Re­cu­nosc din ca­pul lo­cu­lui că nici eu nu știu ce să cred des­pre po­ves­tea asta cu des­cen­tra­li­za­rea. De aia nici n‑am po­me­nit ni­mic de ea, deși e ceva timp de când se tot dis­cută prin presa des­pre de­cla­ra­ți­ile unora și al­tora pe acest su­biect. De fi­e­care dată când por­neam cu avânt să scriu câ­teva rân­duri, mă îm­pie­di­cam în pro­pri­ile con­tra­ar­gu­mente și ni­mic nu pă­rea că se leagă lo­gic. E bine să fa­cem des­cen­tra­li­za­rea sau nu?

Nici acum nu sunt mai lă­mu­rit. Ar­gu­men­tele pro și con­tra sunt ace­leași, nu au în­cli­nat nici unele ba­lanța în fa­voa­rea lor. Îmi dis­plac pro­fund cei care azi pro­mo­vează ideea și îi sus­pec­tez de gân­duri ti­că­loase, dar parcă ăia di­na­in­tea lor erau mai breji?

În­tot­dea­una am cre­zut – și sper că am re­u­șit să spun su­fi­cient de clar asta în alte pri­le­juri – că re­clă­di­rea Ro­mâ­niei nu poate să în­ceapă alt­min­teri de­cât prin re­clă­di­rea mi­ci­lor co­mu­ni­tăți, fie că sunt sate, orașe mici sau chiar car­ti­ere din orașe mai mari. Spi­ri­tul de so­li­da­ri­tate pe care îl cere efor­tul de a re­de­sena des­ti­nul nos­tru nu e ceva ce se naște ca prin far­mec sub ba­gheta unui li­der pro­vi­den­țial. Dar ca această pre­fa­cere să fie mă­car po­si­bilă, este ne­voie de în­zes­tra­rea fi­e­că­rei co­mu­ni­tăți cu atri­bu­tele vo­in­ței și pu­te­rii de a‑și de­ter­mina sin­gură ros­tul. Cu cât de­ci­zi­ile pri­vind pro­pria viață vor fi mai aproape de fi­e­care in­di­vid, cu atât ne­voia de res­pon­sa­bi­li­zare și so­li­da­ri­zare va crește, spre bi­nele în­tre­gii co­mu­ni­tăți și al na­ției per an­sam­blu. Este deci bine să fa­cem des­cen­tra­li­zare – mi-am zis.

Apoi mi-am amin­tit cine sunt cei care vor ho­tărî no­ile re­guli: ves­ti­ții ba­roni ai cla­sei po­li­tice. Și am în­țe­les re­pede că în fața noas­tră se des­chide o cap­cană adâncă, aceea a co­rup­ției lo­cale, mai lesne de prac­ti­cat și mai ane­voie de dez­vă­luit, pen­tru că forța pre­sei pro­vin­ci­ale este in­fi­nit mai mică de­cât cea a ma­ri­lor ziare cu jur­na­liști mai mulți și cu mij­loace de in­ves­ti­gare. Pe plan lo­cal po­tlo­gă­ri­ile sunt mai lesne aco­pe­rite, oa­me­nii sunt mai pu­țin in­for­mați. Există în pro­vin­cie spi­ri­tul ci­vic ne­ce­sar pen­tru a păs­tra un ochi vi­gi­lent asu­pra mo­du­lui cum se fo­lo­sesc su­mele sem­ni­fi­ca­tive care vor lua ca­lea bu­ge­te­lor re­gio­nale și lo­cale? Răs­pun­sul este mai de­grabă nu, cred eu.

Îmi spun apoi că ju­de­cata is­to­riei e mai me­reu prag­ma­tică. Nu con­tează că un lu­cru bun în­cepe printr‑o eroare sau un abuz. Une­ori e im­por­tant să afirmi un prin­ci­piu, chiar dacă ini­țial el fa­vo­ri­zează doar pe unii și îi așează ne­me­ri­tat în ca­pul bu­ca­te­lor. Tim­pul cerne to­tul cu ne­o­bo­sita lui ca­dență și, într-un fi­nal, lu­cru­rile bune ajung să iasă la su­pra­față. Poate că așa e și cu des­cen­tra­li­za­rea – la în­ce­put va fa­vo­riza bo­ie­ri­mea pro­vin­ci­ală, dar mai târ­ziu lu­cru­rile se vor așeza și ros­tul ei se va vădi în viața de zi cu zi a comunităților.

În­dată însă gân­dul mă duce spre is­to­ria ro­mâ­ni­lor: când oare am în­vă­țat ceva bun din în­tâm­plă­rile pe care mai de­grabă al­ții ni le-au hă­răzit? Când am știut trage fo­los din ne­ca­zu­rile prin care am tre­cut? Când am fost so­li­dari alt­fel de­cât în vre­muri de pri­mej­die, când de co­e­ziune atârna viața noas­tră și a ge­ne­ra­ți­i­lor ce urmau?

Li­viu Drag­nea – ar­ti­za­nul aces­tei des­cen­tra­li­zări — spu­nea într‑o de­cla­ra­ție pu­blică re­centă că este pen­tru prima oară când se va re­a­liza o rup­tură se­ri­oasă de co­mu­nism. Îi dau drep­tate. Sin­gu­rul lu­cru de care nu sunt si­gur e di­rec­ția în care ne în­drep­tăm: îna­inte, spre o so­ci­e­tate mo­dernă și ci­vi­li­zată, sau îna­poi, că­tre cur­țile bo­ie­ri­lor, cu slugi, vă­tafi și opincari?


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.