Adio Pixer!

Gata, mi‑a ajuns! Am blo­cat toate pos­tă­rile din Pi­xer de pe Fa­ce­book că n‑am mai pu­tut să în­dur. Cred că e cea mai cre­tină apli­ca­ție pe care am văzut‑o vreo­dată. Ce dracu’ e in­te­re­sant în a te plimba de la o poză la alta și a le arăta și al­tora pe alea care-ți plac ție? Ni­meni n‑are ha­bar în ce con­text s‑a fă­cut poza, cine sunt toți ăia din fo­to­gra­fie, dar unii cred că e foarte ni­me­rit să o arate tu­tu­ror, dracu’ știe de ce. Să ne în­țe­le­gem: când pun o poză pe Fa­ce­book vreau s‑o vadă pri­e­te­nii mei, dar nu vreau să fie dis­tri­bu­ită pri­e­te­ni­lor pri­e­te­ni­lor voș­tri, pri­e­te­ni­lor pri­e­te­ni­lor pri­e­te­ni­lor voș­tri și tot nea­mu­lui lor.

Nu mi‑o lu­ați în nume de rău, dar n‑am nici un chef să in­tru pe con­tul de Fa­ce­book și să dau de:

- fe­lu­rite tăn­tici ne­cu­nos­cute, late în cur și cu co­lă­cei la brâu, care se dau sexy la nunta vre­u­nui ilus­tru ne­cu­nos­cut, în timp ce își ex­pun co­pa­nele do­lo­fane prin șli­țul ro­chiei din pânză ro­șie de drapel
— piți­poance cu oche­lari de soare și ifose de fru­mu­seți de­vas­ta­toare, spri­ji­nite de o ma­șină a că­rei sin­gură ca­li­tate e că a fost spă­lată de curând
— plozi răzgâi­ați plini de mân­care la gură
— monta­ni­ar­zii lui pește pră­jit, echi­pati cu te­niși și tri­co­uri de la Obor, stând cră­că­nați în par­ca­rea din fața unei cabane
— două sau trei pse­u­do­dive într-un bar, îm­bră­ți­șate sau cu ca­pe­tele li­pite, cu pri­viri lan­gu­roase și buze țu­gu­iate, con­vinse că Afro­dita e o strâmbă pe lângă ele
— fe­ri­cita fa­mi­lie, de pre­fe­rință cu bra­dul pe fun­dal, unde ta­tăl ține în brațe ca­po­do­pera de care au dat do­vadă, iar mama rân­jește satisfăcută
— ea la șo­ping, cu șapte plase în fi­e­care mână, even­tual una mai la ve­dere pe care să scrie nu­mele vre­u­nui brand de bo­arfe roz
— sel­fies în baie, ge­nul “ce mi-aș face de m‑aș prinde!”
— și, pre­fe­ra­tele mele, pla­to­u­rile cu cră­pel­niță, cu cât mai un­su­roase, cu atât mai fru­moase: cos­tițe, ceafă, mici, car­tofi pră­jiți, câr­nați și alte slinoșenii.

Thanks, but no thanks!

Comentează pe Facebook...

Abonează-te...