Ce facem cu prostia?

Că nu ne naștem egali decât în drep­turi e un fapt atât de evi­dent încât nu poate fi con­te­s­tat de nimeni. Sun­tem mai fru­moși sau mai urâți, mai înalți sau mai scunzi, mai blonzi sau mai bruneți, mai inteligenți sau mai proști, după cum se aran­jează com­bi­nați­ile genet­ice care ne com­pun ered­i­tatea. Vor mai fi fiind și alte cri­terii care ne duc spre deose­biri, puțin importă până la urmă toate aceste difer­ențe, atâta timp cât rămânem cred­in­cioși ideii că drep­turile fiecăruia din­tre noi sunt respec­tate și puse în dreaptă cumpănă cu ale oricărui alt om. Și, măcar declar­a­tiv, afir­măm sus și tare că democrația este validă din această per­spec­tivă, toc­mai pen­tru că oferă fiecăruia posi­bil­i­tatea de a‐și exercita egal­i­tatea în drep­turi.

Din­colo de declar­ații însă este viața de zi cu zi și acolo sun­tem cei care sun­tem, clădiți din cal­ități și defecte, în com­bi­nații care ne definesc per­son­al­itățile indi­vid­uale. Oricât ne‐am dori de egali în drep­turi, rămânem diverși în com­por­ta­mente și abil­ități, reacționăm diferit la ceea ce ne încon­joară fie din motive emoționale, fie din cauze raționale. Unii înțe­leg mai multe, sunt mai capa­bili să uti­lizeze creierul mai mult decât alții – spunem că sunt mai inteligenți. Nu înseamnă că sunt mai buni în mod nece­sar, dar au abil­ități int­elec­tuale supe­rioare și — de cele mai multe ori – asta îi pune în poz­iții avan­ta­joase față de ceilalți. Oricât de dur ar suna asta, ade­vărul e că inteligența e minori­tară, pros­tia e de departe mai răspân­dită între semenii noștri. În plus pros­tia e extrem de tenace: se poate man­i­festa chiar și acolo unde există "echipa­men­tul" int­elec­tual nece­sar. Cu toții știm oameni inteligenți care — din varii motive — dau une­ori niște probe de colos­ală prostie.

În ciuda titlu­lui, nu vreau să‐i per­si­flez pe proști. Anal­izând logic situ­ația lor nu îi poți acuza de nimic, nu e ca și cum au fost între­bați dacă vor să fie proști și ei au spus: da, vrem. Atâta bagaj genetic a ajuns la ei, atâta glagorie au putut dobândi. Situ­ația lor îi face însă foarte vul­ner­a­bili, expunându‐i unei mul­ti­tu­dini de peri­cole și între­barea pe care mi‐o pun este dacă este corect să se prof­ite de hand­i­ca­pul lor. Există chiar și expre­sia "de nimeni nu te poți folosi [așa de ușor] ca de prost". M‐am gân­dit mai indelung la asta după ce am citit un comen­tariu al lui Augustin, care spunea în esență că cetățeanul unui stat tre­buie lăsat să judece sin­gur ce e bine și ce e rău, nepro­te­jat de stat sau de ceilalți, vic­timă a acelora care îi exploatează pros­tia. Eu parcă n‐aș fi de acord cu asta și mi se pare că avem o ati­tu­dine duplic­i­tară în priv­ința prostiei.

Pe de o parte sun­tem nemulțu­miti de efectele sociale ale prostiei, ne indignează fap­tul că politi­cienii manip­ulează oamenii promițându‐le cai verzi pe pereți, prof­itând de inca­pac­i­tatea majorității de a raționa sufi­cient de limpede pen­tru a dis­tinge min­ci­una de ade­văr. Îi con­damnăm pe cei care îi votează pen­tru că pică repetat în plasa promi­si­u­nilor neîm­pli­n­ite, târându‐i și pe ceilalți după ei prin forța can­tității majoritare, uitând că votanții aceia nu au echiparea nece­sară pen­tru a face rațion­a­mente mai bune. În plus nici sis­temul de edu­cație nu se stră­duie să ne ofere un minim bagaj infor­mațional cu care să operăm zil­nic – curiculele șco­lare sunt atât de com­plexe și încăr­cate încât, dacă nu ai o inteligență medie și o voință încă și mai mare, nu ai șanse să te alegi cu ceva din par­curg­erea a 12 ani de învățământ.

Dar atunci când vine vorba despre economie, despre soci­etatea de con­sum în care trăim, ni se pare foarte în reg­ulă să se prof­ite de pe urma prostiei. Fap­tul că pub­lic­i­tatea ne îndeamnă să con­sumăm mân­care de proastă cal­i­tate pen­tru că nu ne duce mintea la peri­colele cărora ne expunem, nu știm să eval­uăm riscurile și nici n‐avem o min­imă edu­cație ali­men­tară, să înghițim hapuri chim­ice care promit o min­ci­noasă sănă­tate, să intrăm în învârteli finan­ciare în care ne pier­dem și bruma de ago­niseală, să urmăm uni­ver­sități pri­vate care furnizează iluzia unei ști­ințe de carte, anulându‐ne și ultima șansă de a ne autoanal­iza critic, nu ne indignează de fel pen­tru că toate astea se  numesc economie de piață, este legea cererii și ofer­tei. Este imoral să per­miți proștilor să‐și păstreze banii, spune una din legile lui Mur­phy. Prob­lema nu e că pros­tia își face rău din cauza pro­pri­ilor sale acți­uni, ci că este stim­u­lată către situ­ații per­icu­loase cu mesaje meșteșugite, premeditându‐se eroarea de rațion­a­ment.

Când un om își pierde picioarele sau mâinile spunem că e "phys­i­cally chal­lenged" șî îi creăm condiții supli­mentare ca să poată trăi o viață com­pa­ra­bilă cu a noas­tră, cei per­fect sănă­toși: locuri spe­ciale în auto­buz, toalete adap­tate, rampe de acces pen­tru căru­cioare. Când cineva se naște "int­elec­tu­ally chal­lenged" nu doar că nu‐l ajutăm, ci ne echipăm cu toate instru­mentele prin care putem exploata eco­nomic hand­i­ca­pul său. Sun­tem duplic­i­tari totuși: pros­tia socială este con­damnabilă, doar cea eco­nom­ică e dezirabilă. Prima ne trage înapoi, e frâna pro­gre­su­lui social, a doua este motorul con­sumu­lui. Și nu‐mi spuneți că e vorba de social­ism ver­sus cap­i­tal­ism, povestea asta n‐are nimic de a face cu ide­ologi­ile, ci cu sim­pla morală a soci­etății umane și cu pro­gre­sul nos­tru ca specie inteligentă. Deci, ce să facem cu pros­tia? O tratăm sau o cul­tivăm? Pen­tru că, ori­care ar fi decizia noas­tră, ar tre­bui să fim con­secvenți. Dacă nu ne‐o dorim, atunci hai să încetăm să o stim­ulăm pen­tru a prof­ita de pe urma ei. Dacă o folosim, atunci tre­buie să accep­tăm și efectele ei sociale.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. daniel lupu

    Eu nu cred ca putem vorbi la modul gen­eral despre prostie, atunci cand vedem ce forme aber­ante imbracă în zilele noas­tre manip­u­larea politică și com­er­cială. Manip­u­larea se folosește de ști­ință, de cunoașterea extra­or­di­nar de amă­nunțită a psi­holo­giei indi­vidu­lui și maselor etc. Manip­u­larea se adresează tuturor și, încearcă, în diverse scop­uri, prin metode din ce în ce mai sofisti­cate și mai per­fide, să influ­ențeze cât mai mulți oameni, indifer­ent de nivelul lor de inteligență. Dacă ar fi să pot impune o deviză, care să călăuzescă acți­u­nile unor con­ducă­tori respon­s­abili, pen­tru a ne salva de la deza­s­tru, aceasta ar fi pur și sim­plu ”Opriți manip­u­larea” și nicide­cum ”Opriți manip­u­larea proștilor”.

  2. Augustin

    Deci, ce să facem cu pros­tia? O tratăm sau o cul­tivăm?

    Nici una, nici alta. E sufi­cient să o lăsăm să evolueze în voie și se va rezolva de la sine.

    La fel ca și Alice (mai sus), eu nu cred că există prea mulți proști „nat­u­rali”. Adică oameni care să aibă defi­ciențe int­elec­tuale sem­ni­fica­tive, cărora să le fie greu să dis­t­ingă între bine și rău, între avan­ta­jos și deza­van­ta­jos, între acum și viitor.

    Sus­pectez că ce der­an­jează de fapt este pros­tia mimată, asumată de „prost” la pre­siunea grupu­lui din care face parte, sau pen­tru obținerea unui avan­taj con­juc­tural. Ori asta nu cred că tre­buie ridi­cată la nivel de prob­lemă comu­ni­tară (i.e. ce facem? noi, comu­ni­tatea), pen­tru că sunt cel mult prob­leme indi­vid­uale (ale lui X, Y, Z care se com­plac în pros­tia lor).

    În fine, iată și o carte a cărui titlu pare să se potrivească bine în con­tex­tul de aici: Dumb­ing Us Down. N‐am citit‐o, dar cunosc autorul și cam am idee ce ar tre­bui să conțină cartea. Aș risca o bere la un pariu că prob­a­bil ai găsi‐n cartea asta niște răspun­suri intere­sante la frămân­tările de la care a por­nit postarea.

  3. Karioka

    Eu cred ca "Tara te vrea prost" nu e nici o sim­pla metafora si nici vreo goanga con­spir­a­tionista. Prob­a­bil asa func­tioneaza totul. Econo­mia, polit­ica, pharma. Cumpara­torul infor­mat se fatzaie mult si chel­tuie putin. Cumpara­torul fraier se ingra­madeste la reduc­eri la bor­ma­sine cu sacosa. Si mai cheama si pe altii. Negus­tor sa fii, ce‐ai face?
    Am bocit recent de mila unui vitel care in vreo 4 zile va deveni ali­ment si imi va trona in far­furie. Am declarat chiar ca nu vreau sa fiu par­tasa la macel, chit ca e o aso­mare etica. Si ca imi vine sa ma fac veg­ana cand ma gan­desc la ochii aia de bebelus pari­co­pi­tat. Barbatu‐meu mi‐a ream­intit ca putem noi sa man­cam praz 1 an, vitelul ala tot fle­ici va ajunge.
    Poate asa rationeaza si cel din spatele tejghelei. Dom­nisoara Flora tot proasta ramane. Daca nu o fraieresc eu cu uleiul meu de slabit 45 de kile pe minut, o fraier­este vecinul. Deci?

    • Sorin Sfirlogea

      Și eu bănui­esc ace­lași lucru, așa s‐a con­struit trep­tat întreaga soci­etate con­tem­po­rană, pe baza prin­cip­i­u­lui că tre­buie să găsești modal­i­tatea prin care să pros­peri de pe urma unei viclenii apli­cate altora. Firește, nu toate afac­er­ile sunt bazate pe min­ci­ună, dar în ultima vreme înflo­resc tare multe din cat­e­go­ria asta. Polit­ica urmează o log­ică sim­i­lară: minte‐i ca să te așezi dinain­tea bucatelor. Dacă n‐o faci tu, o face altcineva.
      Sun­tem deci con­damnați ca specie să nu pro­gresăm pen­tru că ne sabotăm rec­i­proc și, cul­mea, pied­ica prin­ci­pală este chiar democrația. Ea ne obligă să căutăm o majori­tate care să fie de acord cu un prin­cipiu pen­tru a‐l putea aplica celor­lalți. În cazul de față ar tre­bui ca majori­tatea să cadă de acord că exploatarea prostiei este dăună­toare speciei umane, ducând la degradare morală și la con­sum inutil de resurse. Alt­minteri vom con­tinua după mod­elul actual. Sun­tem con­fig­u­rați în așa fel încât nu vom ieși din mindstate‐ul actual decât printr‐o criză majoră, fie morală, fie de resurse.

      • Marius

        Deja sun­tem cocosati de crize majore (atat cea a resurselor, cat si cea morala), chiar daca unii se fac ca nu le vad, iar prostii (sic!) chair nu pot sa le perceapa.

        Milenii intregi, omenirea a fost con­dusa prin Dic­tatura si a pro­gre­sat oare­cum armo­nios (sti­inta, arta, tehnolo­gie, etc.). In ultimul secol, cel al democ­ra­tiei, imi pare ca sin­gurele pro­grese remar­ca­bile au fost cele ale tehnolo­giei. In spe­cial ale tehnol­gi­ilor care duc la pro­duse vand­abile pe scara larga (medica­mente inutile, elec­tron­ica de con­sum, suro­gate de man­care si bau­tura, indus­tria cin­e­matografi­caa, tele­viz­iunea si tehno­gia web — utile mai ales pen­tru ras­pandi­rea prostiei).

        Pare ca sin­gura cale de a tine prostii sub con­trol este Dic­tatura. Dar una ade­varata, nu abu­re­ala mod­erna si sofisti­cata pe care o traim azi. Prob­a­bil ca o sa ne rein­toarcem la Dic­tatura (si nu doar noi, romanii), dar mai intai tre­buie sa ne mai imputi­nam, ca prostii se si inmul­tesc pre­cum iepurii. De imputinarea asta toc­mai se ocupa acum Mon­santo si com­pani­ile pharma (asa zic teo­reti­cienii con­spir­atiei).

  4. Alice

    Înainte de prostie există comod­i­tate, mân­drie (prostească, sic!), ticăloșie, invi­die, lăcomie..văd că, cu enu­mer­area asta mă apropii de Seven. Și‐o încăpățânare demnă de o cauză mai bună. Mă tot întreb cum ar arăta lumea (Ro) dacă ”proștii” și‐ar trans­lata deter­minarea spre alte cauze.
    Eu cred că puțini oameni sunt cu ade­vărat proști, adică să nu‐i ducă mintea deloc. Îi duce, dar îi duce în direcții nedezirabile.
    Cum cred că oamenii pot dis­cerne, în mod nat­ural, ered­i­tar, între bine și rău. Restul e alegere. Pen­tru care și sper să fie jude­cați. Asta, că tot vor­bim zilele astea de Justiție.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu