Mă în­torc la te­o­ria mea des­pre schim­ba­rea Ro­mâ­niei în bine. Cred cu toată con­vin­ge­rea că șansa noas­tră de a păși că­tre sta­tu­tul de na­țiune ci­vi­li­zată nu poate veni de la un gu­vern sau un pre­șe­dinte pro­vi­den­țial, ori­care ar fi el. Aș­tep­tăm inu­til un Me­sia po­li­tic care să ne mân­tu­iască de pro­pri­ile noas­tre pă­cate, în timp ce vo­tu­rile le dăm unor ter­chea-ber­chea ca să‑i răs­tur­năm de la pu­tere pe alți ne­tre­b­nici. Schim­ba­rea în bine a Ro­mâ­niei nu poate să vină de­cât de la noi în­șine, nu printr-un mi­ra­col co­lec­tiv — im­po­si­bil de orches­trat — ci de la fi­rul ier­bii, co­mu­ni­tate cu comunitate.

Că am drep­tate când spun asta o de­mon­strează și cele două scurte re­por­taje de mai jos. Sunt două exem­ple de co­mu­ni­tăți ro­mâ­nești din două col­țuri opuse ale ță­rii, care sunt alt­fel de­cât ma­jo­ri­ta­tea. Poate vor mai fi și al­tele de care încă n‑am aflat. Vă in­vit să as­cul­tați po­ves­tea lor și să me­di­tați cum ar arăta Ro­mâ­nia dacă asta ar fi fost re­gula, nu excepția.

Mai în­tâi este vorba des­pre co­mu­ni­ta­tea unui sat din Ba­nat, de la poa­lele Sem­ni­cu­lui. Acolo oa­me­nii au creat ADAMS (Aso­ci­a­ția de Aju­tor Mu­tual So­cial) și se spri­jină re­ci­proc în pri­vința în­gri­ji­rii să­nă­tă­ții, pen­tru că spi­ta­lele sunt de­parte, toc­mai la Reșița.

Apoi este vorba de o co­mună va­slu­iană ati­pică — Pă­du­reni — unde au ștrand, tea­tru de vară, bru­tă­rie, ca­na­li­zare și as­falt — ba chiar și un site ci­vi­li­zat — și au de gând să con­ti­nue cu un mu­zeu să­tesc, o piață agroa­li­men­tară și un camping.

Și după ce am vă­zut aceste re­por­taje nu m‑am pu­tut îm­pie­dica să nu-mi amin­tesc de sa­tele din Oaș, unde din ba­nii câști­gați cu greu prin stră­i­nă­tate să­te­nii își ri­dică case imense, ade­sea de un te­ri­bil prost gust, dar nu fac ni­mic pen­tru co­mu­ni­ta­tea din care fac parte. Une­ori lu­cru­rile apa­rent mici, năs­cute din munca stă­ru­i­toare și so­li­da­ri­ta­tea din­tre oa­meni, cân­tă­resc mai mult de­cât lu­cru­rile apa­rent mari pe care le re­a­li­zăm individual.

Comentează pe Facebook...


Răspuns pentru Irina Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Irina

    Fie ca Ro­ma­nia sa aiba cit mai multi oa­meni ca cei din re­por­ta­jul asta.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.