Vi­neri seară, pe la 10 ju­mă­tate, mă în­torceam de la re­pe­ti­ție (vă zic eu al­tă­dată ce fel de re­pe­ti­ție, deo­cam­dată e se­cret 🙂 ) și am avut proasta in­spi­ra­ție să o iau prin cen­tru. De pe la Piața Uni­rii m‑am tre­zit în mij­lo­cul unui tra­fic in­fer­nal, care pă­rea să con­ti­nue cât ve­deam îna­inte, până spre Uni­ver­si­tate. Mi-am amin­tit că e seara în care s‑au por­nit lu­mi­nile de­co­ra­țiu­ni­lor de Cră­ciun și am avut în­dată ex­pli­ca­ția ne­aș­tep­ta­tu­lui ambuteiaj.

Era un haos ge­ne­ra­li­zat, cu ma­șini care ve­neau din toate di­rec­ți­ile și aveau o sin­gură țintă: bu­le­var­dele cen­trale. Po­li­țiș­tii erau pe străzi, dar re­nun­ța­seră să mai di­ri­jeze cir­cu­la­ția pen­tru că nu aveau cum. De fapt nu se cir­cula, se sta­tiona. Lu­mea ie­șise bu­luc din case și pri­vea mes­me­ri­zată lu­mi­ni­țele cli­po­ci­toare prin par­bri­zul ma­și­ni­lor, ca și cum ar fi fost cine știe ce co­me­die ne­mai­vă­zută. Evi­dent te­le­foa­nele fă­ceau poze peste poze, gea­mu­rile erau des­chise în ciuda fri­gu­lui, en­tu­zi­as­mul se re­vărsa pe străzi. Cu chiu cu vai am re­u­șit să mă stre­cor la dreapta, după ma­ga­zi­nul Uni­rea și s‑o iau pe stră­du­țele la­te­rale, care erau — de bună seamă — pus­tii. M‑am în­tre­bat re­toric de ce și-ar pierde ci­neva noap­tea pen­tru niște de­co­ra­țiuni care ori­cum vor fi acolo pen­tru încă vreo două luni de acum înainte.

A doua zi ve­neam în oraș cu auto­bu­zul 783 și am con­sta­tat că îm­bu­l­ze­ala era la fel de mare. Bu­le­var­dele cen­trale erau la fel de pline, așa că am fă­cut mai bine de ju­mă­tate de oră de la Vic­to­riei la Uni­ver­si­tate. O doamnă care se în­torcea din stră­i­na­tate se mi­nuna cu voce tare că­tre gru­pul din care fă­cea parte de ri­sipa de bani. “Are bani pri­mă­ria și gu­ver­nul! În oc­ci­dent nu vezi atâ­tea de­co­ra­țiuni și ăia sunt mai bo­gați ca noi!”. Ci­neva i‑a răs­puns că așa o să‑i im­pre­sio­năm pe stră­ini — “o să‑i im­pre­sio­năm si­gur” a re­pli­cat doamna res­pec­tivă, “le ară­tăm că sun­tem și să­raci și proști!”. Am co­bo­rât din auto­buz și am con­sta­tat că nici pe tro­tuar nu era mai bine: mii de oa­meni se fo­iau în sus și în jos, ad­mi­rând ste­lu­țele și ghir­lan­dele, fă­când poze și trăn­că­nind vrute și ne­vrute des­pre lu­mi­ni­țele Cră­ci­u­nu­lui. “- Anu’ tre­cut era mai mișto! — Fugi, fată, că era de căcat! Nu se com­pară…” La doi pași mai în­colo, în­con­ju­rați de jan­darmi, o mână de oa­meni uniți-luptau-pungeștiu-l-apărau.

Și m‑am gân­dit că dacă aș fi pri­mar și m‑aș în­treba ce anume pre­țu­iesc lo­cu­i­to­rii ora­șu­lui răs­pun­sul ar fi des­tul de sim­plu. Ni­meni nu iese în stradă pen­tru un tra­fic mai or­ga­ni­zat, nici pen­tru re­du­ce­rea in­frac­țio­na­li­tă­ții, nici pen­tru ca­na­li­zare și as­falt în car­ti­e­rele măr­gi­nașe sau pen­tru si­gu­ranță în școli. Ni­meni nu cere re­zol­va­rea ci­vi­li­zată a pro­ble­mei câi­ni­lor co­mu­ni­tari, ni­meni nu so­li­cită spa­ții verzi mai multe și mai în­gri­jite. Prea pu­țini cer piste ci­vi­li­zate pen­tru biciclete.

Pen­tru toate as­tea și pen­tru ce­le­lalte pro­bleme ale Bu­cu­rești­u­lui pe care nu le-am men­țio­nat ni­meni nu mișcă un de­get. E prea greu, e prea mult. N‑are rost. Nu se me­rită, cum zice bu­cu­reș­tea­nul. Dar să te bu­lu­cești ca să vezi lu­mi­ni­țele de Cră­ciun, pier­zând cea­suri bune într-un tra­fic in­fer­nal, asta da, se me­rită. Și se mai me­rită să te în­gră­mă­dești în cen­tru când ba­tem re­cor­dul mondial la cel mai mare cârnat.

Dacă aș fi pri­mar m‑aș uita la com­por­ta­men­tul po­pu­la­ției ora­șu­lui și aș con­clu­ziona: dă‑i, bă, dracu’! le bă­găm lu­mi­nițe și o să fie fe­ri­ciți fra­ie­rii încă două luni!


Comentează pe Facebook...


Răspuns pentru Olivia Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Olivia

    Nu stiam cum sa mai ies de acolo, toata lu­mea era in cen­tru la lu­mi­nite:) De paca era prima si ul­tima noapte in care pu­teau sa vada liminitele.… 😆


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.