Și-am avut și o vi­zită chi­ne­zească în Ro­mâ­nia, foarte ase­mă­nă­toare cu ali­fia ori­gi­nară din țara de la ră­să­rit — adică nici nu în­curcă, nici n‑ajută. M‑am mi­rat ci­tind prin presă ce dis­curs elo­gios a ți­nut nea Keqi­ang în par­la­ment, bu­cu­rând se­na­to­rii și de­pu­ta­ții, care‑s acum con­vinși că toată chi­ne­ză­ri­mea ne iu­bește cu pa­siune. Și m‑am în­tre­bat ce i‑o fi apu­cat pe dum­ne­a­lor să ne gâ­dile la or­go­liu, așa ne­tam-ne­sam, pe ne­pusă masă. Vic­to­raș nu și‑a mai în­că­put în piele și s‑a ți­nut de fun­dul oas­pe­te­lui vreo trei zile, trâm­bi­țând că­tre presă cu fi­e­care oca­zie că a pus mâna pe cloșca cu puii de aur. Au să curgă in­ves­ti­ți­ile chi­ne­zești de-acuma îna­inte de n‑o să mai știm unde să mai pu­nem banii.

Cir­cum­spect fi­ind de fe­lul meu, am în­ce­put să mă în­treb: ce dracu’ ca­ută ăș­tia pe aici? N‑am au­zit de nici un pro­iect sem­ni­fi­ca­tiv pe care chi­ne­zii să‑l fi fă­cut prin Eu­ropa, așa că nu prea există nici o re­fe­rință re­zo­na­bilă care să mă în­demne să am în­cre­dere în ei. Ba mai mult, am ci­tit că pe unde au fost și au con­struit di­verse fa­brici și uzine — adică prin Africa — au adus uti­la­jele și forța lor de muncă, deci o parte din bani și i‑au luat îna­poi pen­tru echi­pa­mente și ma­no­peră, iar in­fras­truc­tu­rile con­stru­ite nu au prea de­mon­strat ca­li­tate. Una peste alta nu‑s chiar niște in­ves­ti­tori fai­moși. De ce i‑am vrea în România?

În­tre mul­tele pros­tii care s‑au spus în ul­ti­mele zile s‑a vor­bit și des­pre po­ten­ți­ala in­ves­ti­ție chi­neză în re­ac­toa­rele 3 și 4 de la Cer­na­vodă. Pri­mul lu­cru la care m‑am gân­dit e poza aia cu un bloc con­struit prin China, care după ce a fost fi­na­li­zat s‑a răs­tur­nat pe‑o parte, ca o ju­că­rie stri­cată. Sau ac­ci­den­tul de tren de mare vi­teză ca­u­zat de de­fecte con­struc­tive ale li­niei fe­rate. Eu unul n‑aș fi prea în­cân­tat să știu că tră­iesc lângă un re­ac­tor fă­cut de chi­nezi — no offense, mis­ter Keqi­ang! Și, în plus, mă în­treb: ame­ri­ca­nii își fac bază mi­li­tară cu ra­chete cu rază me­die de ac­țiune la De­ve­selu și, gard în gard cu ei, niște chi­nezi mi­cuți și pri­e­te­noși vor șu­ru­bări la re­ac­toare nu­cleare — ce pă­rere or avea pri­e­te­nii noș­tri din NATO?

Îmi amin­tesc și de un ar­ti­col des­pre in­te­re­sul chi­ne­zi­lor pen­tru in­ves­ti­ții în agri­cul­tură, ca­u­zat de per­ma­nenta pro­blemă pe care o au de a hrăni 1,35 mi­li­arde de oa­meni. Cică vin într‑o țară, in­ves­tesc în agri­cul­tură, adică iri­ga­ții, ame­li­o­rări ale so­lu­lui, uti­laje și pe urmă îți cer să re­tur­nezi ba­nii sub formă de pro­duse agri­cole. Când se face pro­duc­ție mare, cam la fel e și prin alte țări, deci pre­țul e mic și tre­buie să dai can­ti­tăți mari ca să aco­peri rata. Când e un an prost, nu prea îți vine să dai din re­coltă, că și-așa e cam pu­țină, dar n‑ai în­co­tro — da­to­ria că­tre fra­tele chi­nez e pri­o­ri­tară — iar tu tre­buie să im­porți pen­tru ne­vo­ile pro­prii. Și mă în­treb ce afa­cere e asta dacă mare parte din ce pro­duci cu aju­to­rul in­ves­ti­ției se duce în plata ra­te­lor — fa­cem agri­cul­tură de dra­gul chi­ne­zi­lor? Ideea era să ne hră­nim pe noi, parcă.

Una peste alta, vi­zita chi­ne­zi­lor îmi amin­tește de ban­cul ăla des­pre cum fac chi­ne­zii ca să aleagă nu­mele nou-năs­cu­ți­lor — iau un li­ghean, îi dau dru­mul pe scări si no­tează ce se aude: Tian Ming Jian. Cam așa ceva mi se pare și po­ves­tea asta, o gă­lă­gie inu­tilă ca să dis­tragă aten­ția mo­co­fa­nu­lui ro­mân de la ade­vă­ra­tele noas­tre pro­bleme: creș­teri de ac­cize, ta­xele pe stâlpi și alte in­gi­ne­rii fi­nan­ci­are pe care gu­ver­nul le meș­te­rește pe sub masă. În plus Ponta bi­fează și la ca­pi­to­lul mare stra­teg in­ter­națio­nal că, uite, ne‑a adus chi­nezu’ în vi­zită și‑a vor­bit afa­ceri cu el. Iar la con­clu­zii au dat amân­doi dru­mul unui li­ghean pe scă­rile de la pa­la­tul Vic­to­ria și au con­ve­nit de co­mun acord că țong pong zdrang! Așa să‑i rămână numele!


Comentează pe Facebook...


Răspuns pentru aida Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. aida

    De­pinde.

    Uite, aici fur­ni­zeaza o parte din in­fras­truc­tura KPN, si nu‑s chiar asa rai in ceea ce fac. In­ves­tesc de ase­me­nea vreo 100 mil euro intr-un su­per bu­si­ness cen­tre in Rot­ter­dam (Eu­ro­pean China Cen­tre). Si inca vreo 260 mil intr-un alt cen­tru de afa­ceri aproape de Am­ster­dam. De ase­me­nea sint co­la­bo­rari in­tense pe parte de in­dus­trie, agri­cul­tura si edu­ca­tie. Asta ca sa dau doar vreo ci­teva exemple.

    Poate ca nici olan­de­zii nu i‑ar lasa sa-si vire coada in cen­trala lor nu­cleara, dar asta nu in­seamna ca nu se pot gasi va­ri­ante de afa­ceri ok si pen­tru unii si pen­tru altii.

    Si apoi, ca sa fac o com­pa­ra­tie, cind ma gin­desc cite mi­li­oane de euro s‑au dus pe ripa aici (200–300 sute) din ca­uza tre­nu­ri­lor de mare vi­teza co­man­date in Ita­lia, tre­nuri de ca­li­tate sud eu­ro­peana de 2 bani.

    Di­rec­to­rul fir­mei ce lu­creaza cu KPN a zis o ches­tie, pe care fi­e­care poate s‑o in­ter­pre­teze cum vrea: “Ce o sa ve­deti din ce in ce mai mult in vi­i­tor este cum o fa­brica din China isi va des­chide o li­nie de pro­duc­tie in Eu­ropa de Est, unde forta de munca este ieftina, dar isi vor des­fa­sura ac­ti­vi­ta­tile de sa­les / mar­ke­ting din Olanda sau UK”.

    Pina la urma, afa­ce­rile se negociaza.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.