De mulți ani dis­cur­sul cri­tic al so­ci­e­tă­ții ci­vile — acela fi­rav care mai există — s‑a con­cen­trat pe com­por­ta­men­tul inac­cep­ta­bil al cla­sei po­li­tice, pe tu­peul ei ne­mă­su­rat și pe ne­voia de a în­ceta ime­diat din a‑și pro­mova pro­pri­ile in­te­rese în de­fa­voa­rea ce­lor ale ță­rii. Au curs “tone de cer­ne­ală” pe această temă și, de­loc sur­prin­ză­tor, efec­tele au fost nule. Evi­dent, ceva nu e în re­gulă: ori po­li­ti­cie­ni­lor nu le pasă de opi­nia pu­blică, ori nu con­si­deră că e ade­vă­rat ceea ce se spune des­pre ei.

Dra­goș Paul Ali­gică — un jur­na­list pe care îl pre­țu­iesc pen­tru as­cuți­mea ana­li­ze­lor, chiar dacă nu ne în­tâl­nim în­tot­dea­una în opi­nii — face din nou in­ven­ta­rul tu­pe­u­lui, ne­sim­ți­rii și co­rup­ției po­li­ti­cie­ni­lor. “Este in­ca­li­fi­ca­bil. Este in­cre­di­bil. […] Sunt pur și sim­plu pe față pur­tă­tori de in­te­rese și de cu­vânt ai unei re­țele de in­flu­ență si co­rup­ție”. Me­sa­jul este ace­lași, in­dig­na­rea e ve­che. Da, clasa po­li­tică e co­ruptă și in­com­pe­tentă. Și da, nu as­cultă vo­cea so­ci­e­tă­ții ci­vile. Dar eu cred că jur­na­lis­tul se în­șe­ală când spune că e vorba de tu­peu și ne­sim­țire arogantă.

În toate dis­cu­ți­ile pe care am re­u­șit să le port cu oa­meni care au stat în pre­a­jma po­li­ti­cie­ni­lor sau care au lu­crat cu ei am în­tre­bat ace­lași lu­cru: cum se ra­por­tează po­li­ti­cia­nul ro­mân la cri­tica adusă de so­ci­e­tate pri­vind co­rup­ția și in­com­pe­tența cla­sei po­li­tice? Una­nim am pri­mit ace­lași răs­puns: pen­tru ei nu există no­țiu­nea de co­rup­ție și in­com­pe­tență. Ceea ce fac ei, adică exact ceea ce ve­dem și noi, tu­peul și ne­sim­ți­rea, abu­zu­rile și bâl­bâie­lile pe­ni­bile sunt pen­tru ei parte a de­fi­ni­ției ter­me­nu­lui de po­li­tică. Așa cred ei, cu ade­vă­rat, că se face po­li­tică. N‑au nici o pro­blemă să mintă, să as­cundă ade­vă­rul, să facă tra­fic de in­flu­ență sau să pri­mească șpagă pen­tru că toate as­tea fac parte din nor­ma­li­ta­tea lor, este com­por­ta­men­tul fi­resc al unui om po­li­tic. E, deci, inu­til să le vor­bim des­pre de­vi­a­ți­ile lor de com­por­ta­ment. Ei sunt con­vinși că noi, cei­lalți, nu avem ca­pa­ci­ta­tea de a în­țe­lege com­ple­xi­ta­tea fe­no­me­nu­lui po­li­tic, mean­drele com­pli­cate ale men­ta­li­tă­ții de po­li­ti­cian, im­po­si­bi­li­ta­tea de a avea o stra­te­gie co­e­rentă în con­di­ți­ile jo­cu­lui po­li­tic ac­tual. De aceea sunt imuni la toate aceste cri­tici, mai ales că vo­cile care îi muș­tru­lu­iesc apar­țin unei mi­no­ri­tăți. Pros­ti­mea nu pri­cepe. Iar cei care nu sunt proști sunt vân­duți du­ș­ma­ni­lor politici.

Cred că Dra­goș Paul Ali­gică face apoi încă două erori: vor­bește des­pre ne­voia ca eli­tele le­gi­time — cele eco­no­mice, me­di­cale, ști­in­ți­fice, aca­de­mice — să facă un pas îna­inte și să spună că așa nu se mai poate. Și dă ca exem­plu niște de­cla­ra­ții ale lui Ilie Năs­tase, care se gân­dește să plece din țară — pre­cum pri­e­te­nul său De­par­dieu — pen­tru că clasa po­li­tică nu per­for­mează și nu oferă trans­pa­rență în pri­vința fe­lu­lui în care fo­lo­sește ta­xele per­ce­pute de la ce­tă­țeni. Dom­nul Ilie Năs­tase are — în prin­ci­piu — drep­tate. Dom­nul Ali­gică face însă o aso­ci­ere nu toc­mai po­tri­vită în­tre un fost te­nis­man — cur­var, miș­to­car și nu foarte edu­cat, ac­tu­al­mente un fel de crai bă­trân și cam li­bi­di­nos — și eli­tele le­gi­time ale Ro­mâ­niei. În ace­eași li­nie lo­gică am pu­tea spune de pildă că din această elită face parte și Hagi, care toc­mai îl scoate pe na­șul Be­cali din puș­că­rie câ­teva ore pe zi, pa­sămite Doamne să pres­teze muncă la club. Pro­ba­bil că va în­veli cio­co­lata în sta­niol, îm­pre­ună cu marmotele.

A doua eroare se re­feră la le­gi­ti­mi­ta­tea eli­te­lor la care se gân­dește el. Ro­mâ­nii nu vor urma nici­o­dată niște oa­meni de ști­ință, scri­i­tori, ar­tiști sau pro­fe­sori uni­ver­si­tari. Sunt du­bi­oși, au ști­ință de carte exa­ge­rat de multă și vor­besc într-un lim­baj pe care nu‑l în­țe­leg. Eli­tele re­ale ro­mâ­ni­lor sunt cele de la Ca­pa­tos și din zia­rul Click. Dacă oprim pe stradă ro­mâ­nii și fa­cem un son­daj vom afla că mulți mai mulți știu că Bi­anca Dră­gu­șanu și‑a tras‑o la Pa­ris cu Adrian Cris­tea, înșelându‑l pe băr­ba­t’su, ăla care pre­zintă vre­mea la ProTv, de­cât cei care știu că An­drei Pleșu a scos de cu­rând o carte nouă. Asta și pen­tru că apa­ri­ți­ile edi­to­ri­ale nu apar la ști­rile de la ora 19, pe când fu­fele și “prin­ții” da.

Și asta e foarte in­te­re­sant: de ce alte po­poare re­u­șesc să re­cu­noască ade­vă­rata va­loare și să se ra­por­teze la ea, dar ro­mâ­nii nu? Mo­ti­vul e — după pă­re­rea mea — sim­plu: nar­ci­sis­mul. Ne place atât de mult de noi în­șine în­cât va­loa­rea n‑o pu­tem ima­gina și re­cu­noaște de­cât în cei ase­me­nea nouă. Cred că so­lu­ția pen­tru Ro­mâ­nia este ci­neva care să ne con­vingă că nu sun­tem chiar așa de fru­moși, deș­tepți, har­nici, vi­teji și ne­drep­tă­țiți de is­to­rie cum ne credem.


Comentează pe Facebook...


Răspuns pentru Alice Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Anonymous

    Nu stiu daca po­poa­rele des­pre care vor­besti re­cu­nosc ade­va­rata va­loare si, cu atat mai pu­tin, nu stiu daca se ra­por­teaza la ea. Po­poa­rele ace­lea tra­iesc intr-un me­diu so­cial cu re­guli clare si cu o stra­ti­fi­care auto re­cu­nos­cuta de ma­jo­ri­ta­tea mem­bri­lor so­ci­e­ta­tii. In sa­nul ace­lor po­poare s‑a tre­cut de mult de etapa in care toata lu­mea se pri­cepe la toate lu­cru­rile. Ei au in­ce­put de ca­teva sute de ani “sa-si vada de treaba”. Si daca nu sunt la­sati sa-si vada de treaba ac­tio­neaza in comunitate.
    Noi nu stim inca ce in­seamna sa ac­tio­nezi in co­mu­ni­tate, noi sun­tem in faza in care ne pri­ce­pem la toate si la ni­mic si, cel mai grav lu­cru, n‑am de­ve­nit inca un popor!

    • Sorin Sfirlogea

      Po­poa­rele oc­ci­den­tu­lui eu­ro­pean re­u­șesc să-și pună în va­loare per­so­na­li­tă­țile si ta­len­tele lor. La asta mă re­fe­ream, că re­cu­nosc va­loa­rea în cei me­ri­tu­oși și ast­fel își va­lo­ri­fică eli­tele, pro­gresând îm­pre­ună cu ele. Poate nu la mo­dul ideal, dar în mod evi­dent mai bine de­cât noi, care — ai drep­tate — nici mă­car po­por nu suntem.

      • Anonymous

        100% de acord. Exact asta am do­rit sa spun, re­fe­ri­tor la va­lori, me­rite, per­so­na­li­tati, ta­lente, prin sin­tagma “stra­ti­fi­care auto re­cu­nos­cuta de ma­jo­ri­ta­tea mem­bri­lor societatii”.

  2. Alice

    eu cred că Ilie Năs­tase, și al­ții ca el, ar pu­tea juca ro­lul ”idi­o­ți­lor utili”, ex­pe­sie care‑i apar­ține tot lui Ali­gică, re­fe­ri­tor la pro­tes­tele cu Ro­șia Montană. iar ac­cen­tul nu că­dea pe Ilie sau pe elite, ci pe o ac­țiune de stradă care ar spul­bera pu­te­rea sau mă­car me­rita încercat.

    iar asta nu anu­lează sau di­mi­nu­ează ju­de­cata ta.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.