Între pădure și lemn

În penul­timul week­end din sep­tem­brie mă aflam în Brașov, unde urma să mă întâl­nesc cu foștii mei colegi de fac­ul­tate pen­tru a douăzeci și cincea aniver­sare a absolvirii pro­moției noas­tre. M‑am bucu­rat să‑i revăd, dar aș fi fost și mai bucuros dacă ne-am fi adunat toți – o bună parte din­tre colegi n‑au putut să ajungă. După fireștile strân­geri de mâini și îmbrățișări a urmat obiș­nu­itul curs fes­tiv, unde am avut ocazia să‑i reve­dem pe unii din­tre pro­fe­sorii noștri. N‑ar fi fost poate nimic de povestit despre asta – sunt mai degrabă imag­ini cu val­oare de sim­bol pen­tru mine și colegii mei – dacă la cur­sul fes­tiv n‑ar fi început o dis­cuție intere­santă.

Unul din­tre pro­fe­sori ne‑a vor­bit despre un subiect serios, con­sid­erând că impor­tanța aces­tuia mer­ită să încalce reg­ula nescrisă a depănării unor amintiri hazlii în ast­fel de ocazii. Și ne‑a invi­tat pe toți – dar mai apăsat pe cei care încă lucrează în sil­vi­cul­tură – să susținem ideea vânzării masei lem­noase la mar­ginea dru­mu­lui, în locul vânzării pe picior1. În sală s‑a stâr­nit o oare­care rumoare, mai ales că unii din­tre colegi se ocupă de exploatarea masei lem­noase, iar o ast­fel de schim­bare i‑ar afecta serios2.

Mai târziu am aflat că există o nouă vari­antă de Cod Sil­vic elab­o­rată de min­is­terul apelor și pădurilor, care prop­une exact ace­lași lucru: vân­zarea masei lem­noase la mar­ginea dru­mu­lui sau în rampe. Atunci am înțe­les că lucrurile sunt mai serioase, nu e doar o opinie aca­d­e­mică, ci o iniția­tivă leg­isla­tivă care va schimba dra­matic indus­tria lem­nu­lui din Româ­nia. Și m‑am între­bat: va fi măsura asta în favoarea pădurii?

Căt s-a exploatat legal Cum se împart pădurile
Câteva infor­mații sta­tis­tice despre pădurea românească

 

Teo­retic vorbind, sil­vi­cul­tura a avut întot­deauna nemulțu­miri față de actul de exploatare. Oricât de atent s‑ar face doborârea și colectarea lem­nu­lui din pădure, pagubele pro­duse pădurii și solu­lui sunt sem­ni­fica­tive. Pen­tru a exploata lem­nul se fac dru­muri de trac­tor care brăzdează pan­tele. Arborii printre care se trag trunchi­urile exploatate rămân cu răni serioase prin care pot intra putre­gaiul și alte boli ale lem­nu­lui. Puieții nat­u­rali din sem­i­nțe sunt ade­sea dis­truși. Toate astea pen­tru că măsurile de pro­tecție pe care exploata­torul ar tre­bui să le ia sunt costisi­toare, deci neprof­itabile. E mai ieftin ade­sea să plătești o amendă pen­tru dis­truger­ile făcute decât să chel­tu­iești pen­tru o exploatare pri­etenoasă cu mediul. Plus că, ade­sea, sil­vicul­torii care ar tre­bui să aplice amen­zile pot închide ochii dacă îi motivezi finan­ciar.

Ce ar schimba noul Cod Sil­vic? Foarte multe. Lic­i­tația pen­tru exploatare și-ar schimba log­ica: firmele de exploatare se vor prezenta să câștige un con­tract de prestare ser­vicii, nu unul de cumpărare de lemn. Câștigă­torul nu va mai fi cel care oferă cel mai mult, ci cel care se anga­jează să facă lucrările cel mai ieftin. Asta înseamnă că va fi direct intere­sat să pună în cos­turile exploatării toate chel­tu­ielile legate de pro­tecția medi­u­lui. Cel care nu le pune riscă să plătească amenzi care îi vor diminua prof­i­tul. Care profit va fi un pro­cent rel­a­tiv mod­est pus peste cos­turile totale – poate 10–15%. În orice caz mult mai puțin decât cel rezul­tat din vân­zarea de lemn. Mulți din­tre cei care acum au firme de exploatare vor fi poate ten­tați să spună: ok, exploatați voi lem­nul, noi vom veni să‑l cumpărăm de la mar­ginea dru­mu­lui.

Apoi se creează o situ­ație ciu­dată: cos­tul de exploatare pe metrul cub al pro­duselor secun­dare și de igienă ar putea fi mult mai mare decât pen­tru pro­dusele prin­ci­pale și acci­den­tale3, deși val­oarea eco­nom­ică a primelor este mult mai mică decât a ultimelor. Ocolul sil­vic va tre­bui să accepte o anu­mită pierdere pen­tru a putea efec­tua lucrările sil­vice nece­sare, pe care o va recu­pera – teo­retic – peste câteva zeci de ani când arbore­tul respec­tiv va ajunge la vârsta de exploatare. Vor exista cu sig­u­ranță ocoale sil­vice unde pro­porția de pro­duse secun­dare e mai mare decât cea de prin­ci­pale, deci ocolul sil­vic ar putea avea prob­leme serioase de finanțare. În pădurile de stat situ­ația se poate com­pensa prin redis­tribuiri naționale, dar în ocoalele sil­vice pri­vate ce se va întâm­pla? Vor fi de acord pro­pri­etarii să finanțeze din buzu­narul pro­priu o investiție folos­i­toare abia pen­tru gen­er­ația nepoților lor?

Con­curența la mar­ginea dru­mu­lui va crește. Până acum ca să devii primul pro­pri­etar al lem­nu­lui tre­buia să ai com­pe­tențele și echipa­mentele nece­sare pen­tru a‑l exploata, ceea ce nu e la îndemâna oricui. E nevoie de oameni cal­i­fi­cați, uti­laje întreținute, com­bustibili. În noua situ­ație oricine poate veni să cumpere lemn de la mar­ginea pădurii – tot ce are nevoie este un mijloc de trans­port adec­vat, dar asta nu‑i o mare prob­lemă. Vor apărea deci sam­sarii de lemn, cei care inter­me­di­ază expor­turile, achiz­itorii fabri­cilor de cher­estea și mobilă. Și – foarte impor­tant – vor putea să aleagă ce sor­ti­mente cumpără. Ram­pele se vor goli mai întâi de lem­nul de lucru, din care se poate face cher­estea, apoi de cele­lalte sor­ti­mente mai val­oroase – cine va dori însă cră­cile și trunchi­urile pline de noduri? Poate doar depozitele de lemn de foc din orașe, dar în multe locuri din țară gazele au înlocuit lem­nul ca metodă de încălzire pe timp de iarnă, iar lem­nul care nu poate fi lucrat nu prea e la mare căutare.

Cu sig­u­ranță se va pro­duce și o con­sol­i­dare a indus­triei de pre­lu­crare pri­mară a lem­nu­lui4, ceea ce ar avea efecte destul de impor­tante în sec­torul forestier. Mulți din­tre cei care fac exploatare au investit în mici făbricuțe cu insta­lații de deb­itare, dar mă îndoi­esc că vor face față con­curenței mar­ilor jucă­tori. Asta va duce la pierderea unor locuri de muncă — nu-mi dau seama câte, pen­tru ca n‑am infor­mați­ile nece­sare. În mod clar "greii" indus­triei românești de pre­lu­crare a lem­nu­lui — de pildă Schweighofer — ar fi avan­ta­jați de dis­par­iția inter­me­di­aru­lui din­tre el și pro­pri­etarul pădurii. A anal­izat cineva impactul social și eco­nomic? Și dacă da, care sunt con­cluzi­ile?

Fur­tul de lemn va deveni mai ușor de prac­ti­cat. Azi, dacă vrei să furi lemn fără să te înțelegi cu pădu­rarul, îți tre­buie niște dotări și îndemânări spe­ciale. Dacă nu vrei să te chinui cu toporul, ai nevoie de un fierăstrău mecanic. Îți tre­buie un cal ca să tragi lem­nul mai gros la drum. Apoi îl încarci în căruță sau în remorca trac­toru­lui și pleci la vale cu el. Toate astea durează mult mai mult decât să te strecori noaptea la rampa cu mate­r­ial lem­nos, să urci lem­nul în trac­tor și s‑o întinzi rapid. Cine va păzi ram­pele cu lemn? Desigur nu pădu­rarul, pen­tru că nu poate fi în ace­lași timp în trei-patru locuri, în fiecare noapte.

În plus a exi­s­tat întot­deauna o legit­imă obiecție față de ideea de a pune în aceeași mână cio­canul de mar­cat și toporul. Per­son­alul sil­vic s‑a dovedit destul de slab de car­ac­ter atunci când i s‑a oferit ocazia de a jecmăni nițel pădurea în folos pro­priu. Fie că exploatarea o vor face presta­tori de ser­vicii, fie că ocoalele sil­vice se vor dota cu echipa­mentele nece­sare, ten­tația de a face puțină avere pe seama pădurii va exista fără îndoială. Cum poate fi com­bă­tută efi­cient? Salarii mai mari? Mă îndoi­esc. Pedepse mai aspre? Poate, dar nu cred că ăsta e răspun­sul.

Una peste alta schim­barea mod­u­lui de vân­zare a lem­nu­lui s‑ar putea să nu fie o idee proastă, dar imple­mentarea ei nece­sită mult mai multă pregătire și atenție decât sim­pla schim­bare a unui text dintr‑o lege. Din păcate super­fi­cial­i­tatea și lipsa de plan­i­fi­care tipic românești vor face foarte prob­a­bil ca lucrurile să se întâm­ple haotic, cu con­secințele neg­a­tive de rigoare. Și asta nu face decât să-mi întărească convin­gerea că între pădure și lemn stăm noi, românii, cu toate păcatele și slăbi­ci­u­nile noas­tre, veșnic sfâși­ați între iubirea frățească față de codru și gân­dul mârșav de a‑l ucide pe Abel.

  1. Vân­zarea pe picior înseamnă că arborii sunt vân­duți fără să fie doborâți, pe baza unor măsură­tori făcute în pădure, aproximându-se volu­mul lor prin metode bio­met­rice cu o pre­cizie aprox­i­ma­tivă. De aici se naște teo­ria că esti­marea volu­mu­lui unui arbore este mult mai pre­cisă după ce a fost doborât, adus la mar­ginea unui drum forestier, fasonat în sor­ti­mente și ulte­rior eval­uat ca volum. []
  2. În prezent ocoalele sil­vice scot peri­odic la lic­i­tație masa lem­noasă, iar firmele care sunt autor­izate să exe­cute lucrări de exploatare se prez­intă pen­tru a licita. Obiec­tul lic­i­tației este volu­mul de lemn, iar câștigă­torul este cel care oferă cel mai mare preț. Prin­cip­iul este că cel care exploatează devine pro­pri­etarul lem­nu­lui și îl poate revinde la prețul pieței la export sau către indus­tria lem­nu­lui, obținând ast­fel profit. []
  3. Pro­dusele lem­noase se împart în prin­ci­pale (extragerea de arbori la vârsta exploata­bil­ității), secun­dare (rărirea pădurii tinere pen­tru a favoriza creșterea masei lem­noase), acci­den­tale (doborâ­turi de vânt, atacuri masive de insecte etc pe o arie com­pactă) și de igienă (arbori uscați, bol­navi etc răspândiți pe o arie mare) []
  4. Trans­for­marea lem­nu­lui rotund în cher­estea. []

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu