Lupii tineri din pădurile anarhiei

Cu câteva zile în urmă citeam des­pre o anchetă a Comi­siei ame­ri­cane pen­tru Secu­ri­tate și Schimb, care a des­co­pe­rit că o com­pa­nie din dome­niul pharma – Stry­ker – a ofe­rit mită mai mul­tor ofi­ci­ali din cinci țări în schim­bul obți­ne­rii unor con­tracte. Prin­tre țările res­pec­tive, bine­în­țe­les, se găsește și Româ­nia. Stry­ker ar fi ofe­rit aici 192 de șpăgi în valoare de jumă­tate de milion de euro. Ten­ta­ția de a face un cal­cul nu m‐a oco­lit și mă gân­deam că media de 2.500 euro pe șpagă e mai degrabă o sumă modestă, ce ar putea fi ofe­rită unui șef de sec­ție dintr‐un spi­tal decât vre­u­nui rechin de prin minis­ter. Evi­dent, în Româ­nia nu a dema­rat nici o anchetă cu pri­vire la subiec­tul ăsta.

Până la urmă nu des­pre cine și cât a luat șpaga vro­iam să vă poves­tesc. Era doar un exem­plu de com­por­ta­ment imo­ral pe care o com­pa­nie îl acceptă în numele pro­fi­tu­lui, deși sunt per­fect con­ști­enți de con­se­cin­țele nefaste pe care le pro­duc – măcar la nivel pisho­lo­gic – asu­pra comu­ni­tă­ții unde își fac în acest fel afa­ce­rile. Dacă mi s‐ar fi spus că totul a fost o ini­ția­tivă locală, ticlu­ită de niște mana­geri de văn­zâri locali, lăcomindu‐se la bonu­suri și sala­rii mari, aș fi zis că e de aștep­tat asta într‐o soci­e­tate unde corup­ția este parte din ADN. Fap­tul că mușa­ma­li­za­rea s‐a întâm­plat la nive­lul head‐quarter‐ului din SUA demon­strează că pro­fi­tul e o moti­va­ție sufi­cientă ca să prac­tici afa­ceri imo­rale și ile­gale.

Tot de curând aveam o dis­cu­ție cu diverși cunos­cuți sau mai puțin cunos­cuți des­pre mora­li­ta­tea cor­po­ra­ți­i­lor, por­nind de la un alt arti­col care aborda subiec­tul într‐un mod gene­ric, sfâr­șind printr‐o refe­rință la CSR (cor­po­rate social res­pon­si­bi­lity, pen­tru cine nu cunoaște abre­vi­e­rea). Eu mă bucu­ram că pro­blema mora­li­tă­ții este tot mai frec­vent sem­na­lată în media, chiar dacă nu cred că CSR a rezol­vat încă nimic – e mai degrabă o moda­li­tate sub­ver­sivă de mini­ma­li­zare, cam în ace­lași fel în care hypermarket‐urile au rai­oane de pro­duse bio la pre­țuri nesim­țite ca să demon­streze că mân­ca­rea sănă­toasă nu este o solu­ție de vii­tor. Îndată au apă­rut în dis­cu­ție (nein­vi­tate) per­soane cu vederi de dreapta, ultrași capi­ta­liști cum îi numesc eu, care au înce­put să toace subiec­tul mora­li­tă­ții. În esență, punc­tul lor de vedere e sim­plu de expri­mat: piață liberă înseamnă că orice este per­mis, fără res­tric­ții.

Nu anti­ci­pam un ast­fel de radi­ca­lism, așa că am încer­cat să explic nevoia de mora­li­tate prin situ­a­ți­ile de mono­pol pri­vat, când o com­pa­nie pri­vată sau un car­tel pri­vat mono­po­li­zează un anu­mit sec­tor eco­no­mic, de obi­cei abso­lut nece­sar pen­tru viața de zi cu zi a comu­ni­tă­ți­lor și con­tro­lează pre­țu­rile prin înțe­le­geri mas­cate, cu uni­cul scop de eluda con­cu­rența liberă și de a obține pro­fi­turi mari. Teo­ria mea este că în absența unei con­cu­rențe reale nu mai vor­bim de capi­ta­lism – piața con­cu­ren­ți­ală este unul din con­cep­tele fun­damen­tale ale capi­ta­lis­mu­lui. Replica – stu­pe­fi­antă pen­tru mine – a fost că piața liberă înseamnă că orice e per­mis, cu con­di­ția să nu fie impus de stat, iar mono­po­lul pri­vat nu există, mono­po­lul este doar de stat. Până și cineva care se infor­mează de pe Wiki­pe­dia înțe­lege că afir­ma­ți­ile astea sunt ero­nate! De fapt, fără să‐și dea pro­ba­bil seama, oame­nii ăștia nu sunt capi­ta­liști, sunt anar­hiști, ceea ce e o cu totul altă mân­care de pește.

Cine com­pune cate­go­ria asta de per­soane, atât de dor­nică de capi­ta­lism săl­ba­tic, în for­mele sale pri­mi­tive, când totul e per­mis și doar cel mai îndrăz­neț și mai puter­nic are de câști­gat? Nu știu exact, dar jude­când după apa­rențe (poten­țial înșe­lă­toare), pare să fie vorba de tineri de un rela­tiv suc­ces, ce lucrează în indus­trii care asi­gură veni­turi con­sis­tente și o piață de muncă rela­tiv bogată, oameni care se simt pe val și cred – cu nai­vi­ta­tea spe­ci­fică tine­re­ții – că suc­ce­sul nu poate fi con­junc­tu­ral, ci este doar con­se­cința firească a inte­li­gen­ței și com­pe­ten­țe­lor pro­prii. Lupii tineri ai eco­no­miei româ­nești vor lupte pe viață și pe moarte, pen­tru că acum ei se con­si­deră în avan­taj. Să supra­vie­țu­iască doar cei mai puter­nici, afirmă ei, iar noi vom fi prin­tre înving­ă­tori pen­tru că sun­tem deș­tepți și meri­tu­oși!

Viața e mult mai com­pli­cată decât o vezi prin ochii tine­re­ții. Ajungi să înveți asta cu tim­pul, după ce ai fost tu însuți rebel fără cauză, gata să te iei la trântă cu res­tul lumii, con­vins că poți s‐o învingi. Iar atunci când matu­ri­za­rea se pro­duce începi să pri­cepi că nu poți răzbi de unul sin­gur, că pe pământ tre­buie să fie loc pen­tru fie­care. Ide­ile lor nu vor avea nici­când ecou într‐o majo­ri­tate a unei soci­e­tăți demo­cra­tice. Demer­sul lor e uto­pic.

Lupii tineri se vor întoarce din pădu­rile anar­hiei când vor pri­cepe că sunt sin­guri acolo.


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


  1. daniel lupu

    …Atunci…lupii tineri vor fi lupi batrani, cu din­ții tociți, stând și minunându‐se cu gan­dul la ero­rile comise în tine­rețe. Și alți lupi tineri le vor lua locul în pădu­rile anar­hiei. Dar, vână­to­rul, unde e vână­to­rul?


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu