Ție, microbist român

Fo­tba­lul ro­mâ­nesc e o adu­nă­tură de go­lani și șme­cheri. Unii din­tre go­lani au câte un dram de ta­lent și atunci șme­che­rii îi scot în față și îi pre­zintă drept sta­ruri in­ter­națio­nale. Mu­ca­vaua din care e con­stru­ită va­loa­rea in­di­vi­du­lui în ca­uză e po­le­ită ge­ne­ros cu au­rul de trom­petă al cu­vin­te­lor bom­bas­tice din presa spor­tivă, unde niște me­di­o­cri­tăți jur­na­lis­tice se com­portă pre­cum niște muște care bâ­zâie zgo­mo­tos în ju­rul unui ra­hat proas­păt. La ca­pă­tul ce­lă­lalt al aces­tui lanț tro­fic te gă­sești tu, mi­cro­bis­tule, care va­li­dezi toată mas­ca­rada prin pre­zența ta la me­ciuri de slabă ca­li­tate, prin pa­siu­nea ri­di­colă cu care în­veți pe de rost aproape tot des­pre go­la­nii și șme­che­rii fo­tba­lu­lui, cu care co­men­tezi în­flă­că­rat stra­te­gii de joc ce nu au exis­tat nici­o­dată. Șme­che­rii și go­la­nii se aleg cu bani din toată po­ves­tea asta, tu cu ce te alegi?

E o lipsă gravă de ati­tu­dine spor­tivă în fo­tba­lul ro­mâ­nesc. Din ca­uza asta re­zul­ta­tele nu pot fi nici­o­dată la înăl­ți­mea vi­se­lor tale, tre­buie să pri­cepi asta. Nu poți să mergi la Mondi­ale cu o mână de in­di­vizi pen­tru care na­țio­nala nu re­pre­zintă de­cât o tram­bu­lină pen­tru gă­si­rea unui con­tract mai gras cu un club din stră­i­nă­tate. Iar spe­ranța că va­loa­rea na­țio­na­lei se va con­strui prin edu­ca­ția și pro­fe­sio­na­lis­mul în­vă­țat la clu­bu­rile oc­ci­den­tale de cei care joacă în alte cam­pi­o­nate e o ilu­zie. Nici unul din­tre go­la­nii vân­duți de șme­cheri la clu­bu­rile din vest sau din est nu este cu ade­vă­rat o va­loare con­fir­mată. Toți se zbat într‑o pro­fundă me­di­o­cri­tate, sunt iluș­tri ne­cu­nos­cuți, rămân eterne rezerve.

Într-un mo­ment de sin­ce­ri­tate ne­con­tro­lată Pițu­rcă a măr­tu­ri­sit ade­vă­rul — în cam­pa­nia asta de ca­li­fi­care ne-am auto­de­pă­șit. Nu me­ri­tam să ajun­gem nici mă­car la ba­raj. În lo­cul nos­tru tur­cii i‑ar fi desfi­in­țat pe greci. Chiar și un­gu­rii ar fi fă­cut o fi­gură mai bună. Za­ru­rile de bar­but ale lui Pițu­rcă au fost de câ­teva ori câști­gă­toare și ne-au adus până aici, însă doar ca să ne um­plem de pe­ni­bil în vă­zul în­tre­gii lumi. Na­țio­nala Ro­mâ­niei nu are nici un fel de va­loare. Iar pro­blema prin­ci­pală nu este se­lec­țio­ne­rul, ci ab­sența unor ade­vă­rați spor­tivi pe te­ren, unii care să tru­dească în fi­e­care zi pen­tru a fi mai buni, unii care să do­rească per­for­manța autentică.

De­mi­sia lui Pițu­rcă nu re­zolvă ni­mic. În fapt n‑ar face de­cât să va­li­deze stra­te­gia lui în pri­vința na­țio­na­lei de fo­tbal: că­u­tăm un om care să com­bine mai no­ro­cos me­di­o­cri­tă­țile fo­tba­lu­lui ro­mâ­nesc și să ne ducă la un cam­pi­o­nat mondial sau eu­ro­pean. O echipă na­țio­nală nu se an­tre­nează, ci se asam­blează peste o schemă de joc, peste o stra­te­gie adap­tată ad­ver­sa­ri­lor, ale­gând acei oa­meni care se po­tri­vesc cel mai bine prin ca­li­tă­țile lor fi­zice, psi­hice și mo­rale. De unde să iei ast­fel de oameni?

Sin­gu­rul care poate vin­deca această boală ești tu, mi­cro­bis­tule. Când vei în­toarce spa­tele aces­tor non-va­lori și ce­lor care ma­ni­pu­lează în­treg fo­tba­lul ro­mâ­nesc ca pe o afa­cere cu be­ne­fi­cii per­so­nale, există șansa ca acest can­cer să me­tas­ta­zeze și să moară. Câtă vreme îl vei hrăni cu inu­tila ta pa­siune și cu ne­jus­ti­fi­ca­tul tău en­tu­zi­asm, va­li­dând lipsa de per­for­manță sub pre­tex­tul mân­driei na­țio­nale și al pa­tri­o­tis­mu­lui, el va con­ti­nua să cre­ască pre­cum o tu­moră malignă.

Vic­tor Pi­turca, dupa ra­ta­rea ca­li­fi­ca­rii la Mondial: “Ne-am auto­de­pa­sit in aceasta campanie” Din pa­cate, Gre­cia a fost mai buna de­cat noi, chiar si in aceasta seara. Noi am avut po­se­sia, dar fara sa avem oca­zii mari. Ca­li­fi­ca­rea am pierdut‑o la Atena.

Comentează pe Facebook...

Abonează-te...