Din diverse motive avem tendința de a zeifica pe cei în mâinile cărora ne punem viața la un moment dat. Așa se face că șpaga oferită medicului nu pare în ochii noștri un fapt de o prea mare gravitate, pentru că în celălalt taler al balanței noastre morale stă chiar soarta proprie. Privită din perspectiva egoistă a fiecăruia dintre noi, viața noastră nu are preț și justifică orice acțiune, chiar și dincolo de limitele moralei sau legii.
La fel se întâmplă într‑o oarecare măsură și cu piloții de avion, pe care‑i plasăm mult mai sus în ierarhia valorilor față de un mecanic de locomotivă sau un șofer de autobuz. Și aceștia din urmă pot avea la un moment dat o influență importantă asupra cursului vieții noastre, dar fie probabilitatea mai mică, fie aparenta siguranță pe care o dă apropierea de sol ne fac să nu‑i credităm cu aceeași importanță. Sus în aer, susținuți de legile aerodinamicii și de trăinicia constructivă a avionului în care ne aflăm, încrederea noastră în propria noastră indestructibilitate scade consistent și privim plini de speranță către pilot, a cărui pricepere trebuie să ne ducă la liman.
Glorificarea acestei meserii merge suficient de departe încât să uităm că, totuși, aviația nu este atât de mult o artă, cât este o știință. Se spune că nici un accident aviatic nu se întâmplă dintr‑o singură cauză, pentru că în anii de experiență acumulați de industria aeronautică deja s‑au inventat sisteme de siguranță pentru potențialele incidente. E nevoie de concurența mai multor cauze pentru ca toate sistemele de siguranță să fie depășite de situație și să eșueze în a ne salva. Și tocmai aici apare priceperea pilotului: aceea de a calcula riscurile unor astfel de cauze concurente și de a lua măsurile de prevenție necesare.
Din tot ceea ce văd și înțeleg din presă exact asta s‑a întâmplat în cazul accidentului aviatic din Apuseni. Un avion vechi, cu riscuri suficient de mari de a manifesta defecțiuni în zbor, combinat cu un front de aer rece și umed, favorabil givrajului. Pilotul — un profesionist experimentat — ar fi trebuit să analizeze aceste riscuri și să facă ceva pentru a le preveni. De pildă să aterizeze la Sibiu și să degivreze în siguranță. Și apoi să ocolească Apusenii prin vest, rămânând deasupra zonei de câmpie unde o aterizare forțată — dacă se ajungea la ea — avea șanse mult mai mari de reușită. De ce a ales să ignore riscurile și să adopte calea cea mai periculoasă?
Nu cred că pilotul e un erou doar pentru că în ultimul moment a dat dovada măiestriei futile de a ateriza pe munți. Nu cred că încredințarea vieții celorlalți în mâinile sale îl așează pe un piedestal. Nici faptul că doar el și o tânără au murit nu e un titlu de glorie. În egală măsură urgența transportului nu e o scuză — în fond din cauza accidentului aviatic probabil că s‑au dus naibii și recoltarea organelor și ulteriorul transplant. Cred că ar fi fost un adevărat erou dacă reușea să evite toată tragedia. Chiar dacă nu se umplea de glorie.
10:01
Nu sunt de acord cu tine. Explica un instructor de aviatie ca acolo sus fronturile se schimba intr-un mod neprevazut si ca din datele meteo n‑ai cum sa prevezi orice. Cand erau la Sibiu probabil pilotul considera ca zborul inca e sigur. Medicul care organizeaza aceste curse spunea ca Iovan i‑a anulat si amanat multe curse pentru ca datele meteo nu permiteau zborul, amana cu ore, ba chiar o zi, cat era nevoie, ca sa fie conditii. Revenind la acele fronturi de care te lovesti in aer, atunci e momentul sa iei decizii si sa actionezi. Ceea ce a facut. Acum cat de bine a reusit sa gestioneze situatia…spunea un pilot in varsta ca in Romania aterizarile fortate in padure nu prea au lasat supravietuitori… Cat despre meseria de pilot, gandeste-te cum te afecteaza pe tine cateva ore de zbor si cam ce efecte au asupra lor atatea ore de zbor. E drept ca e multa stiinta la mijloc in aceasta meserie, dar in situatii de avarie sau conditii meteo dificile, pilotul e important. Cand nu mai ai motoare si te lasa balta sistemele, cred ca trebuie si multa experienta, stapanire de sine si poate talent, sa simti avionul si sa eviti ce e mai rau. Si da, in aer e mai dificil, asta nu cred ca nu constientizezi…cand te lasa motorul la masina, o lasi balta si pleci pe jos… Mie mi se pare o meserie dificila, cu foarte multa responsabilitate. In 16000 de ore zbor, sigur te confrunti cu multe incidente din care scapi.…pana la un moment dat…
15:01
In principiu, sunt de acord cu tine. Numai ca, eu insumi trecand printr-un transplant, i‑am cunoscut indeaproape pe oamenii care fac lucrul asta posibil.
Nu putem compara, nici macar de dragul demonstratiei, doctorii care se ocupa de transplanturi cu macelarii care nu-ti scot apendicele fara sa cotizezi dinainte la crirurg, anestezist, “cusator” si asistenta. Nu putem compara stressul pilotului Iovan (pe mana caruia am avut ocazia sa ma las, in doua zboruri spre alte zari) cu stressul pilotului Iovan de pe un avion care transporta organe umane contra-cronometru; la fel, nu putem compara Airbus-ul cu semi-epava prabusita in Apuseni.
Am fost de curand la Cluj si am fost uluit sa‑i vad pe doctorii care m‑au operat si m‑au ingrijit: in 4 ani ei au imbatranit cu 14 ani. Crede-ma, nici un doctor nu se ocupa de transplanturi pentru bani (stomatologia, chirurgia generala sau ginecologia sunt mult mai banoase si mult mai putin stressante). Toti oamenii astia au “un bit scrantit”, care‑i face sa gandeasca si sa actioneze altfel decat noi, ceilalti.
La fel si cei de la SMURD — nu doresc nimanui sa fie intins pe o targa si sa‑i vada cat sunt de concentrati si de eficienti.
Oamenii astia sunt eroi in fiecare zi, chiar de mai multe ori pe zi, de fiecare data fara glorie.
E usor sa aratan cu degetul spre pilot si sa‑l judecam, dupa… Ce zici de ISSU, de STS, de minunatii operatori de telefonie mobila, de politie, de statul roman, la urma urmelor? De fapt, sanatosi sau bolnavi, ne punem viata in mainile unui urias aparat birocratic, care este de o incompetenta infioratoare.
21:01
Mai întâi că pilotul Iovan nu transporta nici un organ în momentul accidentului, ci se grăbea spre recoltarea unor organe. Graba în asemenea situații e mai degrabă dăunătoare — lucru deja demonstrat. Apoi eu nu am nici un comentariu la adresa medicilor în privința asta — comentam doar disponibilitatea noastră de a‑i glorifica atunci când avem mare nevoie de ei și de a‑i bagateliza în celelalte situații.
Și trei, ISU și STS n‑ar fi avut ocazia să-și demonstreze incapacitatea operațională dacă accidentul n‑ar fi avut loc. Eu spun doar că un pilot cu experiența lui Iovan avea probabil datoria să evite tragedia. Și cred că avea și posibilitatea.
21:01
Imi pare rau sa-ti spun, dar gresesti profund in ceea ce‑l priveste pe pilot. Afirm acest lucru intr‑o profunda cunostinta de cauza. Am colaborat multi ani cu o anumita parte a aviatiei, care utilizeaza avioane de tipul celui care s‑a prabusit sau chiar mai rudimentare. Pilotii sunt niste oameni aparte. Au un simt al pericolului, un devotament fata de meseria lor si o responsabilitate fata de ceea ce fac iesite din comun. Trebuie sa mai stii ca ei nu aleg rutele dupa bunul lor plac. Trebuie sa mai stii ca, indiferent ce va spune ancheta — e posibil sa se scoata ceva de genul ”mortul e vinovat”, in stilul de lasitate tipic romaneasca — pilotul respectiv si, in general toti pilotii, nu merita un asemenea comentariu. Pur si simplu ai jignit, fara drept, niste oameni aparte, probabil in necunostinta de cauza.