De un an și ju­mă­tate gu­ver­nul Ponta ad­mi­nis­trează o țară care se în­dreaptă eco­no­mic acolo unde se pri­cep să o ducă com­pa­ni­ile pri­vate. Ro­mâ­nia nu este (o fi fost vreo­dată?) gu­ver­nată, ci mulsă de taxe și im­po­zite de că­tre clasa po­li­tică pen­tru a sus­ține apa­ra­tul bi­ro­cra­tic al ad­mi­nis­tra­ți­i­lor pu­blice și lo­cale. Doar că se apro­pie vre­mea când nota de plată pen­tru această in­com­pe­tență va tre­bui achi­tată, iar prima pia­tră de în­cer­care e bu­ge­tul lui 2014.

La în­ce­pu­tul anu­lui ăsta, sub eu­fo­ria câști­gă­rii im­pe­tu­oase a ale­ge­ri­lor, noii gu­ver­nanți nu au sim­țit pre­siu­nea eco­no­miei. Au îm­păr­țit pos­turi în ad­mi­nis­tra­ție, și-au târ­guit func­ți­ile de se­cre­tari de stat și și-au fre­cat mâ­nile, bu­cu­roși că se gă­sesc în ca­pul bu­ca­te­lor. Dar tim­pul a tre­cut iute și pro­ble­mele n‑au în­târ­ziat să apară: bu­ge­tul de stat nu co­lecta ceea ce se pla­ni­fi­case, iar gu­ver­nul s‑a do­ve­dit in­ca­pa­bil să facă ceva. Dacă n‑ar fi fost ex­por­tu­rile care au cres­cut ne­spe­rat de bine – tră­i­ască fa­bri­cile Da­cia și Ford — am fi asis­tat la un ta­blou ușor tra­gic al gu­ver­nă­rii Ponta.

Ce e de fă­cut? 2014 va fi to­tuși un an elec­to­ral, anul des­păr­ți­rii de bă­sism, cum le place ul­tra­și­lor use­liști să spună. Dacă in­suc­ce­sele vor con­ti­nua să se în­su­meze, ale­ge­rile pre­zi­den­ți­ale ar pu­tea fi afec­tate. Crin An­to­ne­scu s‑a ho­tă­rât să se dis­tan­țeze de Ponta, mă­car atât cât să poată pre­tinde că a fă­cut un fel de cri­tică con­struc­tivă. De ceva timp PSD își con­so­li­dează po­zi­ția în par­la­ment, în per­spec­tiva unei po­si­bile gu­ver­nări so­li­tare, re­cru­tând oa­meni de la PPDD. Nu că ar fi foarte greu — Dan Dia­co­ne­scu fără OTV e ca o gă­ină de­ca­pi­tată care se zbate za­dar­nic că­tre un sfâr­șit po­li­tic pre­vi­zi­bil. Iar PDL cred că aș­teaptă oport­u­nis­tic mo­men­tul po­tri­vit de a‑și in­tra în ro­lul de par­tid-ba­lama. Ci­neva va avea ne­voie de ei. Cu­rând.

Dar, până una-alta, bu­ge­tul 2014 și în­ca­dra­rea în de­fi­cit sunt pro­ble­mele zi­lei. De unde bani? Ponta aleargă de colo-colo, taie su­b­ven­ții de la me­trou și anunță creș­teri de ac­cize la com­bus­ti­bili, în­cer­când să mas­cheze gra­vi­ta­tea si­tu­a­ției în care se află, dar toate aceste mă­suri nu vor fi de ajuns. Și se va ajunge, dacă nu acum cu si­gu­ranță mai că­tre mij­lo­cul anu­lui vi­i­tor, la so­lu­ți­ile dras­tice și du­re­roase: taxe mai mari, eli­mi­na­rea ex­cep­ți­i­lor care spri­ji­neau anu­mite do­me­nii eco­no­mice. Și abia asta va fi foarte prost, nu doar pen­tru că noi vom plăti in­com­pe­tența lui Ponta, ci și pen­tru că fe­lul ăsta de a re­zolva pro­bleme va su­foca fi­rava eco­no­mie ro­mâ­nească. Iar sal­va­rea mi­ci­lor în­tre­prin­ză­tori va fi – ca de obi­cei — tre­ce­rea la afa­ce­rile la ne­gru, ceea ce va scă­dea și mai mult în­ca­să­rile la bu­get.

Tot ce a fă­cut până acum Ponta a fost să ac­țio­neze pri­pit și in­com­pe­tent la pro­ble­mele bu­ge­tu­lui de stat. De­loc sur­prin­ză­tor, sti­lul ăsta pom­pie­ris­tic a în­ce­put să își arate li­mi­tele: când sunt prea multe fo­curi de stins și prea pu­țină apă în­cepi să re­a­li­zezi că pre­ven­ția e mai efi­cientă de­cât com­ba­te­rea. Doar că pen­tru asta tre­buie să-ti faci pla­nuri din timp, să te pre­gă­tești.

Că Ponta n‑are nici o di­rec­ție a gu­ver­nă­rii o do­ve­dește și re­centa lui de­cla­ra­ție: am con­ve­nit la cre­a­rea USL că păs­trăm cota unică de 16%, mă voi ține de cu­vânt. Apa­rent e un om de onoare. În re­a­li­tate avea ne­voie de PNL ca să fie si­gur de vic­to­rie, chiar dacă pe­se­diș­tii frea­mătă de plă­cere când se gân­desc la im­po­zit pro­gre­siv. Ma­ieul e însă mai aproape de­cât că­mașa, așa că — fie! — lă­săm cota unică. Dar să afirmi că ar­gu­men­tul pen­tru care aplici o mă­sură fis­cală este că ai pro­mis asta cuiva și să nu po­me­nești ni­mic de ne­vo­ile re­ale ale eco­no­miei ro­mâ­nești, e o do­vadă clară de ama­to­rism și de lipsă de per­spec­tivă. Un prim-mi­nis­tru face ceea ce țara are ne­voie, nu ceea ce Ic­su­lescu l‑a pus să pro­mită.

Într‑o bună zi, care nu e prea de­parte, PSD va con­clu­ziona că e mai im­por­tant pen­tru ei să mă­rească ta­xele ca să sal­veze apa­ren­țele bu­ge­tu­lui de stat de­cât să-si res­pecte în­țe­le­ge­rile cu PNL. Pen­tru că, din nou, ma­ieul e mai aproape de­cât că­mașa. Și atunci USL se va des­trăma, An­to­ne­scu nu se va mai alege pre­șe­dinte, Ponta va can­dida pro­ba­bil la Co­tro­ceni, iar ce va urma din toată po­ves­tea asta doar Dum­ne­zeu știe.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Alice

    Sunt des­tul de trista din ca­uza gu­ver­na­rii ac­tu­ale si de per­spec­ti­vele in care ne arunca. Dar si mai trista pen­tru ca nu vad cine si in ce fel ii poate opri. Ma in­treb, co­le­gii mei, cor­po­ra­tis­tii, care i‑au vo­tat cu doua maini, cum se simt, ce sen­ti­mente ii in­cearca. Ul­tima data cand am ve­ri­fi­cat cica erau con­for­ta­bili. Ope­ra­tiu­nea a re­u­sit, Ro­ma­nia a moarta.

    • daniel lupu

      Eu nu sunt trist “din ca­uza gu­ver­na­rii ac­tu­ale si de per­spec­ti­vele ei”. Eu sunt in­gro­zit.
      Pe cor­po­ra­tisti, in ge­ne­ral, nu‑i in­cearca sen­ti­mente. Asa ca, chiar n‑are rost sa pu­nem sem­nul in­tre­ba­rii :)).
      Cat des­pre “cor­po­ra­tis­tii con­for­ta­bili”, nu pot sa spun de­cat ca asta imi ad­duce aminte de un film cu John Wa­yne, cow­boy ba­tran, dor­mind sub ce­rul li­ber, langa turma de vite. O fe­tis­cana fru­moasa se cui­ba­reste langa el si, in­tre­bata fi­ind ce ca­uta acolo, ea ras­punde non­sa­lant: “pen­tru ca esti con­for­ta­bil” :))


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.