Program de guvernare

Une­ori mă gân­desc că prea critic într-una guver­nanții României, ori­care au fost ei de‑a lun­gul tim­pu­lui și ar putea veni cineva să mă întrebe: bă, da' în afară de crit­ici ai și ceva soluții? sau ești bun doar să arăți pe alții cu dege­tul? Aș putea replica la o ast­fel de între­bare că eu nu m‑am anga­jat în fața nimănui să guvernez o țară, dar știu prea bine că argu­men­tul nu e totuși com­plet valid. Așa că mă trezesc une­ori întrebându-mă: pe bune, dacă mâine aș avea Româ­nia pe mâini, ce aș face cu ea?

Prob­a­bil că m‑aș întreba mai întâi care sunt atu­urile noas­tre. Mi‑e limpede că nu e timp de con­strucții eco­nom­ice labo­rioase, de pla­nuri sofisti­cate de relansare a indus­triei – toate astea ar nece­sita mulți bani și mult timp, oamenii n‑ar avea răb­dare să aștepte road­ele unor pla­nuri pe ter­men lung și nici nu știu dacă în ziua de azi mai au sens ast­fel de strate­gii. Trăim vre­muri de schim­bare, ceea ce ieri numeam criză ar putea să dev­ină mâine starea de nor­mal­i­tate. E nevoie de soluții sim­ple, care să dea ime­diat rezul­tate. Deci, care sunt atu­urile României?

Indus­trie – cum ziceam – nu prea mai avem, iar de con­struit alta nu‑i timp. E greu să mai recu­perăm avan­sul tehno­logic pe care occi­den­tul îl are. Agri­cul­tură nu prea mai avem cu cine face, țăranii au migrat la oraș, iar în sate au rămas doar bătrânii. Și oricum din pro­duse agri­cole nu te prea îmbogățești, piețele mon­di­ale sunt fluc­tu­ante, când se face grâul la noi se face și în alte părți, iar prețul e mic. Poate doar din agri­cul­tura bio – asta ar aduce mulți bani, dar nu se face cu mecan­izări, ci cu ferme mici și medii, deci ne întoarcem la între­barea: cu cine?

Ceea ce Româ­nia mai are este natură. Indus­tri­alizarea comu­nistă n‑a reușit să cuprindă totul, iar moartea între­prinder­ilor de stat a fost o tragedie pen­tru piața de muncă, dar ar putea fi un avan­taj pen­tru viitor. Ceea ce putem oferi altora este natură. Și dacă asta avem de dat, hai să ne închipuim cum am putea pune asta în prac­tică.

Mai întâi aș renunța la orice alte investiții și v‑aș spune așa: fraților, timp de câțiva ani vom băga banii într-un sin­gur proiect, acela al creării condiți­ilor pen­tru tur­ism eco­logic. Aș lua bani de la UE, aș angaja mai multe firme de con­strucții și m‑aș apuca de câteva autostrăzi: Oradea-Constanța, Timișoara-Sibiu-București, Sibiu-Brașov, București-Suceava, Iași-Cluj, Pitești-Craiova-Timișoara. În tim­pul ăsta, cu firme mai mici aș întreține dru­murile din­tre autostrăzi. Nu mi-aș prop­une super șosele, ci dru­muri decente, cu o bandă și jumă­tate pe fiecare sens și mar­caje civ­i­lizate.

Apoi aș începe să ame­na­jez dru­muri de bici­clete. Nu asfal­tate, nu super­mod­ern­izate — sim­ple poteci netezite și cu un strat de pia­tră tasată, ca să nu afunzi în noroaie. Aș face trasee tem­at­ice, de pildă bis­eri­cile for­tifi­cate din Tran­sil­va­nia, case memo­ri­ale sau mână­stiri vechi și le-aș trasa prin locuri pitorești, prin păduri, peste fânețele oame­nilor, pe ulițele satelor. N‑aș cumpăra terenul aces­tor trasee, ci aș face o lege care să‑i scutească de niște impozite pe cei ce acceptă ca traseul să treacă pe pro­pri­etatea lor. Sau i‑aș motiva dându-le niște bani în fiecare an, nu știu, dar n‑aș face expro­prieri. Aș încu­raja tur­is­mul ecvestru scutindu‑i de taxe pe cei ce‑l orga­nizează.

Aș lucra cu Sal­va­mon­tul și orga­ni­za­ți­ile de mon­ta­niarzi și aș marca bine toate traseele mon­tane, ba chiar aș crea noi trasee. Aș plăti jan­darmi mon­tani să patruleze călare pe munți ca să pro­tezeje refugi­ile de van­dali. Aș con­strui refugii civ­i­lizate, cu panouri solare pen­tru energie și aș face mici cabane pe care le-aș da în locație de gestiune, iar statul le-ar aproviziona reg­u­lat cu ali­mente de bază, pe calea aeru­lui. Restul pro­duselor, mai puțin impor­tante le-ar putea aduce caban­ierii pri­vați cu mijloacele lor. Aș interz­ice acce­sul auto pe munte – fără ATV-uri, fără moto­ci­clete, fără mașini 4x4.

Aș ințesa Româ­nia cu puncte tur­is­tice deservite de per­sonal cal­i­fi­cat care să poată da toate detali­ile despre geografia, isto­ria și tradiți­ile locale, să poată îndruma pe turiști spre cele mai intere­sante locuri. Aș umple țara de indi­ca­toare clare care să îndrume spre orice punct tur­is­tic, oricât de neînsem­nat. Aș pune infor­mații la fiecare punct tur­is­tic, explicând totul despre loc, despre isto­rie, despre ce‑l face deosebit. Aș oferi o apli­cație de smart­phone care să local­izeze tur­is­tul pe GPS și să‑i arate ce poate vedea în împre­jurimi, împre­ună cu detali­ile com­plete. Aș face un super site de tur­ism în Româ­nia unde aș pune la dis­poz­iție toate infor­mați­ile nece­sare pen­tru ca orice tur­ist să găsească chiar și cel mai mic sătuc, cel mai mic muzeu, cel mai neînsem­nat punct tur­is­tic.

Aș spri­jini pe cei care oferă ser­vicii de tur­ism prin avan­taje eco­nom­ice condițion­ate de respectarea unor stan­darde. Igienă strictă, un minim de cal­i­tate al dotărilor, reg­uli de trata­ment al turiștilor, armo­nizarea con­strucți­ilor cu arhi­tec­tura locală tradițion­ală, interz­icerea kitsch-urilor. Aș oferi avan­taje și mai mari celor care oferă mân­care sănă­toasă, din surse locale.

Apoi aș începe o cam­panie inter­națion­ală de pro­movare. N‑aș trâm­bița numele lui Drac­ula, nici cel­e­bra frunză, ci aș arăta sim­plu și direct ce poate oferi Româ­nia: aer curat, mân­care tradițion­ală sănă­toasă, peisaje incred­i­bile și ser­vicii foarte bune. M‑aș alia cu prințul Charles al Marii Bri­tanii, l‑aș angaja pe Char­lie Ott­ley ca pro­mo­tor. Aș face doc­u­mentare intere­sante și le-aș împrăș­tia pe inter­net. Aș invita per­son­al­ități politice și artis­tice să viziteze Româ­nia și i‑aș plimba ca pe sim­pli turiști.

Și aș face toate astea ști­ind sigur că aș avea lângă mine mult mai mulți români decât își închipuie poate unii. Există zeci de mii, poate sute de mii de români care cred în val­o­rile naturii românești, care știu că au o val­oare mult mai mare decât orice fab­rică deschisă de nu știu care multi­națion­ală cele­bră, care vor să le pro­te­jeze și să le împărtășească și cu alții. Toți aceș­tia ar fi în mijlocul aces­tei con­strucții eco­nom­ice spe­ciale, pen­tru că și-ar vedea ide­alurile împărtășite. N‑ar fi ușor să pun toate astea în miș­care, dar ceva mă face să cred că lucrurile făcute cu pasi­une, din convin­gere, ajung să fie prețuite și de alții și au până la urmă suc­ces.

Iar în câțiva ani, după ce road­ele vor începe deja să se vadă, sunt sigur că vor urma și alte lucruri bune – agri­cul­tura eco­log­ică, tend­ința de a cumpăra pro­duse ali­mentare românești, sănă­toase și nat­u­rale, reîn­vierea tradiți­ilor și meșteșugurilor locale. Româ­nia și-ar aminti trep­tat că are ceva de val­oare în chiar inima sa și că viitorul ei nu atârnă doar de bugetele și pla­nurile pe care le fac board-uri de direc­tori exec­u­tivi de peste mări și țări, ci mai ales de put­erea fiecăruia din­tre români de a crede că nația lui vine de departe și se îndreaptă către un mâine mai bun.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Anonymous

    Crezi ca politi­cienii actu­ali au vreo strate­gie, sau stiu daca‑i bine ce fac?

    • Sorin Sfirlogea

      Au, cu sig­u­ranță. Este strate­gia îmbogățirii per­son­ale. Iar din punc­tul lor de vedere e foarte bine ce fac.

      • Anonymous

        Ma ref­er­eam la politi­cieni cu strate­gie polit­ica. Nu la bor­fasi pusi pe cap­a­tu­iala. Din pacate, peisajul nos­tru politic este pop­u­lat, in cea mai mare parte, cu bor­fasi. Sau poate e prea dur cuvan­tul? Asa am inter­pre­tat eu raspun­sul min­unat dat prin inter­mediul lui Andries. Ca unii din­tre noi nu fac polit­ica pen­tru ca sunt onesti, pen­tru ca nu au o strate­gie polit­ica foarte clara si, chiar mai mult, in onesti­tatea lor, nu sunt sig­uri ca ceea ce fac e bine.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu