În timp ce ai noștri politicieni se întrec în a face declarații despre acordul de liber schimb al Moldovei cu Uniunea Europeană și despre posibila unire dintre cele două state românești, evenimentele cu adevărat dramatice se petrec la Kiev. Prinsă între dependența de resursele rusești și dorința de a deveni europeni, societatea ucraineană se zbate de mai mulți ani să-și găsească drumul către viitor, iar violențele de stradă nu sunt ceva neobișnuit. Decizia de a nu semna acordul cu Uniunea Europeană a declanșat un val de proteste populare, care par să anunțe o nouă perioadă de instabilitate socială. Acum, când scriu, protestatarii au ocupat primăria din Kiev, iar președintele Ucrainei analizează posibilitatea de a introduce starea de urgență.
Pentru Moldova toate evenimentele astea sunt extrem de importante. Pentru că drumul ei înainte depinde de trei elemente: opțiunea politică a Ucrainei, comportamentul clasei politice locale și voința populară. Să mă explic.
Mai întâi politica Ucrainei este hotărâtoare în privința influenței pe care Rusia o poate exercita asupra Moldovei. Cu o Ucraină prietenă și aliată a Moscovei, armata rusă poate fi menținută în Transnistria, ceea ce împiedică în mod sigur aderarea Moldovei la Uniunea Europeană. Statele occidentale nu vor îngloba niciodată în comunitatea lor o țară care are o problemă așa de delicată și de periculoasă precum separatismul transnistrean. Câtă vreme această situație nu e soluționată, drumul Moldovei către Occident e blocat. Pe de altă parte renunțarea la pretențiile teritoriale față de Transnistria duce la crearea unei permanente enclave rusești în coasta sa — nici asta nu este o soluție rezonabilă pentru basarabeni. Dar dacă Ucraina se orientează și ea către Europa întorcând spatele Rusiei, presiunile asupra Transnistriei vor fi extrem de mari. Cred că rușii vor trebui până la urmă să-și retragă armata, lăsând loc unui proces de normalizare și de revenire a acestui teritoriu sub administrarea moldovenească.
Al doilea lucru important pentru moldoveni este cum se va comporta clasa lor politică. Deschiderea către Europa nu este doar o oportunitate politică și economică, ci și una financiară la nivel personal. Se pot face multe afaceri în folosul unor buzunare private de pe urma acordului proaspăt semnat. Va fi clasa politică moldovenească mai cumpătată și mai ințeleaptă decât cea din România? Va ști să pună interesul general înaintea celui personal? Îmi este greu să spun da sau nu, pentru că știu prea puține despre cei care țin azi frâiele puterii Moldovei. Dar este limpede că, dacă vor ceda tentației îmbogățirii, vor da repede apă la moară comuniștilor anti-europeni, care nu vor ezita să răstoarne fragilul avantaj pe care pro-europenii par să îl aibă acum.
În fine, al treilea element determinant pentru drumul Moldovei către Europa este voința populară. Minoritatea rusă este destul de semnificativă numeric și e lesne de înțeles că va lupta deschis împotriva europenizării țării. Alături de ea se găsește uneori conjunctural facțiunea pro-moldovenească, cea care se opune ideii de apartenență la spațiul românesc — cred că modul în care acești oameni se vor poziționa față de traseul european al țării poate influența decisiv succesul unei potențiale aderări. Dacă va vota alături de ruși cu comuniștii, scena politică moldovenească va deveni improprie unor astfel de planuri politice.
Moldova e în pragul unei perioade foarte dificile. Multe lucruri trebuie să se întâmple într-un anume fel ca să‑i faciliteze drumul către Europa. Iar unirea cu România mi se pare un subiect care nu poate fi pus acum pe agenda sa politică, pentru simplul motiv că nu e momentul potrivit.
Lasă un comentariu