Dacă te-ar în­treba ci­neva ce re­pre­zintă pen­tru tine ma­șina pe care o con­duci sau pe care ai vrea să o con­duci, ce ai răs­punde? Nu te grăbi, gân­dește-te bine. E pur și sim­plu un obiect, pe care l‑ai ales pen­tru că e prac­tic, pen­tru a câștiga li­ber­ta­tea de miș­care în con­di­ții de con­fort? Sau e mai mult de atât, e ceva ce te re­pre­zintă ca per­so­na­li­tate, e un mod de a te ex­prima ca individ?

O sim­plă con­sta­tare: nu­mă­rul in­ci­den­te­lor ru­ti­ere este în con­ti­nuă creș­tere. Mi­cile tam­po­nări, zgâri­e­tu­rile ușoare au de­ve­nit un fapt obiș­nuit în orașe aglo­me­rate. Ur­mă­to­rul pas ra­țio­nal ar fi să ve­dem mă­suri con­struc­tive care să di­mi­nu­eze efec­tele unor ast­fel de eve­ni­mente: spo­i­lere elas­tice, pro­te­jate cu un strat de cau­ciuc, mai pu­ține ele­mente fra­gile în zo­nele de risc po­ten­țial. Ceea ce ve­dem în schimb este aproape opu­sul. Cu cât un auto­mo­bil e mai scump, cu atât de­sig­nul ex­te­rior e mai so­fis­ti­cat, li­nia con­struc­tivă mai com­pli­cată, or­na­men­ta­rea mai bo­gată în ele­mente fra­gile. Orice atin­gere pro­duce zgâri­e­turi, orice apă­sare se lasă cu pagube.

Con­struc­to­rii știu că scă­de­rea du­ra­tei de viață a pro­du­su­lui — așa cum se pro­ce­dează în in­dus­tria elec­tro­ca­s­ni­ce­lor, de pildă — nu este o so­lu­ție. Du­ra­bi­li­ta­tea este o parte im­por­tantă a va­lo­rii auto­mo­bi­lu­lui. Dacă ce­dează ușor mo­to­rul, sis­te­mul de frâ­nare, in­sta­la­ția elec­trică, ma­sina nu se mai vinde bine. Deci din ce se pot face bani după vân­za­rea pro­du­su­lui prin­ci­pal? Care sunt pro­du­sele com­ple­men­tare, con­su­ma­bi­lele care ge­ne­rează vân­zări? De­si­gur, pie­sele de schimb ex­te­ri­oare. Acolo e în­tot­dea­una vina cum­pă­ră­to­ru­lui — el a lo­vit ceva, el a pro­dus zgâri­e­tura, el a fost ne­gli­jent. Cum ge­ne­rează vân­zări mai multe? Fă­când pie­sele din mase plas­tice, care se sparg sau se rup foarte ușor. Cum se pot asi­gura că nu apar piese de schimb fă­cute de alte com­pa­nii? Com­pli­când de­sig­nul, adă­u­gând tot fe­lul de adân­ci­turi, li­nii frânte, cur­buri ne­o­biș­nu­ite, de­cu­paje spe­ci­ale, care să‑l facă di­fi­cil de re­a­li­zat teh­no­lo­gic pen­tru cei ce nu au ma­tri­țele originale.

Cum­pă­ră­to­rii ma­și­ni­lor nu cer mo­dele mai adec­vate pen­tru tra­fi­cul ur­ban sau un de­sign care să le scu­tească chel­tu­ie­lile în caz de ac­ci­dent mi­nor. Dim­po­trivă cu cât or­na­men­ta­rea e mai so­fis­ti­cată, cu cât spo­i­le­rele sunt mai ex­tra­va­gante, cu atât mo­de­lul e mai apre­ciat. Pen­tru că — răs­pun­zând în­tre­bă­rii de la în­ce­put — auto­mo­bi­lul nu este (încă) doar un obiect de uti­li­tate, ci și o mo­da­li­tate de ex­pri­mare per­so­nală. Cu cât e mai ele­gant, mai pu­ter­nic, mai lu­xos, cu atât și pro­pri­e­ta­rul său este pre­zump­tiv ase­me­nea lui. Spe­răm în se­cret să îm­pru­mu­tăm ima­gi­nea obiec­te­lor pe care le afi­șăm: haine, bi­ju­te­rii, auto­mo­bile. Iar ima­gi­nea costă, nu‑i așa?


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.