Din di­verse mo­tive avem ten­dința de a zei­fica pe cei în mâi­nile că­rora ne pu­nem viața la un mo­ment dat. Așa se face că șpaga ofe­rită me­di­cu­lui nu pare în ochii noș­tri un fapt de o prea mare gra­vi­tate, pen­tru că în ce­lă­lalt ta­ler al ba­lan­ței noas­tre mo­rale stă chiar soarta pro­prie. Pri­vită din per­spec­tiva ego­istă a fi­e­că­ruia din­tre noi, viața noas­tră nu are preț și jus­ti­fică orice ac­țiune, chiar și din­colo de li­mi­tele mo­ra­lei sau le­gii.

La fel se în­tâm­plă într‑o oa­re­care mă­sură și cu pi­lo­ții de avion, pe care‑i pla­săm mult mai sus în ie­rar­hia va­lo­ri­lor față de un me­ca­nic de lo­co­mo­tivă sau un șo­fer de auto­buz. Și aceștia din urmă pot avea la un mo­ment dat o in­flu­ență im­por­tantă asu­pra cur­su­lui vie­ții noas­tre, dar fie pro­ba­bi­li­ta­tea mai mică, fie apa­renta si­gu­ranță pe care o dă apro­pi­e­rea de sol ne fac să nu‑i cre­di­tăm cu ace­eași im­por­tanță. Sus în aer, sus­ți­nuți de le­gile ae­ro­di­na­mi­cii și de tră­i­ni­cia con­struc­tivă a avio­nu­lui în care ne aflăm, în­cre­de­rea noas­tră în pro­pria noas­tră in­des­truc­ti­bi­li­tate scade con­sis­tent și pri­vim plini de spe­ranță că­tre pi­lot, a că­rui pri­ce­pere tre­buie să ne ducă la li­man.

Glo­ri­fi­ca­rea aces­tei me­se­rii merge su­fi­cient de de­parte în­cât să ui­tăm că, to­tuși, avi­a­ția nu este atât de mult o artă, cât este o ști­ință. Se spune că nici un ac­ci­dent avi­a­tic nu se în­tâm­plă dintr‑o sin­gură ca­uză, pen­tru că în anii de ex­pe­riență acu­mu­lați de in­dus­tria ae­ro­nau­tică deja s‑au in­ven­tat sis­teme de si­gu­ranță pen­tru po­ten­ți­a­lele in­ci­dente. E ne­voie de con­cu­rența mai mul­tor ca­uze pen­tru ca toate sis­te­mele de si­gu­ranță să fie de­pă­șite de si­tu­a­ție și să eșu­eze în a ne salva. Și toc­mai aici apare pri­ce­pe­rea pi­lo­tu­lui: aceea de a cal­cula ris­cu­rile unor ast­fel de ca­uze con­cu­rente și de a lua mă­su­rile de pre­ven­ție ne­ce­sare.

Din tot ceea ce văd și în­țe­leg din presă exact asta s‑a în­tâm­plat în ca­zul ac­ci­den­tu­lui avi­a­tic din Apu­seni. Un avion vechi, cu ris­curi su­fi­cient de mari de a ma­ni­festa de­fec­țiuni în zbor, com­bi­nat cu un front de aer rece și umed, fa­vo­ra­bil gi­vra­ju­lui. Pi­lo­tul — un pro­fe­si­o­nist ex­pe­ri­men­tat — ar fi tre­buit să ana­li­zeze aceste ris­curi și să facă ceva pen­tru a le pre­veni. De pildă să ate­ri­zeze la Si­biu și să de­gi­vreze în si­gu­ranță. Și apoi să oco­lească Apu­se­nii prin vest, rămânând dea­su­pra zo­nei de câm­pie unde o ate­ri­zare for­țată — dacă se ajun­gea la ea — avea șanse mult mai mari de re­u­șită. De ce a ales să ig­nore ris­cu­rile și să adopte ca­lea cea mai pe­ri­cu­loasă?

Nu cred că pi­lo­tul e un erou doar pen­tru că în ul­ti­mul mo­ment a dat do­vada mă­ies­triei fu­tile de a ate­riza pe munți. Nu cred că în­cre­din­ța­rea vie­ții ce­lor­lalți în mâi­nile sale îl așează pe un pie­des­tal. Nici fap­tul că doar el și o tâ­nără au mu­rit nu e un ti­tlu de glo­rie. În egală mă­sură ur­gența trans­por­tu­lui nu e o scuză — în fond din ca­uza ac­ci­den­tu­lui avi­a­tic pro­ba­bil că s‑au dus nai­bii și re­col­ta­rea or­ga­ne­lor și ul­te­ri­o­rul transplant. Cred că ar fi fost un ade­vă­rat erou dacă re­u­șea să evite toată tra­ge­dia. Chiar dacă nu se um­plea de glo­rie.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Florentina

    Nu sunt de acord cu tine. Ex­plica un in­struc­tor de avi­a­tie ca acolo sus fron­tu­rile se schimba intr-un mod ne­pre­va­zut si ca din da­tele me­teo n‑ai cum sa pre­vezi orice. Cand erau la Si­biu pro­ba­bil pi­lo­tul con­si­dera ca zbo­rul inca e si­gur. Me­di­cul care or­ga­ni­zeaza aceste curse spu­nea ca Io­van i‑a anu­lat si ama­nat multe curse pen­tru ca da­tele me­teo nu per­mi­teau zbo­rul, amana cu ore, ba chiar o zi, cat era ne­voie, ca sa fie con­di­tii. Re­ve­nind la acele fron­turi de care te lo­vesti in aer, atunci e mo­men­tul sa iei de­ci­zii si sa ac­tio­nezi. Ceea ce a fa­cut. Acum cat de bine a re­u­sit sa ges­tio­neze situatia…spunea un pi­lot in var­sta ca in Ro­ma­nia ate­ri­za­rile for­tate in pa­dure nu prea au la­sat su­pra­vi­e­tu­i­tori… Cat des­pre me­se­ria de pi­lot, gan­deste-te cum te afec­teaza pe tine ca­teva ore de zbor si cam ce efecte au asu­pra lor ata­tea ore de zbor. E drept ca e multa sti­inta la mij­loc in aceasta me­se­rie, dar in si­tu­a­tii de ava­rie sau con­di­tii me­teo di­fi­cile, pi­lo­tul e im­por­tant. Cand nu mai ai mo­toare si te lasa balta sis­te­mele, cred ca tre­buie si multa ex­pe­rienta, sta­pa­nire de sine si poate ta­lent, sa simti avio­nul si sa eviti ce e mai rau. Si da, in aer e mai di­fi­cil, asta nu cred ca nu constientizezi…cand te lasa mo­to­rul la ma­sina, o lasi balta si pleci pe jos… Mie mi se pare o me­se­rie di­fi­cila, cu foarte multa res­pon­sa­bi­li­tate. In 16000 de ore zbor, si­gur te con­frunti cu multe in­ci­dente din care scapi.…pana la un mo­ment dat…

  2. Marius Stavila

    In prin­ci­piu, sunt de acord cu tine. Nu­mai ca, eu in­sumi tre­cand printr-un transplant, i‑am cu­nos­cut in­dea­proape pe oa­me­nii care fac lu­crul asta po­si­bil.

    Nu pu­tem com­para, nici ma­car de dra­gul de­mon­stra­tiei, doc­to­rii care se ocupa de transplan­turi cu ma­ce­la­rii care nu-ti scot apen­di­cele fara sa co­ti­zezi di­na­inte la cri­rurg, ane­ste­zist, “cu­sa­tor” si asis­tenta. Nu pu­tem com­para stres­sul pi­lo­tu­lui Io­van (pe mana ca­ruia am avut oca­zia sa ma las, in doua zbo­ruri spre alte zari) cu stres­sul pi­lo­tu­lui Io­van de pe un avion care trans­porta or­gane umane con­tra-cro­no­me­tru; la fel, nu pu­tem com­para Air­bus-ul cu semi-epava pra­bu­sita in Apu­seni.

    Am fost de cu­rand la Cluj si am fost uluit sa‑i vad pe doc­to­rii care m‑au ope­rat si m‑au in­gri­jit: in 4 ani ei au im­ba­tra­nit cu 14 ani. Crede-ma, nici un doc­tor nu se ocupa de transplan­turi pen­tru bani (sto­ma­to­lo­gia, chi­rur­gia ge­ne­rala sau gi­ne­co­lo­gia sunt mult mai ba­noase si mult mai pu­tin stres­sante). Toti oa­me­nii as­tia au “un bit scran­tit”, care‑i face sa gan­deasca si sa ac­tio­neze alt­fel de­cat noi, cei­lalti.

    La fel si cei de la SMURD — nu do­resc ni­ma­nui sa fie in­tins pe o targa si sa‑i vada cat sunt de con­cen­trati si de efi­cienti.

    Oa­me­nii as­tia sunt eroi in fi­e­care zi, chiar de mai multe ori pe zi, de fi­e­care data fara glo­rie.

    E usor sa ara­tan cu de­ge­tul spre pi­lot si sa‑l ju­de­cam, dupa… Ce zici de ISSU, de STS, de mi­nu­na­tii ope­ra­tori de te­le­fo­nie mo­bila, de po­li­tie, de sta­tul ro­man, la urma ur­me­lor? De fapt, sa­na­tosi sau bol­navi, ne pu­nem vi­ata in mai­nile unui urias apa­rat bi­ro­cra­tic, care este de o in­com­pe­tenta in­fi­o­ra­toare.

    • Sorin Sfirlogea

      Mai în­tâi că pi­lo­tul Io­van nu trans­porta nici un or­gan în mo­men­tul ac­ci­den­tu­lui, ci se gră­bea spre re­col­ta­rea unor or­gane. Graba în ase­me­nea si­tu­a­ții e mai de­grabă dă­u­nă­toare — lu­cru deja de­mon­strat. Apoi eu nu am nici un co­men­ta­riu la adresa me­di­ci­lor în pri­vința asta — co­men­tam doar dis­po­ni­bi­li­ta­tea noas­tră de a‑i glo­ri­fica atunci când avem mare ne­voie de ei și de a‑i ba­ga­te­liza în ce­le­lalte si­tu­a­ții.
      Și trei, ISU și STS n‑ar fi avut oca­zia să-și de­mon­streze in­ca­pa­ci­ta­tea ope­ra­țio­nală dacă ac­ci­den­tul n‑ar fi avut loc. Eu spun doar că un pi­lot cu ex­pe­riența lui Io­van avea pro­ba­bil da­to­ria să evite tra­ge­dia. Și cred că avea și po­si­bi­li­ta­tea.

      • Anonymous

        Imi pare rau sa-ti spun, dar gre­sesti pro­fund in ceea ce‑l pri­veste pe pi­lot. Afirm acest lu­cru intr‑o pro­funda cu­nos­tinta de ca­uza. Am co­la­bo­rat multi ani cu o anu­mita parte a avi­a­tiei, care uti­li­zeaza avi­oane de ti­pul ce­lui care s‑a pra­bu­sit sau chiar mai ru­di­men­tare. Pi­lo­tii sunt niste oa­meni aparte. Au un simt al pe­ri­co­lu­lui, un de­vo­ta­ment fata de me­se­ria lor si o res­pon­sa­bi­li­tate fata de ceea ce fac ie­site din co­mun. Tre­buie sa mai stii ca ei nu aleg ru­tele dupa bu­nul lor plac. Tre­buie sa mai stii ca, in­di­fe­rent ce va spune an­cheta — e po­si­bil sa se scoata ceva de ge­nul ”mor­tul e vi­no­vat”, in sti­lul de la­si­tate ti­pic ro­ma­neasca — pi­lo­tul res­pec­tiv si, in ge­ne­ral toti pi­lo­tii, nu me­rita un ase­me­nea co­men­ta­riu. Pur si sim­plu ai jig­nit, fara drept, niste oa­meni aparte, pro­ba­bil in ne­cu­nos­tinta de ca­uza.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.