Eroi neglorioși

Din diverse motive avem ten­dința de a zei­fica pe cei în mâi­nile cărora ne punem viața la un moment dat. Așa se face că șpaga ofe­rită medi­cu­lui nu pare în ochii noș­tri un fapt de o prea mare gra­vi­tate, pen­tru că în celă­lalt taler al balan­ței noas­tre morale stă chiar soarta pro­prie. Pri­vită din per­spec­tiva ego­istă a fie­că­ruia din­tre noi, viața noas­tră nu are preț și jus­ti­fică orice acțiune, chiar și din­colo de limi­tele mora­lei sau legii.

La fel se întâm­plă într‐o oare­care măsură și cu pilo­ții de avion, pe care‐i pla­săm mult mai sus în ierar­hia valo­ri­lor față de un meca­nic de loco­mo­tivă sau un șofer de auto­buz. Și aceștia din urmă pot avea la un moment dat o influ­ență impor­tantă asu­pra cur­su­lui vie­ții noas­tre, dar fie pro­ba­bi­li­ta­tea mai mică, fie apa­renta sigu­ranță pe care o dă apro­pi­e­rea de sol ne fac să nu‐i cre­di­tăm cu ace­eași impor­tanță. Sus în aer, sus­ți­nuți de legile aero­di­na­mi­cii și de tră­i­ni­cia con­struc­tivă a avio­nu­lui în care ne aflăm, încre­de­rea noas­tră în pro­pria noas­tră indes­truc­ti­bi­li­tate scade con­sis­tent și pri­vim plini de spe­ranță către pilot, a cărui pri­ce­pere tre­buie să ne ducă la liman.

Glo­ri­fi­ca­rea aces­tei mese­rii merge sufi­cient de departe încât să uităm că, totuși, avi­a­ția nu este atât de mult o artă, cât este o ști­ință. Se spune că nici un acci­dent avi­a­tic nu se întâm­plă dintr‐o sin­gură cauză, pen­tru că în anii de expe­riență acu­mu­lați de indus­tria aero­nau­tică deja s‐au inven­tat sis­teme de sigu­ranță pen­tru poten­ți­a­lele inci­dente. E nevoie de con­cu­rența mai mul­tor cauze pen­tru ca toate sis­te­mele de sigu­ranță să fie depă­șite de situ­a­ție și să eșu­eze în a ne salva. Și toc­mai aici apare pri­ce­pe­rea pilo­tu­lui: aceea de a cal­cula ris­cu­rile unor ast­fel de cauze con­cu­rente și de a lua măsu­rile de pre­ven­ție nece­sare.

Din tot ceea ce văd și înțe­leg din presă exact asta s‐a întâm­plat în cazul acci­den­tu­lui avi­a­tic din Apu­seni. Un avion vechi, cu ris­curi sufi­cient de mari de a mani­festa defec­țiuni în zbor, com­bi­nat cu un front de aer rece și umed, favo­ra­bil givra­ju­lui. Pilo­tul – un pro­fe­si­o­nist expe­ri­men­tat – ar fi tre­buit să ana­li­zeze aceste ris­curi și să facă ceva pen­tru a le pre­veni. De pildă să ate­ri­zeze la Sibiu și să degi­vreze în sigu­ranță. Și apoi să oco­lească Apu­se­nii prin vest, rămânând dea­su­pra zonei de câm­pie unde o ate­ri­zare for­țată – dacă se ajun­gea la ea – avea șanse mult mai mari de reu­șită. De ce a ales să ignore ris­cu­rile și să adopte calea cea mai peri­cu­loasă?

Nu cred că pilo­tul e un erou doar pen­tru că în ulti­mul moment a dat dovada măies­triei futile de a ate­riza pe munți. Nu cred că încre­din­ța­rea vie­ții celor­lalți în mâi­nile sale îl așează pe un pie­des­tal. Nici fap­tul că doar el și o tânără au murit nu e un titlu de glo­rie. În egală măsură urgența trans­por­tu­lui nu e o scuză – în fond din cauza acci­den­tu­lui avi­a­tic pro­ba­bil că s‐au dus nai­bii și recol­ta­rea orga­ne­lor și ulte­ri­o­rul transplant. Cred că ar fi fost un ade­vă­rat erou dacă reu­șea să evite toată tra­ge­dia. Chiar dacă nu se umplea de glo­rie.



Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


  1. Florentina

    Nu sunt de acord cu tine. Explica un instruc­tor de avi­a­tie ca acolo sus fron­tu­rile se schimba intr‐un mod nepre­va­zut si ca din datele meteo n‐ai cum sa pre­vezi orice. Cand erau la Sibiu pro­ba­bil pilo­tul con­si­dera ca zbo­rul inca e sigur. Medi­cul care orga­ni­zeaza aceste curse spu­nea ca Iovan i‐a anu­lat si ama­nat multe curse pen­tru ca datele meteo nu per­mi­teau zbo­rul, amana cu ore, ba chiar o zi, cat era nevoie, ca sa fie con­di­tii. Reve­nind la acele fron­turi de care te lovesti in aer, atunci e momen­tul sa iei deci­zii si sa actio­nezi. Ceea ce a facut. Acum cat de bine a reu­sit sa ges­tio­neze situatia…spunea un pilot in var­sta ca in Roma­nia ate­ri­za­rile for­tate in padure nu prea au lasat supra­vi­e­tu­i­tori… Cat des­pre mese­ria de pilot, gandeste‐te cum te afec­teaza pe tine cateva ore de zbor si cam ce efecte au asu­pra lor ata­tea ore de zbor. E drept ca e multa sti­inta la mij­loc in aceasta mese­rie, dar in situ­a­tii de ava­rie sau con­di­tii meteo difi­cile, pilo­tul e impor­tant. Cand nu mai ai motoare si te lasa balta sis­te­mele, cred ca tre­buie si multa expe­rienta, sta­pa­nire de sine si poate talent, sa simti avio­nul si sa eviti ce e mai rau. Si da, in aer e mai difi­cil, asta nu cred ca nu constientizezi…cand te lasa moto­rul la masina, o lasi balta si pleci pe jos… Mie mi se pare o mese­rie difi­cila, cu foarte multa res­pon­sa­bi­li­tate. In 16000 de ore zbor, sigur te con­frunti cu multe inci­dente din care scapi.…pana la un moment dat…

  2. Marius Stavila

    In prin­ci­piu, sunt de acord cu tine. Numai ca, eu insumi tre­cand printr‐un transplant, i‐am cunos­cut indea­proape pe oame­nii care fac lucrul asta posi­bil.

    Nu putem com­para, nici macar de dra­gul demon­stra­tiei, doc­to­rii care se ocupa de transplan­turi cu mace­la­rii care nu‐ti scot apen­di­cele fara sa coti­zezi dina­inte la cri­rurg, ane­ste­zist, "cusa­tor" si asis­tenta. Nu putem com­para stres­sul pilo­tu­lui Iovan (pe mana caruia am avut oca­zia sa ma las, in doua zbo­ruri spre alte zari) cu stres­sul pilo­tu­lui Iovan de pe un avion care trans­porta organe umane contra‐cronometru; la fel, nu putem com­para Airbus‐ul cu semi‐epava pra­bu­sita in Apu­seni.

    Am fost de curand la Cluj si am fost uluit sa‐i vad pe doc­to­rii care m‐au ope­rat si m‐au ingri­jit: in 4 ani ei au imba­tra­nit cu 14 ani. Crede‐ma, nici un doc­tor nu se ocupa de transplan­turi pen­tru bani (sto­ma­to­lo­gia, chi­rur­gia gene­rala sau gine­co­lo­gia sunt mult mai banoase si mult mai putin stres­sante). Toti oame­nii astia au "un bit scran­tit", care‐i face sa gan­deasca si sa actio­neze alt­fel decat noi, cei­lalti.

    La fel si cei de la SMURD – nu doresc nima­nui sa fie intins pe o targa si sa‐i vada cat sunt de con­cen­trati si de efi­cienti.

    Oame­nii astia sunt eroi in fie­care zi, chiar de mai multe ori pe zi, de fie­care data fara glo­rie.

    E usor sa ara­tan cu dege­tul spre pilot si sa‐l jude­cam, dupa… Ce zici de ISSU, de STS, de minu­na­tii ope­ra­tori de tele­fo­nie mobila, de poli­tie, de sta­tul roman, la urma urme­lor? De fapt, sana­tosi sau bol­navi, ne punem viata in mai­nile unui urias apa­rat biro­cra­tic, care este de o incom­pe­tenta infi­o­ra­toare.

    • Sorin Sfirlogea

      Mai întâi că pilo­tul Iovan nu trans­porta nici un organ în momen­tul acci­den­tu­lui, ci se gră­bea spre recol­ta­rea unor organe. Graba în ase­me­nea situ­a­ții e mai degrabă dău­nă­toare – lucru deja demon­strat. Apoi eu nu am nici un comen­ta­riu la adresa medi­ci­lor în pri­vința asta – comen­tam doar dis­po­ni­bi­li­ta­tea noas­tră de a‐i glo­ri­fica atunci când avem mare nevoie de ei și de a‐i baga­te­liza în cele­lalte situ­a­ții.
      Și trei, ISU și STS n‐ar fi avut oca­zia să‐și demon­streze inca­pa­ci­ta­tea ope­ra­țio­nală dacă acci­den­tul n‐ar fi avut loc. Eu spun doar că un pilot cu expe­riența lui Iovan avea pro­ba­bil dato­ria să evite tra­ge­dia. Și cred că avea și posi­bi­li­ta­tea.

      • Anonymous

        Imi pare rau sa‐ti spun, dar gre­sesti pro­fund in ceea ce‐l pri­veste pe pilot. Afirm acest lucru intr‐o pro­funda cunos­tinta de cauza. Am cola­bo­rat multi ani cu o anu­mita parte a avi­a­tiei, care uti­li­zeaza avi­oane de tipul celui care s‐a pra­bu­sit sau chiar mai rudi­men­tare. Pilo­tii sunt niste oameni aparte. Au un simt al peri­co­lu­lui, un devo­ta­ment fata de mese­ria lor si o res­pon­sa­bi­li­tate fata de ceea ce fac iesite din comun. Tre­buie sa mai stii ca ei nu aleg rutele dupa bunul lor plac. Tre­buie sa mai stii ca, indi­fe­rent ce va spune ancheta – e posi­bil sa se scoata ceva de genul ”mor­tul e vino­vat”, in sti­lul de lasi­tate tipic roma­neasca – pilo­tul res­pec­tiv si, in gene­ral toti pilo­tii, nu merita un ase­me­nea comen­ta­riu. Pur si sim­plu ai jig­nit, fara drept, niste oameni aparte, pro­ba­bil in necu­nos­tinta de cauza.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu