Ale­xan­dru Ar­și­nel a pri­mit un ri­nichi nou pen­tru că este un “bun na­țio­nal” și de aceea a me­ri­tat ca în ca­zul său să se sară peste rând în lista de aș­tep­tare pen­tru transplan­turi. Pe de­plin con­ști­ent de pro­pria im­por­tanță, domnia sa a de­cla­rat că este mi­rat să vadă atâ­tea gu­noaie în ju­rul unei va­lori, re­fe­rindu-se la cei care îl cri­tică pen­tru pre­ten­ția la tra­ta­ment pre­fe­ren­țial. Evi­dent, va­loa­rea este el în­suși. Nu știu dacă ci­neva a avut de su­fe­rit de pe urma aces­tui fa­vo­ri­tism, pro­ba­bil că niște oa­meni vor aș­tepta mai mult să pri­mească o șansă de a trăi, dar știu si­gur că eu unul nu aș fo­losi sin­tagma de va­loare na­țio­nală cu re­fe­rire la dom­nul Ar­și­nel. În afara unor glume ră­su­flate pe care le spune de când îl știu și a pe­ni­bi­le­lor re­clame îm­pre­ună cu Stela Po­pescu și alte câ­teva me­di­o­cri­tăți, nu‑i cu­nosc vreun me­rit care să‑l facă re­mar­ca­bil în ochii mei. Dar poate că nu mă pri­cep eu să apre­ciez va­loa­rea unui om.

Io­nuț An­ghel, co­pi­lul omorât de mai­da­nezi, a de­ve­nit un caz na­țio­nal și va­lo­rează un mi­lion de euro. Pă­rin­ții lui au sta­bi­lit asta când au de­cis să ceară des­pă­gu­biri, după un cal­cul care îmi rămâne obs­cur pen­tru că nu‑i pot nici mă­car bă­nui ar­gu­men­ta­ția. E si­gur că ba­nii ăș­tia nu‑l vor aduce îna­poi din moarte, deci ce ar pu­tea ei re­pre­zenta? Nu-mi rămâne de­cât pre­su­pu­ne­rea des­tul de lo­gică că so­li­ci­ta­rea este una strict ma­te­rială: dacă tot a mu­rit co­pi­lul, hai să ve­dem dacă nu pu­tem trage un be­ne­fi­ciu din asta. Îmi vine greu să-mi ima­gi­nez ce fel de oa­meni sunt pă­rin­ții lui Io­nuț dacă au re­u­șit să pună o va­loare pe un co­pil mort. Dar poate că nu mă pri­cep eu să apre­ciez va­loa­rea unui om.

Pe la ju­mă­ta­tea lui sep­tem­brie a mu­rit Ma­rina Chirca, o fe­meie de 98 de ani din sa­tul Sla­tina, co­muna Nu­c­șoara. Era ul­tima su­pra­vie­țu­i­toare din­tre cei care i‑au spri­ji­nit pe lup­tă­to­rii an­ti­co­mu­niști din mun­ții Fă­gă­raș. Po­ves­tea ei, ca și a Eli­sa­be­tei Ri­zea, este ne­cu­nos­cută ma­jo­ri­tă­ții ro­mâ­ni­lor și pro­ba­bil că așa va și rămâne. În căr­țile de is­to­rie e loc pen­tru pre­zen­ta­tori de știri și ve­dete con­junc­tu­rale, dar nu și pen­tru sim­pli ță­rani care au în­frun­tat Se­cu­ri­ta­tea co­mu­nistă cu pre­țul li­ber­tă­ții lor. Ni­meni nu va co­me­mora în vreun fel viața și su­fe­rin­țele unor ast­fel de oa­meni, fap­tele lor sunt prea de­parte în tre­cut ca să mai în­semne ceva pen­tru ro­mâ­nii de azi. Mie mi se pare că tă­ria lor de ca­rac­ter și ver­ti­ca­li­ta­tea lor mo­rală me­rită tre­ce­rea aces­tor oa­meni în­tre eroii na­țio­nali ai Ro­mâ­niei. Dar poate că nu mă pri­cep eu să apre­ciez va­loa­rea unui om.

De aia zic: să lă­săm pros­ti­ile as­tea cu re­zis­tență anti-nu-știu-ce, cu mo­ra­li­tate și ca­rac­ter in­te­gru, să dăm fa­mi­liei An­ghel un mi­lion de euro ca să le ali­năm du­re­rea și să‑l în­tre­băm pe dom­nul Ar­și­nel dacă nu‑i tre­buie și un transplant de fi­cat — doar așa, pre­ven­tiv — ca să fim si­guri că ne pro­te­jăm va­lo­rile naționale.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. daniel lupu

    E clar ca lu­mina zi­lei că în­tre dom­nul Ar­și­nel + doamna Stela și va­loa­rea na­țio­nală nu vom pu­tea pune nici­o­dată semn de ega­li­tate. Chiar dacă unii nu mai pot de dra­gul lor, în frunte cu un domn par­la­men­tar (auto­in­ti­tu­lat RROM) care, foarte in­dig­nat, spu­nea ceva de ge­nul: ”…cum își pot per­mite (acesti pig­mei s.n.) să atingă ima­gi­nea unui om de cul­tură ce face parte din pa­tri­mo­niul na­țio­nal?…”. Va dati dum­ne­a­voas­tră seama? Ade­vă­rată blasfemie!
    Pe de altă parte, dra­cul nu‑i chiar atât de ne­gru. În le­gă­tură cu ade­vă­ra­tele va­lori, ca și în le­gă­tură cu multe alte lu­cruri, există o de­for­mare a re­a­li­tă­ții prin in­ter­me­diul me­dia. Con­fu­zia este ali­men­tată de me­dia și, în mod de­o­se­bit, de te­le­vi­ziune. Din pă­cate, dacă ne gân­dim din nou la ma­ni­pu­lare, efec­tele sunt ade­se­ori dezastroase.
    Eu tra­iesc to­tuși cu spe­ranța că din ce în ce mai mulți oa­meni în­cep să în­țe­leagă di­fe­rența din­tre re­a­li­tate și ceea ce con­stru­iește media.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.