Po­li­tica Mo­sco­vei este po­li­tica re­a­li­tă­ți­lor sim­ple ale lu­mii con­tem­po­rane. Iar re­a­li­tă­țile se tra­duc prin pro­zaica tre­cere a ga­zu­lui ru­sesc prin con­ducte, că­tre Eu­ropa. În dru­mul lui că­tre apar­ta­men­tul con­for­ta­bil al fran­ce­zu­lui sau ger­ma­nu­lui, ga­zul ru­sesc trece prin Ucraina ba­ri­ca­de­lor pro-eu­ro­pene. Iar Mo­scova e con­fuză: ce dracu’ vor ucrai­ne­nii ăș­tia, nu le e clar că viața lor de­pinde de con­ducta de gaze?

Di­vi­zată în­tre o op­țiune pro-eu­ro­peană a unei mi­no­ri­tăți ur­bane, apa­rent de­ter­mi­nată să ob­țină ceea ce do­rește și o ma­jo­ri­tate fi­lo­rusă re­la­tiv inertă din punct de ve­dere po­li­tic în­tre scru­ti­nele elec­to­rale, Ucraina pare să nu se poată ho­tărî care îi va fi des­ti­nul. Pre­sată de oc­ci­den­tali să de­cidă, gu­ver­na­rea ucrai­ne­ană în­cearcă fe­lu­rite ter­ti­puri de a câștiga timp, pre­tin­zând de pildă niște îm­pru­mu­turi con­sis­tente în schim­bul unei orien­tări de­mo­cra­tice. Cât costă de­mo­cra­ția ucrai­ne­ană? Sunt 20 de mi­li­arde de euro un preț re­zo­na­bil pen­tru a îm­pinge gra­ni­țele in­flu­en­ței UE cu câ­teva mii de ki­lo­me­tri mai la est? Sau poate că nu de­mo­cra­ția este miza, ci mai de­grabă o po­pu­la­ție de 46 de mi­li­oane de po­ten­ți­ali con­su­ma­tori pen­tru Car­re­four, Me­tro și McDonalds?

De par­tea cea­laltă, cu mâna pe ro­bi­ne­tul con­duc­tei de gaze, Mo­scova crede că ucrai­nie­nii au luat‑o razna, iar oc­ci­den­tul a pier­dut con­tac­tul cu re­a­li­ta­tea. Și poate că e vre­mea să le arate cum ar fi ca ei să re­ducă nițel de­bi­tul. Când se va răci ca­lo­ri­fe­rul neam­țu­lui, ma­dam Mer­kel și pri­e­te­nii ei de la Bru­xe­l­les s‑ar pu­tea să re­nunțe la as­pi­ra­ți­ile de ex­tin­dere spre est. Cât des­pre ucrai­ne­nii care își văd vi­i­to­rul într‑o altă cheie po­li­tică, nici nu me­rită să vor­bim. Pen­tru că Mo­scova nu crede în la­crimi. Mo­scova crede în frus­tele realități.


Comentează pe Facebook...


Răspuns pentru Anonymous Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Anonymous

    La­vrov nu in­te­lege sau, mai de­graba, se face ca nu in­te­lege. In re­a­li­tate e o in­tre­cere din ca­te­go­ria “care pe care”. Sau “de­mo­cra­tia noas­tra e mai buna de­cat ga­zul lor”. Ul­ti­mii ani au de­mon­strat, daca mai era ne­voie, ca aceste “oferte”, de la est sau de la vest, sunt in egala ma­sura niste mere otra­vite. Asis­tam, de ani buni, as zice in­ce­pand ime­diat dupa al II-lea raz­boi mondial, la in­cer­ca­rea oc­ci­den­tu­lui (a se citi a ame­ri­ca­ni­lor) de a‑i eli­mina to­tal din cursa pe rusi. De a‑i im­pinge in in­te­ri­o­rul gra­ni­te­lor lor ge­o­gra­fice si de a‑i ex­clude din jo­cu­rile ge­os­tra­te­gice. Ru­sia e sla­bita si oc­ci­den­ta­lii con­si­dera ca‑i pot da lo­vi­tura de gra­tie. E mo­men­tul in care sunt mai aproape ca ori­cand. Dar vine iarna.… Si iarna ru­sii cas­tiga in­tot­dea­una, de la Na­po­leon incoace…


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.