Îmi plac tra­di­ți­ile și ăsta nu e un se­cret, am scris ade­sea aici în fa­voa­rea lor. Cred că o parte din ceea ce sun­tem este urma lă­sată de stră­moși în sân­gele nos­tru, în ges­tu­rile fi­e­că­ruia din­tre noi, iar asta ne face să avem un te­mei de a fi ceea ce sun­tem, ne face spe­ciali și unici. Atâta doar că tre­buie să cer­nem din­tre toate cele ce sunt lă­sate pe cele care au un sens lă­un­tric ce su­pra­vie­țu­iește vie­ții mo­derne. Vre­mu­rile s‑au schim­bat, lă­sând în urmă o parte din în­țe­le­su­rile unor ges­turi ri­tu­ale. De­mult ele în­sem­nau ceva. Azi sunt doar schi­mo­no­siri ci­ta­dine, me­ta­fore des­po­do­bite de fru­mu­sețe.

În­tre toate obi­ce­iu­rile bra­dul de Cră­ciun este unul care mă ne­du­me­rește, mă ne­ho­tă­răște. În­țe­leg ne­voia de a ri­tu­a­liza mo­men­tul naș­te­rii lui Ii­sus, adă­u­gând un sim­bol al pe­re­ni­tă­ții, un ar­te­fact al na­tu­rii care în­tru­chi­pează pu­te­rea de a fi veș­nic viu, veș­nic verde. În­țe­leg do­rința de a da o di­men­siune es­te­tică săr­bă­to­rii creș­tine, de a o marca pic­tu­ral prin ima­gi­nea bra­du­lui îm­po­do­bit. Doar că acolo unde s‑a năs­cut Ii­sus nu erau brazi. Iar să­ră­cia ie­slei în care po­ves­tea spune că s‑a năs­cut, e de­parte de bom­bas­tica de­co­ra­tivă a bra­zi­lor per­fecți pe care îi do­rim aduși în ca­sele noas­tre.

Pe vre­mea când eram doar un mi­lion de su­flete, iar țara era în­tu­ne­cată de co­dri vir­gini, un brad de Cră­ciun în fi­e­care casă poate nu era mult, nu era o exa­ge­rare. Azi, de do­uă­zeci de ori mai mulți cu de zece ori mai pu­ține pă­duri, mi se pare un ma­sa­cru inu­til, fă­cut în nu­mele unei tra­di­ții care și‑a pier­dut sem­ni­fi­ca­ți­ile pro­funde. Nu cred că mai săr­bă­to­rim naș­te­rea lui Ii­sus, ci plă­ce­rea an­ti­ci­pată a ca­do­u­ri­lor aduse sub brad de un ipo­te­tic Moș Cră­ciun. Și nici această plă­cere nu mai are fe­bri­li­ta­tea ino­centă a co­pi­lă­riei, ci mai de­grabă o tre­că­toare sa­tis­fac­ție a unui în­chi­puit chi­li­pir. Nu con­tează cât chel­tu­iești de Cră­ciun, con­tează cât eco­no­mi­sești dacă cum­peri acum.

Iar când mă in­de­păr­tez nițel de po­mul îm­po­do­bit, în­a­dins ca să câștig per­spec­tivă, mi se pare că ză­resc ală­turi de el un Ii­sus mo­dern, con­su­me­rist, bând Coca-Cola.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Anonymous

    Greu su­biect! Eu, ca unul care a co­pi­la­rit acum multa vreme la sat, intr-un sat care pas­treaza inca tra­di­tii, in­te­leg “spi­ri­tul nas­te­rii Dom­nu­lui” si‑l di­fe­ren­tiez de “spi­ri­tul Cra­ci­u­nu­lui” con­su­me­rist. Pot ex­plica in ce mod dar nu e aici lo­cul s‑o fac.
    Cat des­pre brad, pri­mul meu brad cum­pa­rat in ghi­veci e deja mare, plin de vi­ata si ve­sel, plan­tat pe un spa­tiu verde pe care‑l avem in spa­tele blo­cu­lui. in­cer­cati va­ri­anta asta. Sunt si­gur ca veti fi man­dri ca ati “dat vi­ata” si nu ati fost par­tasi la un con­su­me­rism ri­di­col si dis­tru­ga­tor.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.