Imaginara pușcă cu lunetă

S‑ar zice că pu­tem res­pira mai ușu­rați după cele câ­teva zile ne­gre din is­to­ria Ro­mâ­niei, când clasa po­li­tică a în­cer­cat să cre­eze ca­drul le­gi­sla­tiv per­fect pen­tru ho­ție per­pe­tuă. Vă­zând re­ac­ți­ile prompte ale amab­sa­de­lor stră­ine și apoi re­pli­e­rea lui Crin An­to­ne­scu, care pare să se de­li­mi­teze de ac­țiu­nile ma­fiei po­li­tice, am fi ten­tați să zi­cem că pe­ri­co­lul a tre­cut. Nu sunt con­vins că e așa. În spa­tele aces­tor ac­țiuni le­gi­sla­tive stă un plan ela­bo­rat de oa­meni care vi­zează obiec­tive pe ter­men lung — ei nu vor ceda atât de ușor. N‑au re­u­șit acum? Nu‑i ni­mic, vor că­uta ur­mă­to­rul prilej.

Ieri eram dis­pe­rat de lipsa de re­ac­ție a so­ci­e­tă­ții ci­vile, pen­tru că eram con­vins că se va în­tâm­pla ceva spon­tan așa cum a fost cu Ro­șia Montană, o ie­șire ma­sivă în stradă a ace­lor oa­meni care au do­ve­dit că se pot mo­bi­liza când vor. Nu s‑a pe­tre­cut ni­mic, ali­men­tând încă o dată te­o­ri­ile ce­lor care spun că de­mon­stra­ți­ile din toamna asta au fost mof­tu­rile pro-eco­lo­giste ale unor hip­s­teri cor­po­ra­tiști. Eu am fost con­vins că nu e așa, că e o tre­zire la viață a unei clase elec­to­rale care are pu­te­rea de a in­flu­ența con­cret viața po­li­tică, prin ac­țiuni con­crete, nu doar prin like-uri pe Fa­ce­book. M‑am înșelat?

Apoi m‑am gân­dit că ar tre­bui poate fo­lo­sit po­ten­ți­a­lul pe care îl avem. Dacă elec­to­rul ro­mân nu se poate ma­ni­festa de­cât în me­diul on­line, de ce nu ne du­cem cu in­stru­men­tele de­mo­cra­ției acolo? De ce n‑am avea un sis­tem on­line de con­sul­tare de­mo­cra­tică? Si­gur, ar tre­bui să fie per­fect se­cu­ri­zat, im­po­si­bil de fra­u­dat, iar asta nu e foarte sim­plu, dar nici im­po­si­bil. În fond și emi­te­rea de bac­note e la fel de sen­si­bilă și uite că o ges­tio­năm des­tul de bine. Am pu­tea — după ace­lași lo­gică — să an­ga­jăm o com­pa­nie ex­ternă, foarte cre­di­bilă, care să asi­gure se­cu­ri­ta­tea sis­te­mu­lui și in­vi­o­la­bi­li­ta­tea re­gu­li­lor care i se aplică. De pildă doar Au­to­ri­ta­tea Elec­to­rală Cen­trală să aibă drept de in­te­ro­gare a aces­tui sis­tem, iar orice mo­di­fi­care a func­țio­nă­rii sau a da­te­lor să fie in­ter­zisă ori­că­rei au­to­ri­tăți române.

Am pu­tea în fe­lul ăsta să ob­ți­nem o re­ac­ție mult mai con­sis­tentă de la ce­tă­țeni și pro­ba­bil că și rata de par­ti­ci­pare la ale­geri ar fi mult mai mare. Toți ce­tă­țe­nii ro­mâni din di­as­pora ar pu­tea vota mai ușor. S‑ar pu­tea crea me­ca­nisme de de­mi­tere a unui par­la­men­tar sau de re­tra­gere a imu­ni­tă­ții sale. În fond po­po­rul e su­ve­ran, nu așa spun me­reu po­li­ti­cie­nii? Pro­blema e că oa­me­nii ăș­tia ajung în par­la­ment fără să de­ta­li­eze exact ce vor face acolo, ce legi vor pro­mova și po­li­tici vor im­ple­menta și ne tre­zim că se apucă de tâm­pe­nii pre­cum cele din “mar­țea nea­gră”, iar noi tre­buie să aș­tep­tăm pa­tru ani până pu­tem sanc­ționa com­por­ta­men­tul lor. Cu un sis­tem ca ăsta vor fi me­reu cu gân­dul la po­si­bila lor demitere.

De­si­gur, nu ar tre­bui să fie ex­trem de fa­cil să de­miți un par­la­men­tar, pen­tru că atunci s‑ar ajunge la abu­zuri. Dar ima­gi­nați-vă că, res­pec­tând niște con­di­ții, ar fi ne­voie de 250.000 de sem­nă­turi (elec­tro­nice) pen­tru a se în­tămpla asta. Dacă ai su­pă­rat atâta lume, cu si­gu­ranță nu ești doar vic­tima unei răz­bu­nări po­li­tice. Sau să zi­cem că ai co­mis niște ho­ții, dar pri­e­te­nii tăi par­la­men­tari nu-ți ri­dică imu­ni­ta­tea și stai fru­mu­șel în fo­to­liul căl­duț și vo­tezi legi. 250.000 de ro­mâni pot să de­cidă că tre­buie să te duci în fața justiției.

Îmi amin­tesc că am ci­tit cân­dva des­pre o gru­pare pa­ra­mi­li­tară ci­vilă din Ar­gen­tina, cred că se nu­mea Pu­mele ne­gre, care erau ano­nimi și ile­gali. Pen­tru că în țara lor co­rup­ția ajun­sese la cote de ne­su­por­tat, iar jus­ti­ția era con­tro­lată de ma­fi­oți, s‑au or­ga­ni­zat într-un mod foarte dur și efi­cient: când un per­so­naj pu­blic co­mi­tea fapte evi­dente de co­rup­ție, dar ni­meni nu le sanc­ționa, ce cre­deți că îi tre­cea in­di­vi­du­lui prin cap? Exact, un glonț 7.62, tras de la dis­tanță. De­si­gur, ti­pul ăsta de jus­ti­ție vi­o­lentă nu poate fi prac­ti­cat într‑o țară eu­ro­peană ci­vi­li­zată. Dar n‑ar fi un ast­fel de sis­tem de de­mi­tere prin vot po­pu­lar exact ca o pușcă cu lu­netă per­ma­nent în­drep­tată spre fi­e­care parlamentar?

Așa că vă întreb:

 Loading …

Comentează pe Facebook...

Abonează-te...