Și-am avut și o vi­zită chi­ne­zească în Ro­mâ­nia, foarte ase­mă­nă­toare cu ali­fia ori­gi­nară din țara de la ră­să­rit — adică nici nu în­curcă, nici n‑ajută. M‑am mi­rat ci­tind prin presă ce dis­curs elo­gios a ți­nut nea Keqi­ang în par­la­ment, bu­cu­rând se­na­to­rii și de­pu­ta­ții, care‑s acum con­vinși că toată chi­ne­ză­ri­mea ne iu­bește cu pa­siune. Și m‑am în­tre­bat ce i‑o fi apu­cat pe dum­ne­a­lor să ne gâ­dile la or­go­liu, așa ne­tam-ne­sam, pe ne­pusă masă. Vic­to­raș nu și‑a mai în­că­put în piele și s‑a ți­nut de fun­dul oas­pe­te­lui vreo trei zile, trâm­bi­țând că­tre presă cu fi­e­care oca­zie că a pus mâna pe cloșca cu puii de aur. Au să curgă in­ves­ti­ți­ile chi­ne­zești de-acuma îna­inte de n‑o să mai știm unde să mai pu­nem banii.

Cir­cum­spect fi­ind de fe­lul meu, am în­ce­put să mă în­treb: ce dracu’ ca­ută ăș­tia pe aici? N‑am au­zit de nici un pro­iect sem­ni­fi­ca­tiv pe care chi­ne­zii să‑l fi fă­cut prin Eu­ropa, așa că nu prea există nici o re­fe­rință re­zo­na­bilă care să mă în­demne să am în­cre­dere în ei. Ba mai mult, am ci­tit că pe unde au fost și au con­struit di­verse fa­brici și uzine — adică prin Africa — au adus uti­la­jele și forța lor de muncă, deci o parte din bani și i‑au luat îna­poi pen­tru echi­pa­mente și ma­no­peră, iar in­fras­truc­tu­rile con­stru­ite nu au prea de­mon­strat ca­li­tate. Una peste alta nu‑s chiar niște in­ves­ti­tori fai­moși. De ce i‑am vrea în România?

În­tre mul­tele pros­tii care s‑au spus în ul­ti­mele zile s‑a vor­bit și des­pre po­ten­ți­ala in­ves­ti­ție chi­neză în re­ac­toa­rele 3 și 4 de la Cer­na­vodă. Pri­mul lu­cru la care m‑am gân­dit e poza aia cu un bloc con­struit prin China, care după ce a fost fi­na­li­zat s‑a răs­tur­nat pe‑o parte, ca o ju­că­rie stri­cată. Sau ac­ci­den­tul de tren de mare vi­teză ca­u­zat de de­fecte con­struc­tive ale li­niei fe­rate. Eu unul n‑aș fi prea în­cân­tat să știu că tră­iesc lângă un re­ac­tor fă­cut de chi­nezi — no offense, mis­ter Keqi­ang! Și, în plus, mă în­treb: ame­ri­ca­nii își fac bază mi­li­tară cu ra­chete cu rază me­die de ac­țiune la De­ve­selu și, gard în gard cu ei, niște chi­nezi mi­cuți și pri­e­te­noși vor șu­ru­bări la re­ac­toare nu­cleare — ce pă­rere or avea pri­e­te­nii noș­tri din NATO?

Îmi amin­tesc și de un ar­ti­col des­pre in­te­re­sul chi­ne­zi­lor pen­tru in­ves­ti­ții în agri­cul­tură, ca­u­zat de per­ma­nenta pro­blemă pe care o au de a hrăni 1,35 mi­li­arde de oa­meni. Cică vin într‑o țară, in­ves­tesc în agri­cul­tură, adică iri­ga­ții, ame­li­o­rări ale so­lu­lui, uti­laje și pe urmă îți cer să re­tur­nezi ba­nii sub formă de pro­duse agri­cole. Când se face pro­duc­ție mare, cam la fel e și prin alte țări, deci pre­țul e mic și tre­buie să dai can­ti­tăți mari ca să aco­peri rata. Când e un an prost, nu prea îți vine să dai din re­coltă, că și-așa e cam pu­țină, dar n‑ai în­co­tro — da­to­ria că­tre fra­tele chi­nez e pri­o­ri­tară — iar tu tre­buie să im­porți pen­tru ne­vo­ile pro­prii. Și mă în­treb ce afa­cere e asta dacă mare parte din ce pro­duci cu aju­to­rul in­ves­ti­ției se duce în plata ra­te­lor — fa­cem agri­cul­tură de dra­gul chi­ne­zi­lor? Ideea era să ne hră­nim pe noi, parcă.

Una peste alta, vi­zita chi­ne­zi­lor îmi amin­tește de ban­cul ăla des­pre cum fac chi­ne­zii ca să aleagă nu­mele nou-năs­cu­ți­lor — iau un li­ghean, îi dau dru­mul pe scări si no­tează ce se aude: Tian Ming Jian. Cam așa ceva mi se pare și po­ves­tea asta, o gă­lă­gie inu­tilă ca să dis­tragă aten­ția mo­co­fa­nu­lui ro­mân de la ade­vă­ra­tele noas­tre pro­bleme: creș­teri de ac­cize, ta­xele pe stâlpi și alte in­gi­ne­rii fi­nan­ci­are pe care gu­ver­nul le meș­te­rește pe sub masă. În plus Ponta bi­fează și la ca­pi­to­lul mare stra­teg in­ter­națio­nal că, uite, ne‑a adus chi­nezu’ în vi­zită și‑a vor­bit afa­ceri cu el. Iar la con­clu­zii au dat amân­doi dru­mul unui li­ghean pe scă­rile de la pa­la­tul Vic­to­ria și au con­ve­nit de co­mun acord că țong pong zdrang! Așa să‑i rămână numele!


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. aida

    De­pinde.

    Uite, aici fur­ni­zeaza o parte din in­fras­truc­tura KPN, si nu‑s chiar asa rai in ceea ce fac. In­ves­tesc de ase­me­nea vreo 100 mil euro intr-un su­per bu­si­ness cen­tre in Rot­ter­dam (Eu­ro­pean China Cen­tre). Si inca vreo 260 mil intr-un alt cen­tru de afa­ceri aproape de Am­ster­dam. De ase­me­nea sint co­la­bo­rari in­tense pe parte de in­dus­trie, agri­cul­tura si edu­ca­tie. Asta ca sa dau doar vreo ci­teva exemple.

    Poate ca nici olan­de­zii nu i‑ar lasa sa-si vire coada in cen­trala lor nu­cleara, dar asta nu in­seamna ca nu se pot gasi va­ri­ante de afa­ceri ok si pen­tru unii si pen­tru altii.

    Si apoi, ca sa fac o com­pa­ra­tie, cind ma gin­desc cite mi­li­oane de euro s‑au dus pe ripa aici (200–300 sute) din ca­uza tre­nu­ri­lor de mare vi­teza co­man­date in Ita­lia, tre­nuri de ca­li­tate sud eu­ro­peana de 2 bani.

    Di­rec­to­rul fir­mei ce lu­creaza cu KPN a zis o ches­tie, pe care fi­e­care poate s‑o in­ter­pre­teze cum vrea: “Ce o sa ve­deti din ce in ce mai mult in vi­i­tor este cum o fa­brica din China isi va des­chide o li­nie de pro­duc­tie in Eu­ropa de Est, unde forta de munca este ieftina, dar isi vor des­fa­sura ac­ti­vi­ta­tile de sa­les / mar­ke­ting din Olanda sau UK”.

    Pina la urma, afa­ce­rile se negociaza.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.