Alexandru Arșinel a primit un rinichi nou pentru că este un “bun național” și de aceea a meritat ca în cazul său să se sară peste rând în lista de așteptare pentru transplanturi. Pe deplin conștient de propria importanță, domnia sa a declarat că este mirat să vadă atâtea gunoaie în jurul unei valori, referindu-se la cei care îl critică pentru pretenția la tratament preferențial. Evident, valoarea este el însuși. Nu știu dacă cineva a avut de suferit de pe urma acestui favoritism, probabil că niște oameni vor aștepta mai mult să primească o șansă de a trăi, dar știu sigur că eu unul nu aș folosi sintagma de valoare națională cu referire la domnul Arșinel. În afara unor glume răsuflate pe care le spune de când îl știu și a penibilelor reclame împreună cu Stela Popescu și alte câteva mediocrități, nu‑i cunosc vreun merit care să‑l facă remarcabil în ochii mei. Dar poate că nu mă pricep eu să apreciez valoarea unui om.
Ionuț Anghel, copilul omorât de maidanezi, a devenit un caz național și valorează un milion de euro. Părinții lui au stabilit asta când au decis să ceară despăgubiri, după un calcul care îmi rămâne obscur pentru că nu‑i pot nici măcar bănui argumentația. E sigur că banii ăștia nu‑l vor aduce înapoi din moarte, deci ce ar putea ei reprezenta? Nu-mi rămâne decât presupunerea destul de logică că solicitarea este una strict materială: dacă tot a murit copilul, hai să vedem dacă nu putem trage un beneficiu din asta. Îmi vine greu să-mi imaginez ce fel de oameni sunt părinții lui Ionuț dacă au reușit să pună o valoare pe un copil mort. Dar poate că nu mă pricep eu să apreciez valoarea unui om.
Pe la jumătatea lui septembrie a murit Marina Chirca, o femeie de 98 de ani din satul Slatina, comuna Nucșoara. Era ultima supraviețuitoare dintre cei care i‑au sprijinit pe luptătorii anticomuniști din munții Făgăraș. Povestea ei, ca și a Elisabetei Rizea, este necunoscută majorității românilor și probabil că așa va și rămâne. În cărțile de istorie e loc pentru prezentatori de știri și vedete conjuncturale, dar nu și pentru simpli țărani care au înfruntat Securitatea comunistă cu prețul libertății lor. Nimeni nu va comemora în vreun fel viața și suferințele unor astfel de oameni, faptele lor sunt prea departe în trecut ca să mai însemne ceva pentru românii de azi. Mie mi se pare că tăria lor de caracter și verticalitatea lor morală merită trecerea acestor oameni între eroii naționali ai României. Dar poate că nu mă pricep eu să apreciez valoarea unui om.
De aia zic: să lăsăm prostiile astea cu rezistență anti-nu-știu-ce, cu moralitate și caracter integru, să dăm familiei Anghel un milion de euro ca să le alinăm durerea și să‑l întrebăm pe domnul Arșinel dacă nu‑i trebuie și un transplant de ficat — doar așa, preventiv — ca să fim siguri că ne protejăm valorile naționale.
16:10
E clar ca lumina zilei că între domnul Arșinel + doamna Stela și valoarea națională nu vom putea pune niciodată semn de egalitate. Chiar dacă unii nu mai pot de dragul lor, în frunte cu un domn parlamentar (autointitulat RROM) care, foarte indignat, spunea ceva de genul: ”…cum își pot permite (acesti pigmei s.n.) să atingă imaginea unui om de cultură ce face parte din patrimoniul național?…”. Va dati dumneavoastră seama? Adevărată blasfemie!
Pe de altă parte, dracul nu‑i chiar atât de negru. În legătură cu adevăratele valori, ca și în legătură cu multe alte lucruri, există o deformare a realității prin intermediul media. Confuzia este alimentată de media și, în mod deosebit, de televiziune. Din păcate, dacă ne gândim din nou la manipulare, efectele sunt adeseori dezastroase.
Eu traiesc totuși cu speranța că din ce în ce mai mulți oameni încep să înțeleagă diferența dintre realitate și ceea ce construiește media.