto­me­di­ca­ția nu e ceva de glu­mit. Dar pro­du­că­to­rul e com­plet pro­te­jat: da, a făcut  reclamă pro­du­su­lui, dar la final cineva a zis pe neră­su­flate că acesta este un supli­ment ali­men­tar, citiți cu aten­ție pros­pec­tul, dacă apar mani­fes­tări neplă­cute adresați‐vă medi­cu­lui. Pam‐pam! Repede că tim­pul de reclamă costă, nu ne întin­dem mai mult de trei secunde cu aver­tis­men­tul, cât ne obligă CNA‐ul. Gata, mor­tul e de vină că n‐a con­sul­tat medi­cul cum i‐am zis noi.

Într‐o țară ca Româ­nia, cu un sis­tem sani­tar dez­as­truos și cu medici care fug în occi­dent ca să câștige mai mult, nu e nevoie de auto­me­di­ca­ție. E nevoie de edu­ca­ție des­pre pro­te­ja­rea sănă­tă­ții, des­pre pre­ven­ție în loc de tra­ta­ment. E nevoie să explici oame­ni­lor că nu te duci la medic când ești cu un picior în groapă, ci regu­lat ca să afli ce ai putea să faci ca să te men­ții sănă­tos. Măcar în medi­ile urbane, pen­tru că la sate sun­tem prea departe încă de un ast­fel de dezi­de­rat. E nevoie să faci pro­pa­gandă miș­că­rii în aer liber, mân­că­rii sănă­toase, nu hapu­ri­lor chi­mice. Și lasă‐i pe medici să spună dacă și ce medi­ca­ment îți e nece­sar.

Dacă ar fi după min­tea mea aș inter­zice recla­mele la medi­ca­mente.


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


  1. daniel lupu

    Inte­re­santa con­tro­versa!
    Urma­rind cuminte un dia­log ai numai de inva­tat. Si, da,uneori este ideal sa nu te bagi in vorba! 🙂

  2. Augustin

    Tu pari să fi în tabăra celor care vor să facă bine cu forța. Ris­cantă treabă, pen­tru că „binele tău” s‐ar putea să nu fie binele uni­ver­sal. De fapt, cel mai pro­ba­bil că nu e. (Decât dacă te cheamă și Iisus, dar chiar și atunci e cu semn de‐ntrebare :-).)

    Eu cred că binele nu tre­buie for­țat pe gâtul cetă­țe­ni­lor, ci e de pre­fe­rat ca cetă­țe­nii să decidă pen­tru ei înșiși ce e bine și ce nu, și să‐și asume con­se­cin­țele pro­pri­i­lor deci­zii.

    Cu alte cuvinte, în opi­nia mea, tânăra care a sfâr­șit tra­gic din cauza unor medi­ca­mente ris­cante a sufe­rit con­se­cința pro­priei deci­zii de a le ingu­r­gita în cău­ta­rea ide­a­lu­lui ei pon­de­ral. Apa­rent, a decis că nu merită să se auto­e­duce în ceea ce pri­vește poten­ți­a­lele ris­curi, o deci­zie care com­bi­nată cu cea­laltă (de a con­suma medi­ca­men­tele) s‐a dove­dit a fi fatală.

    Are Sta­tul vreo res­pon­sa­bi­li­tate în ast­fel de cazuri? Poate da, poate ba. Dacă con­ve­nim că da, atunci unde se oprește res­pon­sa­bi­li­ta­tea asta? De exem­plu, ar tre­bui Sta­tul să con­stru­iască ziduri impe­ne­tra­bile de‐a lun­gul fie­că­rui drum public? Pen­tru că din când în când mai fuge câte un copil după câte o minge ajunsă‐n stradă și se mai întâm­plă să se sfâr­șească la fel de tra­gic ca‐n cazul junei de mai sus. Și‐atunci? De ce nu ar fi Sta­tul res­pon­sa­bil și pen­tru ast­fel de cazuri? Și exem­plele ar putea con­ti­nua la infi­nit.

    În opi­nia mea, opțiu­nea mai înțe­leaptă e ca Sta­tul să spună clar și răs­pi­cat: Cetă­țene, ești răs­pun­ză­tor de deci­zi­ile pe care le iei! Învață să judeci când decizi ceva și să‐ți asumi con­se­cin­țele! După care să se facă mic‐mic, în veci­nă­ta­tea lui zero, și să‐l lase pe fie­care să‐și vadă de viața pro­prie (des­pre Stat zic).

    Ai fi de acord ca regula cu e accep­ta­bil să pro­duci ceva doar dacă e mai bun decât ce există deja pe piață să se aplice și la alte indus­trii? Bună­oară la cea auto. Îți per­miți un Mer­țan? Și‐n plus, s‐ar ajunge rela­tiv repede la mono­po­luri pe majo­ri­ta­tea pie­țe­lor, dat fiind că bariera de intrare ar fi prea sus pen­tru a fi depă­șită de nou‐veniți.

    Dacă com­pa­nia X și Y pro­duc ambele aspi­rină, reclama ar putea face dife­rența între care din­tre ele vinde și care nu. Și atunci, de ce ar fi anor­mală publi­ci­ta­tea la medi­ca­mente?

    • Sorin Sfirlogea

      1. Exem­plul cu copi­lul care fuge pe stradă e nere­le­vant: nu există nimeni care îndeamnă părin­ții să‐și lase copiii nesu­pra­ve­gheați pe străzi, e deci­zia lor. În cazul tine­rei care a murit a exis­tat insti­ga­rea: con­sumă și vei fi suplă și fru­moasă.
      Este ok să pro­fiți de pros­tia cuiva, manipulându‐l? De unde să învețe cetă­țea­nul să ia deci­zii corecte când nu se naște cu un inte­lect prea dotat, iar sta­tul îi pune la dis­po­zi­ție un sis­tem edu­ca­țio­nal defi­ci­tar, care nu îl învață să gân­dească ci să memo­reze?
      2. Nu, n‐aș fi de acord la alte indus­trii. Nu văd de ce ar tre­bui să apli­cam ace­leași reguli peste tot.
      3. Dife­rența în cazul medi­ca­men­te­lor ar tre­bui s‐o facă valoa­rea cura­tivă, nu reclama. Reclama merge la auto­mo­bile. Încă o dată: "one size fits all" nu e o poli­tică bună. Nu aplici ace­leași reguli la toate indus­tri­ile.

      • Augustin

        1. Okay. Alt exem­plu. Acci­dente auto se‐ntâmplă (chiar cu dui­umu'). Reclame la mașini așiș­de­rea. Ar tre­bui Sta­tul să inter­vină? (De exem­plu să amen­deze fir­mele pro­du­că­toare auto de fie­care dată când are loc un acci­dent?) E evi­dent că pro­du­că­to­rii „instigă” popu­la­ția la a le cum­păra mași­nile, nu?

        Cetă­țea­nul învață din comu­ni­tate, de la părinți, de la tine, de la mine, etc. Nu cred că Sta­tul (Bise­rica sau orice altă insti­tu­ție gigant) ar tre­bui să‐și aroge răs­pun­de­rea de a educa în masă. S‐a‐ncercat asta și rezul­ta­tele sunt de plâns, după cum poți observa la modul cel mai direct. Sin­gu­rul lucru pe care inter­ven­ția insti­tu­țio­na­li­zată (cu sus­ți­nere legi­sla­tivă) îl reu­șește e să rupă legă­tu­rile natu­rale din­tre cetă­țea­nul în for­mare și familia/comunitatea sa, ducând la ali­enare și o fugă de răs­pun­dere gene­ra­li­zată.

        Eu cred mai degrabă într‐o rezol­vare la nivel micro (asu­ma­rea răs­pun­de­rii la nivel indi­vi­dual, fami­lial, even­tual comu­ni­tar), nu macro (asu­ma­rea răs­pun­de­rii de repre­zen­tanți ai comu­ni­tă­ți­lor mari, nații).

        2 și 3. Nu cred că‐nțeleg de ce ar tre­bui făcute excep­ții în dome­niul Pharma/medicină. Ori­cum ser­vi­ci­ile medi­cale trebuie‐mpachetate în niște pro­cese eco­no­mice (profit‐driven, that is), alt­fel riști să stag­nezi sau să pro­gre­sezi cu viteza mel­cu­lui, și‐atunci de ce să nu fie ace­leași reguli de com­pe­ti­ție ca în cele­lalte dome­nii?

        • Sorin Sfirlogea

          Tot nu mă con­vingi. Pro­du­că­to­rul de pas­tile mă îndeamnă să înghit pro­du­sul lui, ceea ce îmi face rău, dar mă minte că‐mi va fi bine. La fel se întâm­plă cu ali­men­tele de proastă cali­tate. Pro­du­că­to­rul de mașini nu‐mi spune în reclamă să con­duc pe con­tra­sens sau să nu res­pect regu­lile de cir­cu­la­ție. Folo­si­rea mași­nii în sine nu îmi pro­voacă un rău evi­dent și imi­nent. Neres­pec­ta­rea regu­li­lor cu con­se­cința acci­den­tu­lui este libe­rul meu arbi­tru.
          Apoi edu­ca­ția. Nu mă refer la a te învăța cineva cum să iei fie­care deci­zie, ci la meca­nis­mul sim­plu de a urma un pro­ces rațio­nal: ana­liza mesa­ju­lui, veri­fi­ca­rea infor­ma­ți­i­lor, ana­liza ris­cu­ri­lor și con­se­cin­țe­lor, lua­rea deci­ziei. Asta tre­buie să te învețe un sis­tem de edu­ca­ție.

          • Augustin

            Pro­du­că­to­rul de pas­tile nu‐ți garan­tează că‐ți va fi bine, ci exa­ge­rează prin pre­zen­ta­rea aproape exclu­sivă a celor care au avut acest dez­no­dământ. În cele trei secunde de la sfâr­și­tul spo­tu­lui publi­ci­tar în care nici nu mai suflă, te aver­ti­zează că lucru­rile s‐ar putea să nu meargă ca‐n poveste, și că există ris­curi pe care e bine să nu le ignori. Poți argu­menta că nu e sufi­cient acest aver­tis­ment, dar musai să recu­noști că e mai mult decât fac pro­du­că­to­rii auto, bună­oară.

            Pe urmă, pas­ti­la­rul a tre­cut printr‐un test cli­nic cu pas­ti­lele sale îna­inte de a primi licența de a le comer­ci­a­liza. Ăsta este pasul în care regu­la­to­rul ar tre­bui să cearnă și să lase să treacă doar cei care‐s con­formi cu stan­dar­dele pe care vrea să le impună. Deci acolo n‐are decât Sta­tul să‐și mani­feste res­pon­sa­bi­li­ta­tea cu care se laudă și să stingă din fașă dacă i se pare că‐i cazul.

            Edu­ca­ția. Nici eu nu mă refe­ream la dus de mânuță, și micro‐control al fie­că­rei deci­zii, ci la ceea ce spui și tu. Și cred că edu­ca­ția asta se face mai teme­i­nic în fami­lie, trib, sat, decât în sala de clasă mode­lată după hala de pro­duc­ție.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu