Ce facem cu prostia?

Că nu ne naș­tem egali decât în drep­turi e un fapt atât de evi­dent încât nu poate fi con­tes­tat de nimeni. Sun­tem mai fru­moși sau mai urâți, mai îna­lți sau mai scunzi, mai blonzi sau mai bru­neți, mai inte­li­genți sau mai proști, după cum se aran­jează com­bi­na­ți­ile gene­tice care ne com­pun ere­di­ta­tea. Vor mai fi fiind și alte cri­te­rii care ne duc spre deo­se­biri, puțin importă până la urmă toate aceste dife­rențe, atâta timp cât rămâ­nem cre­din­cioși ideii că drep­tu­rile fie­că­ruia din­tre noi sunt res­pec­tate și puse în dreaptă cum­pănă cu ale ori­că­rui alt om. Și, măcar decla­ra­tiv, afir­măm sus și tare că demo­cra­ția este validă din această per­spec­tivă, toc­mai pen­tru că oferă fie­că­ruia posi­bi­li­ta­tea de a‐și exer­cita ega­li­ta­tea în drep­turi.

Din­colo de decla­ra­ții însă este viața de zi cu zi și acolo sun­tem cei care sun­tem, clă­diți din cali­tăți și defecte, în com­bi­na­ții care ne defi­nesc per­so­na­li­tă­țile indi­vi­du­ale. Ori­cât ne‐am dori de egali în drep­turi, rămâ­nem diverși în com­por­ta­mente și abi­li­tăți, reac­țio­năm dife­rit la ceea ce ne încon­joară fie din motive emo­țio­nale, fie din cauze rațio­nale. Unii înțe­leg mai multe, sunt mai capa­bili să uti­li­zeze cre­ie­rul mai mult decât alții – spu­nem că sunt mai inte­li­genți. Nu înseamnă că sunt mai buni în mod nece­sar, dar au abi­li­tăți inte­lec­tu­ale supe­ri­oare și – de cele mai multe ori – asta îi pune în pozi­ții avan­ta­joase față de cei­lalți. Ori­cât de dur ar suna asta, ade­vă­rul e că inte­li­gența e mino­ri­tară, pros­tia e de departe mai răs­pân­dită între seme­nii noș­tri. În plus pros­tia e extrem de tenace: se poate mani­festa chiar și acolo unde există "echi­pa­men­tul" inte­lec­tual nece­sar. Cu toții știm oameni inte­li­genți care – din varii motive – dau une­ori niște probe de colo­sală pros­tie.

În ciuda titlu­lui, nu vreau să‐i per­si­flez pe proști. Ana­li­zând logic situ­a­ția lor nu îi poți acuza de nimic, nu e ca și cum au fost între­bați dacă vor să fie proști și ei au spus: da, vrem. Atâta bagaj gene­tic a ajuns la ei, atâta gla­go­rie au putut dobândi. Situ­a­ția lor îi face însă foarte vul­ne­ra­bili, expunându‐i unei mul­ti­tu­dini de peri­cole și între­ba­rea pe care mi‐o pun este dacă este corect să se pro­fite de han­di­ca­pul lor. Există chiar și expre­sia "de nimeni nu te poți folosi [așa de ușor] ca de prost". M‐am gân­dit mai inde­lung la asta după ce am citit un comen­ta­riu al lui Augus­tin, care spu­nea în esență că cetă­țea­nul unui stat tre­buie lăsat să judece sin­gur ce e bine și ce e rău, nepro­te­jat de stat sau de cei­lalți, vic­timă a ace­lora care îi exploa­tează pros­tia. Eu parcă n‐aș fi de acord cu asta și mi se pare că avem o ati­tu­dine dupli­ci­tară în pri­vința pros­tiei.

Pe de o parte sun­tem nemul­țu­miti de efec­tele soci­ale ale pros­tiei, ne indig­nează fap­tul că poli­ti­cie­nii mani­pu­lează oame­nii promițându‐le cai verzi pe pereți, pro­fi­tând de inca­pa­ci­ta­tea majo­ri­tă­ții de a raționa sufi­cient de lim­pede pen­tru a dis­tinge min­ciuna de ade­văr. Îi con­dam­năm pe cei care îi votează pen­tru că pică repe­tat în plasa pro­mi­siu­ni­lor neîm­pli­nite, târându‐i și pe cei­lalți după ei prin forța can­ti­tă­ții majo­ri­tare, uitând că votan­ții aceia nu au echi­pa­rea nece­sară pen­tru a face rațio­na­mente mai bune. În plus nici sis­te­mul de edu­ca­ție nu se stră­duie să ne ofere un minim bagaj infor­ma­țio­nal cu care să ope­răm zil­nic – curi­cu­lele șco­lare sunt atât de com­plexe și încăr­cate încât, dacă nu ai o inte­li­gență medie și o voință încă și mai mare, nu ai șanse să te alegi cu ceva din par­cur­ge­rea a 12 ani de învă­țământ.

Dar atunci când vine vorba des­pre eco­no­mie, des­pre soci­e­ta­tea de con­sum în care trăim, ni se pare foarte în regulă să se pro­fite de pe urma pros­tiei. Fap­tul că publi­ci­ta­tea ne îndeamnă să con­su­măm mân­care de proastă cali­tate pen­tru că nu ne duce min­tea la peri­co­lele cărora ne expu­nem, nu știm să eva­luăm ris­cu­rile și nici n‐avem o minimă edu­ca­ție ali­men­tară, să înghi­țim hapuri chi­mice care pro­mit o min­ci­noasă sănă­tate, să intrăm în învâr­teli finan­ci­are în care ne pier­dem și bruma de ago­ni­seală, să urmăm uni­ver­si­tăți pri­vate care fur­ni­zează ilu­zia unei ști­ințe de carte, anulându‐ne și ultima șansă de a ne autoa­na­liza cri­tic, nu ne indig­nează de fel pen­tru că toate astea se  numesc eco­no­mie de piață, este legea cere­rii și ofer­tei. Este imo­ral să per­miți proș­ti­lor să‐și păs­treze banii, spune una din legile lui Mur­phy. Pro­blema nu e că pros­tia își face rău din cauza pro­pri­i­lor sale acțiuni, ci că este sti­mu­lată către situ­a­ții peri­cu­loase cu mesaje meș­te­șu­gite, premeditându‐se eroa­rea de rațio­na­ment.

Când un om își pierde picioa­rele sau mâi­nile spu­nem că e "phy­si­ca­lly cha­l­len­ged" șî îi creăm con­di­ții supli­men­tare ca să poată trăi o viață com­pa­ra­bilă cu a noas­tră, cei per­fect sănă­toși: locuri spe­ci­ale în auto­buz, toa­lete adap­tate, rampe de acces pen­tru căru­cioare. Când cineva se naște "inte­lec­tu­a­lly cha­l­len­ged" nu doar că nu‐l aju­tăm, ci ne echi­păm cu toate instru­men­tele prin care putem exploata eco­no­mic han­di­ca­pul său. Sun­tem dupli­ci­tari totuși: pros­tia soci­ală este con­dam­na­bilă, doar cea eco­no­mică e dezi­ra­bilă. Prima ne trage îna­poi, e frâna pro­gre­su­lui social, a doua este moto­rul con­su­mu­lui. Și nu‐mi spu­neți că e vorba de soci­a­lism ver­sus capi­ta­lism, poves­tea asta n‐are nimic de a face cu ide­o­lo­gi­ile, ci cu sim­pla morală a soci­e­tă­ții umane și cu pro­gre­sul nos­tru ca spe­cie inte­li­gentă. Deci, ce să facem cu pros­tia? O tra­tăm sau o cul­ti­văm? Pen­tru că, ori­care ar fi deci­zia noas­tră, ar tre­bui să fim con­sec­venți. Dacă nu ne‐o dorim, atunci hai să înce­tăm să o sti­mu­lăm pen­tru a pro­fita de pe urma ei. Dacă o folo­sim, atunci tre­buie să accep­tăm și efec­tele ei soci­ale.


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


  1. daniel lupu

    Eu nu cred ca putem vorbi la modul gene­ral des­pre pros­tie, atunci cand vedem ce forme abe­rante imbracă în zilele noas­tre mani­pu­la­rea poli­tică și comer­ci­ală. Mani­pu­la­rea se folo­sește de ști­ință, de cunoaș­te­rea extra­or­di­nar de amă­nu­n­țită a psi­ho­lo­giei indi­vi­du­lui și mase­lor etc. Mani­pu­la­rea se adre­sează tutu­ror și, încearcă, în diverse sco­puri, prin metode din ce în ce mai sofis­ti­cate și mai per­fide, să influ­en­țeze cât mai mulți oameni, indi­fe­rent de nive­lul lor de inte­li­gență. Dacă ar fi să pot impune o deviză, care să călă­u­zescă acțiu­nile unor con­du­că­tori res­pon­sa­bili, pen­tru a ne salva de la dez­as­tru, aceasta ar fi pur și sim­plu ”Opriți mani­pu­la­rea” și nici­de­cum ”Opriți mani­pu­la­rea proș­ti­lor”.

  2. Augustin

    Deci, ce să facem cu pros­tia? O tra­tăm sau o cul­ti­văm?

    Nici una, nici alta. E sufi­cient să o lăsăm să evo­lu­eze în voie și se va rezolva de la sine.

    La fel ca și Alice (mai sus), eu nu cred că există prea mulți proști „natu­rali”. Adică oameni care să aibă defi­ciențe inte­lec­tu­ale sem­ni­fi­ca­tive, cărora să le fie greu să dis­tingă între bine și rău, între avan­ta­jos și dez­a­van­ta­jos, între acum și vii­tor.

    Sus­pec­tez că ce deran­jează de fapt este pros­tia mimată, asu­mată de „prost” la pre­siu­nea gru­pu­lui din care face parte, sau pen­tru obți­ne­rea unui avan­taj con­juc­tu­ral. Ori asta nu cred că tre­buie ridi­cată la nivel de pro­blemă comu­ni­tară (i.e. ce facem? noi, comu­ni­ta­tea), pen­tru că sunt cel mult pro­bleme indi­vi­du­ale (ale lui X, Y, Z care se com­plac în pros­tia lor).

    În fine, iată și o carte a cărui titlu pare să se potri­vească bine în con­tex­tul de aici: Dum­bing Us Down. N‐am citit‐o, dar cunosc auto­rul și cam am idee ce ar tre­bui să con­țină car­tea. Aș risca o bere la un pariu că pro­ba­bil ai găsi‐n car­tea asta niște răs­pun­suri inte­re­sante la frămân­tă­rile de la care a por­nit pos­ta­rea.

  3. Karioka

    Eu cred ca "Tara te vrea prost" nu e nici o sim­pla meta­fora si nici vreo goanga con­spi­ra­ti­o­nista. Pro­ba­bil asa func­tio­neaza totul. Eco­no­mia, poli­tica, pharma. Cum­pa­ra­to­rul infor­mat se fat­zaie mult si chel­tuie putin. Cum­pa­ra­to­rul fra­ier se ingra­ma­deste la redu­ceri la bor­ma­sine cu sacosa. Si mai cheama si pe altii. Negus­tor sa fii, ce‐ai face?
    Am bocit recent de mila unui vitel care in vreo 4 zile va deveni ali­ment si imi va trona in far­fu­rie. Am decla­rat chiar ca nu vreau sa fiu par­tasa la macel, chit ca e o aso­mare etica. Si ca imi vine sa ma fac vegana cand ma gan­desc la ochii aia de bebe­lus pari­co­pi­tat. Barbatu‐meu mi‐a rea­min­tit ca putem noi sa man­cam praz 1 an, vite­lul ala tot fleici va ajunge.
    Poate asa ratio­neaza si cel din spa­tele tej­ghe­lei. Domni­soara Flora tot proasta ramane. Daca nu o fra­ie­resc eu cu ule­iul meu de sla­bit 45 de kile pe minut, o fra­ie­reste veci­nul. Deci?

    • Sorin Sfirlogea

      Și eu bănu­iesc ace­lași lucru, așa s‐a con­struit trep­tat întreaga soci­e­tate con­tem­po­rană, pe baza prin­ci­pi­u­lui că tre­buie să găsești moda­li­ta­tea prin care să pros­peri de pe urma unei vicle­nii apli­cate altora. Firește, nu toate afa­ce­rile sunt bazate pe min­ciună, dar în ultima vreme înflo­resc tare multe din cate­go­ria asta. Poli­tica urmează o logică simi­lară: minte‐i ca să te așezi dina­in­tea buca­te­lor. Dacă n‐o faci tu, o face alt­ci­neva.
      Sun­tem deci con­dam­nați ca spe­cie să nu pro­gre­săm pen­tru că ne sabo­tăm reci­proc și, cul­mea, pie­dica prin­ci­pală este chiar demo­cra­ția. Ea ne obligă să cău­tăm o majo­ri­tate care să fie de acord cu un prin­ci­piu pen­tru a‐l putea aplica celor­lalți. În cazul de față ar tre­bui ca majo­ri­ta­tea să cadă de acord că exploa­ta­rea pros­tiei este dău­nă­toare spe­ciei umane, ducând la degra­dare morală și la con­sum inu­til de resurse. Alt­min­teri vom con­ti­nua după mode­lul actual. Sun­tem con­fi­gu­rați în așa fel încât nu vom ieși din mindstate‐ul actual decât printr‐o criză majoră, fie morală, fie de resurse.

      • Marius

        Deja sun­tem coco­sati de crize majore (atat cea a resur­se­lor, cat si cea morala), chiar daca unii se fac ca nu le vad, iar pros­tii (sic!) chair nu pot sa le per­ceapa.

        Mile­nii intregi, ome­ni­rea a fost con­dusa prin Dic­ta­tura si a pro­gre­sat oare­cum armo­nios (sti­inta, arta, teh­no­lo­gie, etc.). In ulti­mul secol, cel al demo­cra­tiei, imi pare ca sin­gu­rele pro­grese remar­ca­bile au fost cele ale teh­no­lo­giei. In spe­cial ale teh­nol­gi­i­lor care duc la pro­duse van­da­bile pe scara larga (medi­ca­mente inu­tile, elec­tro­nica de con­sum, suro­gate de man­care si bau­tura, indus­tria cine­ma­to­gra­fi­caa, tele­vi­ziu­nea si teh­no­gia web – utile mai ales pen­tru ras­pan­di­rea pros­tiei).

        Pare ca sin­gura cale de a tine pros­tii sub con­trol este Dic­ta­tura. Dar una ade­va­rata, nu abu­re­ala moderna si sofis­ti­cata pe care o traim azi. Pro­ba­bil ca o sa ne rein­toar­cem la Dic­ta­tura (si nu doar noi, roma­nii), dar mai intai tre­buie sa ne mai impu­ti­nam, ca pros­tii se si inmul­tesc pre­cum iepu­rii. De impu­ti­na­rea asta toc­mai se ocupa acum Mon­santo si com­pa­ni­ile pharma (asa zic teo­re­ti­cie­nii con­spi­ra­tiei).

  4. Alice

    Îna­inte de pros­tie există como­di­tate, mân­drie (pros­tească, sic!), tică­lo­șie, invi­die, lăcomie..văd că, cu enu­me­ra­rea asta mă apro­pii de Seven. Și‐o încă­pă­țâ­nare demnă de o cauză mai bună. Mă tot întreb cum ar arăta lumea (Ro) dacă ”proș­tii” și‐ar translata deter­mi­na­rea spre alte cauze.
    Eu cred că puțini oameni sunt cu ade­vă­rat proști, adică să nu‐i ducă min­tea deloc. Îi duce, dar îi duce în direc­ții nede­zi­ra­bile.
    Cum cred că oame­nii pot dis­cerne, în mod natu­ral, ere­di­tar, între bine și rău. Res­tul e ale­gere. Pen­tru care și sper să fie jude­cați. Asta, că tot vor­bim zilele astea de Jus­ti­ție.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu