Vă spuneam deunăzi despre două situații oarecum similare în care se regăsesc părinții în România, în spitale și în școli, de fiecare data miza fiind binele propriilor copii. Ambele sisteme, și cel de sănătate și cel de educație, sunt fundamentate pe un eșafodaj de corupție și incompetențe periculoase, de care te poți feri temporar prin șpaga care te plasează — tot temporar — într‑o elită privilegiată. Și mai spuneam că noi toți contribuim la perpetuarea acestor practici prin inacțiunea noastră, deși adesea miza luării unei atitudini ar putea fi prea mare la nivel personal.
Uite că povestea cu învățătoarea Blându (ce nume nepotrivit pentru o persoană cu un astfel de comportament!) nu s‑a încheiat cu o suită de like-uri pe Facebook. Există o anchetă administrativă și se pare că o parte din părinți vor face și plângere la parchet. Puteți afla mai multe despre asta din interviul pe care Simona Tache l‑a luat celei care a filmat și postat pe YouTube întreaga întâmplare.
Ceea ce este probabil cel mai îngrijorător — din punctul meu de vedere — este lipsa de solidaritate dintre părinții implicați în cazul respectiv. Din 20 de familii, 14 au fost de acord fără crâcnire cu sistemul de “sponsorizări” și “cadouri” și sunt convins că majoritatea acestora sunt acum furioși pe cea care a pornit scandalul, pentru că le‑a stricat micul aranjament. Cunosc bine mentalitatea unor astfel de grupuri, pentru că am doi copii care au trecut prin școlile românești, deși trebuie să recunosc că atunci nu se ajunsese chiar așa de departe. Sau școlile unde au fost ei nu erau chiar așa de “fițoase”. Ceea ce am observat este că în grupurile astea de părinți apar întotdeauna câteva tipologii bine definite.
Mai întâi este mămica-antreprenor, o persoană care trăiește într‑o agitație continuă, permanent preocupată să sune învățătoarea și pe celelalte mămici, să organizeze, să propună, să facă și să dreagă. Dacă sapi mai adânc în viața personală a acestui tip de oameni, constați adesea că sunt disperați după atenția pe care cred că o merită din plin, dar nu o primesc dintr-un motiv sau altul. Persoanele astea devin mâna dreaptă a unui cadru didactic șpăgar și le sunt extrem de utile, pentru că sarcina de a propune părinților nivelul cadourilor și ocaziile cu care să fie oferite le revine mămicilor-antreprenor. De multe ori cadrul didactic nici nu trebuie să ceară explicit ceva, ci doar să sugereze, iar mămica-antreprenor se apucă imediat de făcut liste de cumpărături și de sunat pe ceilalți părinți, lămurindu‑i că “așa e bine, așa se cuvine”.
O altă categorie este tăticul-de-succes. De obicei este un corporatist cu salariu mare sau un proprietar de SRL prosper, adesea cu afaceri la negru. El ține neapărat să-și mediatizeze succesul în fața celorlalți părinți și să‑i strivească dacă se poate cu posibilitățile lui financiare. Se oferă imediat să ia “o plasmă” pentru clasă, să zugrăvească clasa, să cumpere tot felul de gadgeturi mai mult sau mai puțin utile. Învățătoarea șpăgară surâde și știe că a prins peștișorul de aur. De fiecare dată când vrea să mai cumpere ceva apasă butonașul tăticului-de-succes și el imediat aprobă, ba chiar plusează, forțând tot grupul să se alinieze la noile cheltuieli.
Dacă cineva protestează, spunând că nu vede rostul acestor cheltuieli, apare imediat în scenă mămica-securist sau tăticul-polițai. Rolul lor este de a pune la punct recalcitranții, care strică bunul mers al șpăgii către învățătoare — nu sunt activi precum mămica-antreprenor și nici nu contribuie la fel ca tăticul-de-succes, dar sunt fericiți să paraziteze un sistem relațional care li se pare că le favorizează copiii.
Sunt sigur că și în clasa doamnei Blându se regăsesc aceste personaje. Exemplul cel mai bun e chiar în interviu: un tătic spune că, dacă vrea, din banii lui zugrăvește școala. Legal, cu contract de sponsorizare, nimeni nu‑l poate împiedica. Dar asta n‑are nici o legătură cu cadourile individuale oferite cadrelor didactice, care sunt șpagă indiferent cum le-ai analiza.
Și incă ceva: am mai făcut referire la fenomenul Pitești, relatat în cartea omonimă de Virgil Ierunca. Acolo, într‑o închisoare comunistă, deținuții politici vechi, deveneau treptat torționarii noilor arestați, solidarizându-se cu milițienii și securiștii care îi torturaseră pe ei. Și adesea deținuții-torționari erau mai cruzi decât securiștii. La fel, după ce a făcut publice presiunile de șpagă ale învățătoarei, mămica respectivă este contrată nu de cadrele didactice direct vizate, ci de părinții care își văd distrus micul aranjament prin care copiii lor aveau asigurate note bune. În secret majoritatea asta vor: note bune, pentru că ele îi mint frumos despre calitatea parenting-ului lor. Copilul ia note bune, deci sunt un părinte bun.
Până la urmă totul se reduce la comunități, iar părinții copiilor din aceeași clasă devin — volens-nolens — o comunitate temporară. Iar românii stau teribil de prost la capitolul formarea unei comunități. Pentru că românii nu vor să reușească împreună. Vor să reușească individual. Adică să se descurce.
15:01
Trebuie să scriu din nou deoarece isteria asta a devenit grețoasa.
Sper să nu inteleagă nimeni că sunt avocatul diavolului. Scriu ce scriu deoarece nu‑i normal să acceptăm campania asta de defăimare la gramadă a dascalilor.
Va voi povesti, cu voia proprietarului blogului, un fapt de viață la care am fost părtaș ieri in metrou, intre statiile Romana si Universitate:
La Romana urca un grup de 5 eleve, 15–17 ani (aproximativ cl.8–11). Stiti cu totii ca in grupurile astea exista un lider si un interlocutor principal. Fata lider, la prima vedere profil fizic si comportamental de vedeta porno, zice in gura mare catre fata interlocutor principal: ”Fată, ai văzut că ăla (numele) a pus pe net că vrea să se impace cu aia (numele), să fie iar impreună, să se fută și să se simtă bine?”. Una dintre fetele secundare: ”Mai incet fă, că te aude ăsta (adică eu, care eram la un pas distanță). Replica fetei lider, de data asta pe un ton mai scăzut, dar suficient de tare ca să audă jumătate din vagon: ”Ziceam că ăla (numele)a pus pe net că vrea să se impace cu aia (numele), să fie iar impreună, să se fută și să se simtă bine”.
Dragi cititori ai acestui blog, credeți-ma că fata care a inregistrat‑o pe diriginta care cerea bani pentru mobilier, are fix acelasi profil cu borfulița din metrou. Diriginta respectivă poate fi proastă dar, in nici un caz nu e hoață. Ea incerca, e drept cu argumente total nepotrivite, să sprijine inițiativa unor părinți (comitet de părinți) de a aduna bani pentru a schimba mobilierul mizerabil pe care școala îl pune la dispoziție. Toate televiziunile produc evenimente pe tema asta, in loc să transmita știri imparțiale, ca de exemplu: ”Școala X deține un mobilier mizerabil, impropriu activității in bune condiții și, de asemenea, materiale didactice depășite, deteriorate, improprii bunului mers al programei școlare. Din acest motiv comitetul de părinți ai clasei Y a hotărât să strângă suma de Z bani pentru imbunătățirea situației. Diriginta cutare îi sprijină pe părinți în acest demers. Argumentele dirigintei nu sunt cele mai potrivite”
Oameni buni, haideți să nu fim bezmetici. Nu se rezolvă nimic cu această vânătoare de vrăjitoare. Baza putredă rămâne aceeași, vor fi câțiva acari Păun iar marii șarlatani politicieni și șefi ai invățământului vor profita în continuare, dupa zicala ”câinii latră, ursul merge”
10:01
Exact ce spuneam s‑a intamplat. O isterie generala. Toata lumea “descopera” cazuri de coruptie in invatamant, adica apa calda si mersul pe jos. Toti doresc sa devina eroii noilor dezvaluiri. Iertati-ma dar, e inca o dovada ca suntem idioti si bezmetici. Inca o data neamul asta al nostru are impresia ca dreptatea se face la televizor. Ca si administratia, ca si justitia, ca si politica etc.
Singurul rezultat concret al acestor “demersuri” va fi o decredibilizare inca si mai mare a scolii si a tuturor cadrelor didactice, la gramada, indifferent ca sunt sau nu oneste.
19:01
In primul rand imi cer scuze ca abuzez de spatiul blogului dar sper sa nu mi‑o luati in nume de rau.
Revin deoarece subiectul m‑a rascolit, nu prin semnificatia lui intrinseca ci prin implicatiile si interpretarile mult mai largi pe care le genereaza.
Sunt pur si simplu inmarmurit de noianul de stiri, comentarii, interpretari pe aceasta tema, as zice chiar de isteria ce a cuprins televiziunile. Inca o data se vede ca in Romania televiziunile sunt in ton cu societatea noastra bezmetica. Televiziunile nu fac ceea ce ar trebui sa faca, asa cum se intampla in toate tarile civilizate, sa comenteze evenimente. La noi, televiziunile ”produc” evenimente.
E clar ca invatatoarea aceea a gresit grav. E clar ca trebuie sa luam atitudine. Si, inca multe alte lucruri sunt clare. Totusi, sa o bati in cap la infinit cu invatatoarea asta, fara a spune ca e vorba de un sistem putred, fara a spune ca invatamantul e subfinantat, ca educatia nu‑i o prioritate pentru guvernanti, ca soarta cadrelor didactice oneste nu prezinta nici un interes pentru guvern, e dureros. In plus, iese la iveala, inca o data, uratenia morala, lasitatea si micimea neamului din care facem parte. Toate televiziunile turuie pe seama faptului ca au fost facute 2 plangeri penale impotriva invatatoarei. Nimeni nu comenteaza aberatia ca aceste plangeri au fost facute de scoala si de inspectorat. Adica de institutiile complice ale invatatoarei. Am spus bine. Institutii complice. Au facut‑o din lasitate si oportunism. Pana mai ieri au fost colegi si poate prieteni. Acum uita tot, dupa regula romaneasca de aur ”scapa cine poate” sau ”daca e nevoie o omor si pe mama”. Poate nu stiti ca directorii si, la randul lor, inspectorii, primesc din foloasele necuvenite cerute de anumite cadre didactice. De ce nu au facut plangerea penala acei parinti ”eroi”? De ce nu au mers pana la capat?
Trebuie sa ne trezim si sa intelegem ca nu suntem un public dintr‑o sala in care ni se proiecteaza pe ecran stirile tv, ca niste filme de actiune. Trebuie sa intelegem ca facem parte din film. Daca dorim sa fim vedete trebuie sa mergem pana la capat. Mame care filmeaza pe ascuns si apoi declara ca sunt multumite ca ”doamna” a fost data afara, cu un aer de erou antic grec, nu vor schimba nimic in tara asta.
4:01
De ce ?! De frica ! Frica aceea angoasanta care nu-ti da pace,care te face sa te gindesti ce vei pati daca mergi sa reclami…sa te gindesti daca nu cumva vei fi agresat de raketii cuiva,daca nu cumva vei fi bagat si u pt complicitate la dare de mita.Iti suna cunoscut ?
Cind EU merg la spital nu vede nimeni spaga.Cind in schimb sotia e internata dau.de ce? de frica judecatii morale a copiilor sau sotiei „in caz ca D‑ne fereste”-Aaaa ! Daca dadeai spaga pt mama iti cadeau oole …sau nevasta,asa tii tu la mine.Acum vezi de ce ?!
4:01
PREAMBUL — S‑a gasit ‚intr-un „tolcsou” tv,un nene sef de sindicat,celebru de altfel,care a sarit in apararea secaturii asteia.Si a bagat‑o pe aia cu „salariile mizere bla-bla-bla ale cadrelor didactice care nu au ce minca si imbraca ”.Mi‑a placut de moderatoare ca i‑a amintit tipului ca tovarasa avea 2 afterschool-uri basca salariul.Initial ala a tacut pe moment .Zic pe moment,pt ca nu l‑a rabdat chelea sa taca si a luat‑o din nou cu „cadrili” didactice care fac si dreg de nu mai pot.Si moderatoarea ‚pac ! din nou la razboiu:fac asigurari de viata si vind produsele editurilor in timpul programului de lucru.Una peste alta a fost o emisiune moderata cum trebuie,obiectiv si fara partizanat.Rogu-va aveti putintica rabdare si cititi ce voiam sa spun dupa acest preambul .Zic eu :daca in Romania,cadrele didactice ‚medicii,politistii,judecatorii,procurorii etc,NU SE VOR MAI JUDECA EI INTRE EI,trecind mai intai prin tot felul de consilii,comitete si comitii de disciplina ‚faptele de care sint acuzati,ca abia dupa aceea sa intervina Justitia( cu „J” mare,adica cea adevarata ) si care SA NU IA pozitie in functie de ce stabilesc comisiile si comitetetele de disciplina,abia atunci sfinta frica ‚cea care pazeste bostanaria,ii va face pe ( pot sa mai spun odata secaturi ? pot! ) pe secaturile astea sa nici macar gindeasca la spaga,ghiseft,mita sau cum s‑o mai numi.De ce nu se judeca ele intre ele si tarancile prinse la furat in tarlaua vecinei? Sau zidarii care fura o traista de ciment intre ei? Astia n‑ar putea sa-si fac un ordin sau un comitet de disciplina ?! Nooo ! Nu sustin ca faptele astora din urma ar fi legale.Astia infunda puscaria pe ani grei,aproape ca aia care au omorit pe ma-sa si pe tacsu’. Incerca sa sugereze sindicalistu’ ca,na,isi mai completeaza si ei invatatorii veniturile.Bravo nene ! Pai sa-si ia 2–3 joburi,atentie ! cu acte in regula ‚sa plateasca impozit,nu meditatii la preturi halucinante care ocolesc fiscul.Trebuie sa fiu onest si sa recunosc ca cel mai iubit dintre marinari avea dreptate:lucreaza cam 4–5 ore pe zi,la scoala.Colegul meu de serviciu se intreba retoric si nu prea prea:bai,pe ce ia profesorul ala de tumbe 20 de milioane pe luna ?!Daca stau si ma gindesc ‚mergind pe ideea sindicalistului,eu tot bugetar ca si categoriile care se judeca intre ele,dar fara sa fac parte din vreun ordin,trebuie sa completez leafa de cel putin 3 ori mai mare a „colegilor” mei doctori,invatatori,functionari…politisti si de ce nu judecatori.Sa va spun ceva:esti absolvent de liceu,ai 18 ani …pe ce lume traiesti? N‑are cine sa-ti spuna ca in sanatate si invatamint sint salarii mici si sa nu mergi acolo ?! Ba are cine sa-ti spuna ce sa faci si ai observat si tu in timpul scolii cum merg treburile in sanatate si invatamint ca doar ai dat spaga sa treci clasa si ai vazut ce venituri au profesorii,ai dat spaga la doctor pt scutire medicala sau parintii tai au dat ca sa fii operat de apendicita..Cum spuneam tinerii sau mai virstnicii se orienteaza sau sint orientati catre domenile de mai sus de parinti si de noi restul chiar:mergi tata la liceu pedagogic ca se traieste bn din spaga.Sau fa-te doctor ca si aia traiesc ca nababii din spaga si nici unul nu face puscarie.Asa ca atunci cind spaga ca bucatica din ADN-ul tau nu mai vine,sari in sus si tipi ca ai salariu mic.Cum naibii, asa de prost ai fost de ai intrat in mediul asta ? Iti meriti soarta. Parafrazind anuntul ce se gasea in saloon-urile Vestului salbatic american,nu trageti in pianist,io va spun trageti in mine daca aveti cu ce .Daca nu…himm tineti-va armele in tocuri. p.s Sa auzim numai de bine,vb unui celebru contaran al meu
11:01
Cred ca ai citit doar primul paragraf din comentariul “Anonim” ❗ Dupa parerea mea comentariul este foarte pertinent si as spune elevat. Chiar daca ma contrazice intr‑o anumita masura.
11:01
Aha! Atunci eu sunt ăla care n‑a priceput. Mea culpa. Era 2 noaptea… 🙂
10:01
Sorin,
“Anonim” ma contrazice pe mine. Nu pe tine. Nu este de acord cu parerea mea ca parintele care a actionat nu trebuie considerat un erou.
2:01
Exceptional articol! Foarte bine spus
18:01
Printre cadrele didactice exista gunoaie. Este un lucru evident. Totusi, de aici si pana la asemanari cu fapte eroice si elemente tortionare, e cale lunga. Eu cred ca trebuie sa ne pastram cumpatul si sa nu ne inflamam, tot in stil romanesc, mai mult decat este cazul.
21:01
Ciprian, nu e nici pe departe vorba despre a compara cadrele didactice cu torționarii. Am vrut să subliniez că — la fel ca în acele cazuri — natura umană tinde spre fraternizarea cu cei care produc injustiția, susținându‑i și accentuând astfel problema. Ar trebui să fim conștienți de acest lucru și să reacționăm la nivel de comunitate.
9:01
Am inteles exact ce ai dorit sa subliniezi. Adica faptul ca multi parinti, in loc sa se solidarizeze cu parintele ce ia o atitudine corecta, se solidarizeaza cu acel cadru didactic incorect. Doar comparatia mi se pare putin fortata. Nici parintele acela nu este un erou si nici ceilalti parinti nu pot fi comparati cu detinutii deveniti tortionari. E vorba despre planurile in care putem aseza gravitatea unor fapte. E foarte grav ce se intampla, pe alocuri, in invatamant si este bine sa luam atitudine colectiva dar, sustin in continuare ca este nevoie de o pozitionare echilibrata.
22:01
Imi permit sa va contrazic.
Mi se pare ca dimpotriva, iti trebuie foarte mult curaj ca sa reactionezi in felul asta intr‑o astfel de situatie — fie si numai pentru ca de obicei toti cei din jurul tau incearca sa te convinga sa nu faci nimic. Munca asta de persuasiune e de fapt reflexul unei anumite morale — in care tu te-ai nascut si pe care ti-ai insusit‑o. E greu sa protestezi din cauza acestei morale inhibitorii, nu din cauza gestului in sine. E inimaginabil de greu pentru un sclav sa fuga de pe plantatie, pentru ca asta presupune o rasturnare a valorilor lui morale, o schimbare radicala in felul lui de a vedea lumea.
O admir foarte mult pe doamna care a postat filmul, exact din motivul pe care am incercat sa‑l explic mai sus. Eram convins ca la noi in tara nu mai exista decit ori lichele, ori ciini batuti.
2:01
Păi n‑am priceput. Toată lumea de aici e de acord cu tipa care a postat filmul. Cred că ai înțeles ceva greșit.
4:01
Sindromul Stockholm.
14:01
Fenomenul Pitești — eu știam de Virgil Ierunca. Pitestiul lui Goma cred ca se chema altfel.
14:01
Da, ai dreptate, am încurcat titlurile celor doi. Goma a scris “Patimile după Pitești”, cam pe aceeași temă. Am corectat, mulțumesc.