Bătălii și războaie

În ultima rundă de proteste în stradă s‑a întâm­plat ceva spe­cial. În săp­tămâna care toc­mai se încheia se pro­dus­ese episo­dul cu demiterea lui Papici, după ce dosarul lui Drag­nea ajunsese în faza finală. Ponta nu s‑a putut abține și a reacționat pub­lic, jus­ti­ficând ret­rogradarea — pen­tru că nu a fost tehnic vorbind o demitere, ci o coborâre din funcția de con­duc­ere — prin "băsis­mul" care l‑a dovedit procurorul întoc­mind dosare politice. Am fost mirat să aud așa ceva spus în pub­lic, m‑am gân­dit ime­diat că frus­trarea prim-ministrului a fost atât de mare încât nu și‑a putut reprima reacția. Ce putea să‑l scoată așa tare din sărite?

Prob­a­bil a real­izat că, deși avus­ese un soi de înțelegere cu Băs­escu în priv­ința numir­ilor din Justiție, a fost păcălit. Numirea lui Tiberiu Niță în frun­tea DNA păruse sufi­cientă ca să con­troleze situ­ația, dar iată că dedesub­tul șefu­lui anti­corupților lucrurile se des­fășu­rau după alte sce­narii. Papici tre­buie să fi ținut foarte secret sta­diul în care se află, ascun­zând fap­tul că a final­izat dosarul și a aștep­tat un moment favor­a­bil ca să‑l expe­dieze către Codruța Kovesi, de unde știa că cur­sul justiției nu va mai fi întors. Încerc să-mi imag­inez atmos­fera din DNA, unde unii încearcă să trim­ită în jude­cată politi­cieni și mafioți, iar alții încearcă să‑i împiedice pe primii: sus­pi­ci­une, lim­baj cod­i­fi­cat, oameni de încredere, turnă­tori, diver­si­uni și con­tradi­ver­si­uni. O plăcere!

Pe urmă am citit arti­colul Sorinei Matei și am aflat despre amenințarea lui Drag­nea către Ponta: dacă dosarul meu ajunge în justiție, nu vei mai fi decât cel mult președ­inte de par­tid. Nu mi se pare incred­i­bil sce­nar­iul unei ast­fel de dis­cuții, cred și eu că Drag­nea este un per­sonaj mai influ­ent în par­tid decât Ponta, în primul pen­tru că are de partea lui baronii locali care îl susțin pen­tru că provine din­tre ei și are interese comune cu ale lor. Prob­a­bil de asta Ponta nu s‑a putut abține, nervii i‑au cedat aflând că dosarul cu pric­ina va fi pe masa unor judecă­tori, iar amenințarea lui Drag­nea s‑ar putea con­cretiza.

Să revenim la proteste. Eram curios să văd cum vor reacționa cei din stradă față de aceste eveni­mente. Imix­tiunea evi­dentă a politic­u­lui în justiție tre­buie sancțion­ată — mi-am zis — dar oare e bine să se deturneze dis­cuția despre Roșia Mon­tană către asta? Într‑o primă fază cre­deam că da. Ar fi un semn că la baza protestelor nu e o miș­care hipsterist-ecologică, nu e un moft de cor­po­ratiști îmburghez­iți, nu e o rătă­cire social­istă, ci o nemulțu­mire pro­fundă și jus­ti­fi­cată față de clasa politică. Subiec­tul Papici tre­buie înglo­bat în reven­dicări, ca o expre­sie a unei tol­er­anțe zero față de com­por­ta­men­tul cla­sei politice.

Am văzut toți ce s‑a întâm­plat: protes­tatarii au refuzat să adopte reven­dicările pro-DNA, ceea ce a declanșat și câteva inci­dente minore sol­date cu dis­pute ver­bale în stradă. Și mă gân­deam că au greșit, tre­buiau să se ducă, să spună că nu vor ca așa ceva să se întâm­ple în justiție. Dar, după o reflecție mai lungă, am real­izat că ar fi putut cădea într‑o cap­cană. Dis­puta din DNA este foarte poli­ti­zată, e Băs­escu ver­sus USL, iar luarea unei poz­iții ferme ar putea fi rapid inter­pre­tată drept susținerea uneia din­tre tabere. USL nu poate mobi­liza oameni care să man­i­festeze în favoarea proiec­tu­lui Roșia Mon­tană cu excepția celor care sunt deja anga­jați ca mil­i­tanți ai RMGC. Lumea nu se împotrivește proiec­tu­lui dar nici nu se ridică de pe scaun să‑l susțină. Susținerea lui Papici ar fi putut ime­diat fi spec­u­lată drept susținerea lui Băs­escu, iar USL ar fi avut posi­bil­i­tatea să declare protes­tatarii drept "băsiști" pen­tru că, iată, îi apără oamenii. Iar asta ar fi ridi­cat de pe scaun pe anti-băsiști. Care sunt mulți.

A fost bine? A fost rău? Tre­buia să reacționăm ca soci­etate civilă la întâm­plările din DNA? Într-un final am ajuns la con­cluzia că nu sau mai pre­cis nu prin ameste­carea reven­dicărilor. Roșia Mon­tană e o bătălie care tre­buie câști­gată. Resp­in­gerea proiec­tu­lui este un subiect care privește direct soci­etatea civilă. Justiția în schimb e un subiect mult mai del­i­cat și mai com­pli­cat de ges­tionat din stradă. Ce să solic­ităm: să fie demis Nițu și numit cine? Cum putem argu­menta logic că numir­ile făcute de Nițu vor pune piedici luptei împotriva corupției? E doar o pre­supunere, o prezumpție foarte cred­i­bilă, dar imposi­bil de demon­strat a pri­ori. Există din feri­cire alți "jan­darmi" care vor sancționa aceste eveni­mente, deja ambasada amer­i­cană a expri­mat un punct de vedere și nu mă îndoi­esc că și Uni­unea Euro­peană va avea o opinie crit­ică.

Am pier­dut o ocazie să arătăm că sunt și alte lucruri care nu sunt în reg­ulă. Dar în dis­puta din­tre soci­etatea civilă și clasa politică, care sper că abia a început, Roșia Mon­tană e doar o primă bătălie. E impor­tant să fie adjude­cată ca să existe încred­erea că se poate câștiga războiul.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. daniel lupu

    Deși este bine, în gen­eral, să nu cre­dem în con­spir­ații și fatal­i­tate, aș îndrăzni totuși să afirm că în cazul Roșia Mon­tana decizia nu se va lua la București și, că această decizie va fi imposi­bil de influ­ențat prin inter­mediul străzii.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu