Dacă aș fi primar

Vineri seară, pe la 10 jumă­tate, mă întorceam de la repe­ti­ție (vă zic eu altă­dată ce fel de repe­ti­ție, deo­cam­dată e secret 🙂 ) și am avut proasta inspi­ra­ție să o iau prin cen­tru. De pe la Piața Uni­rii m‐am tre­zit în mij­lo­cul unui tra­fic infer­nal, care părea să con­ti­nue cât vedeam îna­inte, până spre Uni­ver­si­tate. Mi‐am amin­tit că e seara în care s‐au por­nit lumi­nile deco­ra­țiu­ni­lor de Cră­ciun și am avut îndată expli­ca­ția neaș­tep­ta­tu­lui ambu­te­iaj.

Era un haos gene­ra­li­zat, cu mașini care veneau din toate direc­ți­ile și aveau o sin­gură țintă: bule­var­dele cen­trale. Poli­țiș­tii erau pe străzi, dar renun­ța­seră să mai diri­jeze cir­cu­la­ția pen­tru că nu aveau cum. De fapt nu se cir­cula, se sta­tiona. Lumea ieșise buluc din case și pri­vea mes­me­ri­zată lumi­ni­țele cli­po­ci­toare prin par­bri­zul mași­ni­lor, ca și cum ar fi fost cine știe ce come­die nemai­vă­zută. Evi­dent tele­foa­nele făceau poze peste poze, gea­mu­rile erau des­chise în ciuda fri­gu­lui, entu­zi­as­mul se revărsa pe străzi. Cu chiu cu vai am reu­șit să mă stre­cor la dreapta, după maga­zi­nul Uni­rea și s‐o iau pe stră­du­țele late­rale, care erau – de bună seamă – pus­tii. M‐am între­bat retoric de ce și‐ar pierde cineva noap­tea pen­tru niște deco­ra­țiuni care ori­cum vor fi acolo pen­tru încă vreo două luni de acum îna­inte.

A doua zi veneam în oraș cu auto­bu­zul 783 și am con­sta­tat că îmbu­l­ze­ala era la fel de mare. Bule­var­dele cen­trale erau la fel de pline, așa că am făcut mai bine de jumă­tate de oră de la Vic­to­riei la Uni­ver­si­tate. O doamnă care se întorcea din stră­i­na­tate se minuna cu voce tare către gru­pul din care făcea parte de risipa de bani. "Are bani pri­mă­ria și guver­nul! În occi­dent nu vezi atâ­tea deco­ra­țiuni și ăia sunt mai bogați ca noi!". Cineva i‐a răs­puns că așa o să‐i impre­sio­năm pe stră­ini – "o să‐i impre­sio­năm sigur" a repli­cat doamna res­pec­tivă, "le ară­tăm că sun­tem și săraci și proști!". Am cobo­rât din auto­buz și am con­sta­tat că nici pe tro­tuar nu era mai bine: mii de oameni se foiau în sus și în jos, admi­rând ste­lu­țele și ghir­lan­dele, făcând poze și trăn­că­nind vrute și nevrute des­pre lumi­ni­țele Cră­ci­u­nu­lui. "- Anu' tre­cut era mai mișto! – Fugi, fată, că era de căcat! Nu se com­pară…" La doi pași mai încolo, încon­ju­rați de jan­darmi, o mână de oameni uniți‐luptau‐pungeștiu‐l‐apărau.

Și m‐am gân­dit că dacă aș fi pri­mar și m‐aș întreba ce anume pre­țu­iesc locu­i­to­rii ora­șu­lui răs­pun­sul ar fi des­tul de sim­plu. Nimeni nu iese în stradă pen­tru un tra­fic mai orga­ni­zat, nici pen­tru redu­ce­rea infrac­țio­na­li­tă­ții, nici pen­tru cana­li­zare și asfalt în car­ti­e­rele măr­gi­nașe sau pen­tru sigu­ranță în școli. Nimeni nu cere rezol­va­rea civi­li­zată a pro­ble­mei câi­ni­lor comu­ni­tari, nimeni nu soli­cită spa­ții verzi mai multe și mai îngri­jite. Prea puțini cer piste civi­li­zate pen­tru bici­clete.

Pen­tru toate astea și pen­tru cele­lalte pro­bleme ale Bucu­rești­u­lui pe care nu le‐am men­țio­nat nimeni nu mișcă un deget. E prea greu, e prea mult. N‐are rost. Nu se merită, cum zice bucu­reș­tea­nul. Dar să te bulu­cești ca să vezi lumi­ni­țele de Cră­ciun, pier­zând cea­suri bune într‐un tra­fic infer­nal, asta da, se merită. Și se mai merită să te îngră­mă­dești în cen­tru când batem recor­dul mondial la cel mai mare câr­nat.

Dacă aș fi pri­mar m‐aș uita la com­por­ta­men­tul popu­la­ției ora­șu­lui și aș con­clu­ziona: dă‐i, bă, dracu'! le băgăm lumi­nițe și o să fie feri­ciți fra­ie­rii încă două luni!


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


  1. Olivia

    Nu stiam cum sa mai ies de acolo, toata lumea era in cen­tru la lumi­nite:) De paca era prima si ultima noapte in care puteau sa vada limi­ni­tele.… 😆


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu