Lupii tineri din pădurile anarhiei

Cu câteva zile în urmă citeam despre o anchetă a Comisiei amer­i­cane pen­tru Secu­ri­tate și Schimb, care a descoperit că o com­panie din dome­niul pharma — Stryker — a oferit mită mai mul­tor ofi­ciali din cinci țări în schim­bul obținerii unor con­tracte. Printre țările respec­tive, bineînțe­les, se găsește și Româ­nia. Stryker ar fi oferit aici 192 de șpăgi în val­oare de jumă­tate de mil­ion de euro. Ten­tația de a face un cal­cul nu m‑a ocolit și mă gân­deam că media de 2.500 euro pe șpagă e mai degrabă o sumă mod­estă, ce ar putea fi ofer­ită unui șef de secție dintr-un spi­tal decât vre­unui rechin de prin min­is­ter. Evi­dent, în Româ­nia nu a demarat nici o anchetă cu privire la subiec­tul ăsta.

Până la urmă nu despre cine și cât a luat șpaga vroiam să vă povestesc. Era doar un exem­plu de com­por­ta­ment imoral pe care o com­panie îl acceptă în numele prof­i­t­u­lui, deși sunt per­fect conș­tienți de con­secințele nefaste pe care le pro­duc — măcar la nivel pishologic — asupra comu­nității unde își fac în acest fel afac­er­ile. Dacă mi s‑ar fi spus că totul a fost o iniția­tivă locală, ticluită de niște man­ageri de vănzâri locali, lăcomindu-se la bonusuri și salarii mari, aș fi zis că e de aștep­tat asta într‑o soci­etate unde corupția este parte din ADN. Fap­tul că mușa­malizarea s‑a întâm­plat la nivelul head-quarter-ului din SUA demon­strează că prof­i­tul e o moti­vație sufi­cientă ca să prac­tici afac­eri imorale și ile­gale.

Tot de curând aveam o dis­cuție cu diverși cunoscuți sau mai puțin cunoscuți despre moral­i­tatea cor­po­rați­ilor, pornind de la un alt arti­col care aborda subiec­tul într-un mod generic, sfârșind printr‑o refer­ință la CSR (cor­po­rate social respon­si­bil­ity, pen­tru cine nu cunoaște abre­vierea). Eu mă bucu­ram că prob­lema moral­ității este tot mai frecvent sem­nalată în media, chiar dacă nu cred că CSR a rezol­vat încă nimic — e mai degrabă o modal­i­tate sub­ver­sivă de min­i­malizare, cam în ace­lași fel în care hypermarket-urile au raioane de pro­duse bio la prețuri nes­imțite ca să demon­streze că mân­carea sănă­toasă nu este o soluție de viitor. Îndată au apărut în dis­cuție (nein­vi­tate) per­soane cu ved­eri de dreapta, ultrași cap­i­tal­iști cum îi numesc eu, care au început să toace subiec­tul moral­ității. În esență, punc­tul lor de vedere e sim­plu de expri­mat: piață liberă înseamnă că orice este per­mis, fără restricții.

Nu antic­i­pam un ast­fel de rad­i­cal­ism, așa că am încer­cat să explic nevoia de moral­i­tate prin situ­ați­ile de monopol pri­vat, când o com­panie pri­vată sau un car­tel pri­vat monop­o­lizează un anu­mit sec­tor eco­nomic, de obi­cei abso­lut nece­sar pen­tru viața de zi cu zi a comu­nităților și con­trolează prețurile prin înțelegeri mas­cate, cu unicul scop de eluda con­curența liberă și de a obține prof­i­turi mari. Teo­ria mea este că în absența unei con­curențe reale nu mai vor­bim de cap­i­tal­ism — piața con­curențială este unul din con­ceptele fun­da­men­tale ale cap­i­tal­is­mu­lui. Replica — stu­pe­fi­antă pen­tru mine — a fost că piața liberă înseamnă că orice e per­mis, cu condiția să nu fie impus de stat, iar monopolul pri­vat nu există, monopolul este doar de stat. Până și cineva care se informează de pe Wikipedia înțelege că afir­mați­ile astea sunt eronate! De fapt, fără să-și dea prob­a­bil seama, oamenii ăștia nu sunt cap­i­tal­iști, sunt anarhiști, ceea ce e o cu totul altă mân­care de pește.

Cine com­pune cat­e­go­ria asta de per­soane, atât de dor­nică de cap­i­tal­ism săl­batic, în formele sale prim­i­tive, când totul e per­mis și doar cel mai îndrăzneț și mai put­er­nic are de câști­gat? Nu știu exact, dar judecând după aparențe (potențial înșelă­toare), pare să fie vorba de tineri de un rel­a­tiv suc­ces, ce lucrează în indus­trii care asig­ură ven­i­turi con­sis­tente și o piață de muncă rel­a­tiv bogată, oameni care se simt pe val și cred — cu naiv­i­tatea speci­fică tinereții — că suc­ce­sul nu poate fi con­junc­tural, ci este doar con­secința firească a inteligenței și com­pe­tențelor pro­prii. Lupii tineri ai economiei românești vor lupte pe viață și pe moarte, pen­tru că acum ei se con­sid­eră în avan­taj. Să supraviețuiască doar cei mai put­er­nici, afirmă ei, iar noi vom fi printre învingă­tori pen­tru că sun­tem deștepți și mer­ituoși!

Viața e mult mai com­pli­cată decât o vezi prin ochii tinereții. Ajungi să înveți asta cu tim­pul, după ce ai fost tu însuți rebel fără cauză, gata să te iei la trântă cu restul lumii, con­vins că poți s‑o învingi. Iar atunci când maturizarea se pro­duce începi să pri­cepi că nu poți răzbi de unul sin­gur, că pe pământ tre­buie să fie loc pen­tru fiecare. Ideile lor nu vor avea nici­când ecou într‑o majori­tate a unei soci­etăți demo­c­ra­t­ice. Demer­sul lor e utopic.

Lupii tineri se vor întoarce din pădurile anarhiei când vor pri­cepe că sunt sin­guri acolo.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. daniel lupu

    …Atunci…lupii tineri vor fi lupi batrani, cu dinții tociți, stând și minunându-se cu gan­dul la ero­r­ile comise în tinerețe. Și alți lupi tineri le vor lua locul în pădurile anarhiei. Dar, vână­torul, unde e vână­torul?


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu