Autopsia unui cadavru portocaliu

Se fac acuși zece ani de când Băs­escu e președ­inte și zău dacă pot să spun cu cer­ti­tu­dine ce va lăsa în urma lui când va pleca. Cu excepția unei istorii con­tem­po­rane cât se poate de col­orată, moștenirea regimu­lui băsist este la fel de inutilă românilor pre­cum cea a regimu­lui moș-iliesc. Nimic dura­bil nu pare să decurgă din cele două man­date, mai ales că put­erea uselistă amenință să răs­toarne cu fun­dul în sus chiar și puținele real­izări poz­i­tive, de îndată ce mari­narul va trage la țărm. Și atunci, mă întreb, care este bilanțul lui Băs­escu după toți anii ăștia?

În ultimii ani a devenit cam­pi­onul luptei împotriva corupției și nu zic că asta e ceva rău sau că n‑ar tre­bui s‑o facă. Dar, așa cum au obser­vat și alții, notez si eu că lupta lui a fost dusă doar la nivelul cla­sei politice. Sigur că răul pornește de sus, dar a încerca să tai capul peștelui care e împuțit până la coadă e abso­lut inutil. Nația română a avut, are și pare că va avea în con­tin­uare o uim­i­toare capac­i­tate de a iden­ti­fica și pro­mova din rân­durile pe indi­vizii cei mai abjecți, cei mai bor­fași și mai lip­siți de car­ac­ter. În fața unei ast­fel de vital­ități pop­u­lare soluția nu e să te bați cu câțiva politi­cieni, ci cu cauzele care îi aduc în față. Iar cauzele astea au rădăcini adânci în corupția măruntă a fiecărei zile, pe care aproape fiecare român o prac­tică: șpaga pen­tru învăță­toare, plicul pen­tru dom' doc­tor, atenția pen­tru inspec­torul fis­cal, mita pen­tru polițist.

Dege­aba se revoltă Băs­escu despre încăl­carea stat­u­lui de drept, oricât de multă drep­tate ar avea. Nouăzeci și cinci la sută din pop­u­lația României nu știe ce este un stat de drept și habar n‑are cum să anal­izeze dacă o lege dată de par­la­ment încalcă sep­a­rația put­er­ilor în stat, drep­turile omu­lui sau prin­cipi­ile pe care este fon­dată Uni­unea Euro­peană. Din motivul ăsta nici nu se iese în stradă când par­la­men­tarii votează o lege prin care se scot pe ei înșiși din cat­e­go­ria funcționar­ilor pub­lici — majori­tatea cetățe­nilor nu înțe­leg miza aces­tui act nor­ma­tiv.

Inutil se lamentează Băs­escu despre proasta guvernare a lui Ponta, chiar dacă așa stau lucrurile. Aprecierea românilor față de o admin­is­trație cen­trală sau locală se bazează pe incred­i­bila lor tol­er­anță față de con­ducă­torii momen­tu­lui: să fure, dar să facă și pen­tru țară/oraș/comună ceva. Abuzul de put­ere nu este doar tol­erat, ci con­sid­erat un drept al admin­is­tra­toru­lui. Lipsa de strate­gie e tre­cută ușor cu ved­erea, pen­tru că nu con­sis­tența tem­po­rală a acți­u­nii îl intere­sează pe român, ci sat­is­facția ime­di­ată a kitsch-ului. Câțiva palmieri de plas­tic aduc mai multe voturi decât un plan bun de urban­ism.

Desigur că în zece ani nimeni n‑ar fi putut schimba Româ­nia din temelii. Dar dacă cineva ar fi început asta temeinic, ne-am fi aflat poate la o treime din drum, adică mult mai departe decât sun­tem acum. Și poate că o clasă socială de mijloc, mai pros­peră și nițel mai edu­cată, împre­ună cu int­elec­tu­al­i­tatea română, ar fi avut năde­jdea că pot con­tinua efor­tul de trans­for­mare a pop­u­lației române într-un popor (mai) civ­i­lizat. Azi toți cei care ar putea face ceva prin exem­plul pro­priu și prin influ­ența pe care ar putea să o aibă în jurul lor suferă de o cumplită deznăde­jde năs­cută din inutil­i­tatea de a face ges­turi de nor­mal­i­tate într‑o soci­etate care îi îngroapă în corupție și lipsă de edu­cație.

Nu știu cum va con­semna isto­ria acești zece ani, dar pen­tru mine ei vor rămâne o lecție amară despre imposi­bil­i­tatea vic­to­riei atunci când pornești războaie de unul sin­gur. Pen­tru că, în esență, aceasta este greșeala cap­i­tală a lui Băs­escu: inca­pac­i­tatea de a alcă­tui o echipă care să trans­forme pro­fund Româ­nia. Și nu pen­tru că n‑ar fi avut cu cine, nici pen­tru că i‑ar fi lip­sit mijloacele. Blo­cat în men­tal­i­tatea căpi­tan­u­lui de vas comu­nist, cel cu put­eri depline și dis­creționare, Băs­escu și‑a imag­i­nat cum duce vasul numit Româ­nia prin fur­tuni și‑l ancore­ază în apele lin­iștite ale por­tu­lui, fără să împartă glo­ria suc­ce­su­lui cu nimeni.

S‑ar cuveni poate ca cineva să facă autop­sia aces­tor zece ani, să reia firul tuturor eveni­mentelor tre­cute și să ne spună de ce boală a murit rev­oluția por­to­calie a lib­er­al­is­mu­lui româ­nesc. Se pot face multe spec­u­lații și sce­narii, dar la finalul zilei con­cluzia e aceeași: a fost un eșec lam­en­ta­bil. Ziua de azi îi găsește dezbi­nați pe foștii ali­ați din 2004, despărțiți nu de ide­olo­gie — dacă ea mai con­tează — ci de pro­pri­ile orgolii politice, inca­pa­bili să mai coag­uleze într‑o con­strucție coer­entă și care să dea României echili­brul politic de care are atâta nevoie. Cui îi mai tre­buie ide­olo­gie de dreapta?


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Anonymous

    Cred ca nu erai in cea mai buna dis­poz­i­tie cand ai scris arti­colul de mai sus. N‑as zice ca tra­gand linie dupa Basescu rezul­tatul e zero. Sunt exem­ple con­crete, vezi der­a­pa­jele recente pe care a reusit sa le opreasca sau, macar sa le puna sub lupa opiniei pub­lice.
    As mai zice ca motivul prin­ci­pal al tuturor prob­lemelor noas­tre este fap­tul ca avem o majori­tate for­mata din idi­oti si bezmetici. Asta este expli­ca­tia pen­tru iden­ti­fi­carea și pro­movarea celor mai abjecti, bor­fasi si lip­siti de car­ac­ter indi­vizi, in polit­ica si func­tii de con­duc­ere admin­is­tra­tiva. Ei sunt expri­marea voin­tei majori­tatii. Tre­buie sa intelegem lucrul asta. Noi, ceilalti, sun­tem, deo­cam­data, o minori­tate. Atata timp cat aceasta majori­tate va exista, ”batalia” oricui e o lupta cu morile de vant. La aceasta majori­tate tre­buie umblat. Prin edu­catie, prin media si, nu in ultimul rand, prin coerci­tiune. Din aceasta per­spec­tiva, lupta lui Basescu nu este nici inutila nici lip­sita de o strate­gie clara. Daca te gan­desti doar la fap­tul ca incearca din ras­put­eri sa scoata la lumina vino­va­tia lui Voiculescu si a clicii lui de securisti si slugi, vei vedea si vei intelege legatura: majori­tate bezmet­ica si idioata-educatie-media-coercitiune.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu